FOTO | Cetățeni din Pajura au deschis un sondaj ca să afle al cui e trotuarul. Două variante, zeci de păreri și un Cod Rutier care știe răspunsul

Sunt, în fiecare cartier, întrebări la care toată lumea știe răspunsul și pe care nimeni nu reușește să le rezolve. În Pajura, sector 1, pe aleea din fața parcului de pump track, lângă Școala 178, una dintre ele a primit în sfârșit un buletin de vot.

Domnul Radu a postat în grupul „Sesizări Sector 1” o fotografie și un sondaj. În fotografie, o femeie merge pe lângă un șir de mașini urcate pe trotuar, ocolindu-le una câte una, printre dalele crăpate și iarba crescută la liber. Sub fotografie, întrebarea: „Pentru cine sunt trotuarele? A. Pietoni. B. Mașini.” E genul de întrebare la care un copil ar răspunde din prima. Adulții, însă, au nevoie de dezbatere.

Un sondaj cu două variante și un cartier care a mai inventat încă trei

Și au avut-o. Pentru că orice sondaj cu două variante, e doar începutul unei discuții despre câte variante lipsesc. Prima care a votat „B” a fost Alexandra, dar nu din convingere, ci din experiență. Scrie că, după ce a atras atenția unui șofer că era cât pe ce s-o calce în timp ce acesta parca pe trotuar, bărbatul ar fi amenințat-o că „îi sparge fața” dacă sună la poliție. Poliția, povestește ea, ar fi ajuns o jumătate de oră mai târziu și nu ar fi făcut nimic. „Deci B”, conchide ea. Un fel de a spune că trotuarul aparține celui care îndrăznește mai tare.

Varianta C, varianta D și ghivecele teraselor

De aici, cartierul a luat-o pe drumul lui obișnuit: a început să inventeze variante. Gabriela a propus varianta C: „pentru mașini, biciclete și trotinete electrice”, fiindcă e atinsă aproape zilnic de cei care gonesc pe trotuar deși nu au voie. Mădălina a adăugat și ea un punct C, mai liric: „Mesele + scaunele + umbrelele + ghivecele teraselor”.

A precizat, corect, că fotografia ei e din martie, dar că peisajul e permanent, și că a cerut în scris autorităților o rezolvare „care încă nu s-a produs”. Adrian a închis colecția cu o definiție de manual: „Pietonii sunt pentru trotuare așa cum stâlpișorii sunt pentru mașini.” Marian a confirmat sobru: „Adevărat.”

Și pentru cei care cred că orice sesizare e o pierdere de vreme

Bogdan a oferit cea mai scurtă analiză de politici publice din: „Degeaba. Politica grupului e să nu mai fie stresați cu astfel de solicitări.” Între timp, câțiva oameni au făcut ceea ce autoritățile mai evită: au deschis legea.

Catalin a citat Art. 72 alin. (7) din OUG 195/2002, care spune că ocuparea trotuarelor cu vehicule este interzisă, iar acolo unde e permisă, prin indicatoare sau marcaje, trebuie lăsat cel puțin un metru liber pentru pietoni. Bogdan a adăugat nuanța care lipsește de obicei din discuție: în absența unui indicator sau a unui marcaj care să permită expres parcarea pe trotuar, nu există nici excepția de „un metru.” Pur și simplu nu ai ce căuta acolo cu roata. Francisc a tradus totul în limbaj de cartier: „Fără semnalizare rutieră conformă, nu ai ce căuta cu roata pe trotuar.”

Răspunsul exista de douăzeci de ani. Doar aplicarea lipsește

Aici e și gluma pe care nimeni nu o spune cu voce tare: răspunsul la sondaj exista deja, scris negru pe alb, de peste douăzeci de ani. Trotuarul e, legal, al pietonilor. Variantele A, B, C și mesele cu umbreluțe sunt doar felul în care un cartier întreg încearcă să-și explice de ce o lege clară se aplică atât de rar.

Un referendum pe care un cartier l-a votat știind că nu schimbă nimic

Pentru că asta e, de fapt, povestea din Pajura. Nu un sondaj despre trotuare, ci un cartier care, nemaiavând de la cine să aștepte o soluție, și-a făcut propriul referendum. Știind că nu se va schimba nimic, dar votând oricum. Sergiu a scris că mașinile „se întind ca o tumoare pe trotuare” și că autoritățile „au nevoie să audă vocea noastră”. E posibil să o audă. Rămâne de văzut dacă o și ascultă.

Iar femeia în roz din fotografie merge mai departe, ocolind mașinile una câte una, fără să aștepte rezultatul votului. Ea știa de la început pentru cine e trotuarul. Doar că nimeni n-o întrebase pe ea.