Parcul Bazilescu și Bucureștii Noi erau proaspăt introduse în Capitală acum 69 de ani, în momentul în care a fost surprinsă fotografia, zona fiind până în 1950 pe rând parte din comuna Băneasa, apoi din orașul feroviar Grivița. Tot în anii ’50, aici a apărut Teatrul de Vară, realizat cu prilejul Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților.
Anii ’50 au fost prielnici Parcului Bazilescu și întregii zone Bucureștii Noi, fiind integrate în Capitală în anul 1950, iar 3 ani mai târziu fiind parte a celebrării Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților, eveniment ce a adus în Capitală 30.000 de tineri din 111 țări.
Istoria parcului începe însă cu mult înainte să facă parte propriu zis din Capitală, fiind amenajate după ce bogatul Nicolae Bazilescu a achiziționat aici o moșie în anul 1898, având în cap visul de a face un cartier în stil american aici. Moșia se numea pe atunci Măicănești – Grefoaicele, fiind vorba despre o proprietate documentată încă din vremea voievodului Mihnea, adică de pe la 1852.
În centrul acestei moșii s-a făcut Parcul Comunal Bazilescu, care avea atunci o suprafață de 131 de hectare, care s-a micșorat de-a lungul anilor după ce din ce în ce mai multe familii mai puțin înstărite au cumpărat teren în zonă, cele mai multe fiind parcele de 300 de metri pătrați, unde s-au făcut locuințe majoritar modeste.
Parcul este o atracție aparte din Capitală, atât prin prisma faptului că găzduiește Teatrul de Vară, care deși este o clădire abandonată face parte din istoria recentă a orașului, cât și deoarece aici este unul dintre puținele locuri unde bucureștenii pot să admire câțiva dintre ultimii arbori care au supraviețuit din ce au fost cândva Codrii Vlăsiei.