FOTO | „Ce frumoase și vesele sunt femeile de pe Calea Victoriei!” Locul din București în care s-a refugiat bucuria într-unul dintre cele mai triste momente ale orașului

Calea Victoriei, artera emblematică a Bucureștiului interbelic, a fost descrisă în 1935 de scriitorul Mircea Damian ca fiind „buricul României”.

Tot Mircea Damian spunea despre Calea Victoriei, așa cum menționează și cei de la Arcen, că era un spațiu vibrant de promenadă și socializare.

Mai mult, în acea perioadă, se pare că viața mondenă pulsa, în ciuda crizelor economice și a frământărilor politice.

Atmosfera vibrantă a unui colț de București îndepărtat

În Bucureștiul interbelic, segmentul cel mai animat al Căii Victoriei se întindea de la Bulevadrul Elisabeta până la Teatrul Național.

Această porțiune restrânsă, totuși, devenise scena principală pe care se desfășura ritualul zilnic al plimbării.

În anii 1930, bulevardul nu era doar o simplă rută de tranzit urban, cum, de multe ori, se întâmplă să fie astăzi, ci un adevărat teatru social.

De la prezența copleșitoare a doamnelor, cu mersul lor elegant dar precis, a domnișoarelor care defilau într-un du-te-vino continuu, și a domnilor care practicau arta cuceririi, trotuarele erau transformate într-un salon de bal în aer liber.

Mai mult, în acea perioadă, dinamica socială scotea în evidență, pare-se, o prezență feminină vizibilă în spațiul public, ritmul cotidian fiind dictat de eleganță, modă și dorința de afirmare socială.

Contrastele sociale pe un singur drum

Cu toate acestea, fundalul istoric al României interbelice nu a fost unul lipsit de dificultăți.

Perioada a fost marcată de crize economice profunde, prăbușirea unor instituții financiare importante, falimente răsunătoare și scandaluri de corupție.

Agricultura, pe de altă parte, considerată atunci drept „sufletul țării”, a suferit și ea din cauza secetei și a precarității.

În schimb, în mod paradoxal poate, viața de pe Calea Victoriei părea să fie imună la aceste drame economice.

Și, chiar și atuncâ când economia națională scârțâia din încheieturi, bulevardul își păstra aerul efervescent, elegant, vesel și optimist.

Relația cu puterea și simbolurile statului

Un alt element definitoriu al epocii suprins în scrierile lui Mircea Damian este raportarea oamenilor la simbolurile puterii și ale statului.

Schimbarea gărzii la palat reprezenta un adevărat spectacol, privit de bucureșteni ca un eveniment cu totul nou și fascinant.

Mai mult, relația dintre monarhie și populație era una apropiată și caldă; cortegiile militare și prezența copiilor pe stradă arătau o solidaritate comunitară puternică.

Oamenii salutau cu entuziasm armata și Familia Regală, fluturând batistele și pălăriile într-un gest de familiaritate respectuoasă.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Povestea de iubire ascunsă sub o piatră din Cimitirul Bellu. De ce odihnesc in secret laolaltă arhitectul Louis Blanc și Irina Procopiu, confidenta Reginei Maria
• Cele mai faimoase „Trei Ligheane” din oraș. Povestea ștrandului Titan, abandonat și părăginit, pe care bucureștenii din cartier îl vor transformat în parc
• Miturile Bucureștiului. Cât din Maria Tănase regăsești în Leana lui Eliade, artista care cânta la „Floarea-soarelui”, cârciuma mică și ascunsă pe strada Popa Soare