Medic renumit, naturalist de geniu și fondator al Grădinii Botanice din București, Dimitrie Brândză reprezintă una dintre cele mai luminate și revoluționare minți din istoria științifică a României.
Deși a fost un savant de o anvergură enciclopedică, cel care a pus bazele cercetărilor de botanică în România, numele său a căzut într-o nedreaptă umbră a uitării.
Reprezentanții Cimitirului Bellu au anunțat recent că mormântul lui Dimitrie Brândză a fost curățat, asta după ce, în trecut, fusese vandalizat.
Născut în localitatea Bivolu din Dorohoi, Dimitrie Brândză a simțit încă de la o vârstă fragedă o atracție profundă față de lumea înconjurătoare, fiind introdus în tainele științelor naturii de Vladimir Hansky, un emigrant polonez.
Această pasiune timpurie s-a transformat într-un destin academic în anul 1856, când s-a înscris la Academia Mihăileană.
Câțiva ani mai târziu, în 1863, tânărul Brândză a urmat cursurile profesorului Grigore Cobălcescu.


Astfel, sub îndrumarea acestuia, admirația sa pentru natură s-a transformat într-o adevărată adopție științifică, determinându-l să își dedice întreaga atenție și energie studiului academic riguros.
Dorința de cunoaștere la cele mai înalte standarde l-a mânat pe Dimitrie Brândză ca, în anul 1864, să plece la Paris.
Acesta s-a înscris la două facultăți în același timp: Facultatea de Medicină și Facultatea de Științe Naturale, studiind la catedra renumitului profesor Henri Baillon.
Impresionat profund de geniul, rogoarea și devotamentul studentului său român, profesorul francez a făcut un gest de o înaltă prețuire științifică: a numit o specie de plante nou descoperit după numele acestuia, introducând termenul de „Brandzeia” în taxonomia internațională.
Astfel, la numai 20 de ani a obținut licența în Științele Naturii și s-a întors în țară, devenind profesor la Catedra de Botanică și Zoologie a Universității din Iași.
Setea de perfecționare l-a readus însă în Paris unde, la vârsta de 23 de ani, a devenit doctor în Medicină, dobândind un statut academic de invidiat în Europa Occidentală.
În anul 1874, marele cărturar Titu Maiorescu a recunoscut valoarea inestimabilă a tânărului savant și a dispus transferul său la Universitatea din București.
Din acel moment, Dimitrie Brândză a declanșat o activitate titanică, de o profunzime rară, pe trei planuri: științific, didactic și de organizare, punând bazele solida ale cercetărilor botanice din România.
Cea mai vizibilă și iubită moștenire lăsată de savant o reprezintă actuala Grădină Botanică din București.
În anul 1884, după mai multe „lupte” administrative cu autoritățile statului, Brândză a reușit să obțină un spațiu generos în Valea Cotrocenilor.
Cu o viziune clară, el a proiectat și a amenajat acest spațiu de la zero, luând ca model de excelență structura celebrei Grădini Botanice din Liege.
Te-ar mai putea interesa și: