După ce nu am avut apă caldă (și nici rece, uneori) de vreo doi ani, deja a venit momentul în care lucrarea asta din Obor sau reparație sau ce-o fi ea, nu mai poate fi scuzată prin „este în desfășurare”. Deja șantierul ăsta nu mai e despre a repara ceva sau a moderniza, e despre nepăsare și ignoranță, ca să nu folosesc alte cuvinte. Cred că există locuri în țările slab dezvoltate sau în curs de, unde nimeni nu-și permite să-și bată în halul ăsta joc de mediul înconjurător, natură ș.a.m.d.:

Cum să lași așa? Pământ peste tot, bucăți de asfalt sfărâmat, trotuare crăpate, borduri rupte. Iar în mijlocul acestui decor a înflorit și o țeavă. Iese din pământ acum, pe timp de primăvară. Nu știe nimeni dacă a fost acolo și când a dat valul de zăpadă. Cert e că nu am văzut vreo știre cu persoane rănite, deci măcar ne-a scăpat Bunuțul de o nenorocire. Dar avem gărdulețe de plastic, roșii, vizibile. Că-s la pământ toate nu mai contează. Dar legenda spune că poate o curge apă fierbinte într-o zi din țeava asta și ne-om aduna toți să facem baie, că oricum suntem colegi de suferință de atâția ani, în Obor:

Dincolo de disconfortul vizual și frustrarea locuitorilor că toată zona verde a fost distrusă, mai vine și problema de siguranță. Astea nu-s simple „imperfecțiuni” de tip „ups, am uitat să curăț după mine”, sunt pericole reale. Pentru copii, pentru vârstnici, pentru oricine trece pe acolo fără să fie atent la fiecare pas. În mod normal, lucrările de infrastructură vin și cu obligația de a oferi siguranță oamenilor care trec prin zona unde lucrezi. Probabil că în Obor s-a scos clauza aia din contract, altfel nu văd cum poți să lași țevi peste tot pe trotuare, una dintre ele chiar la rampa pentru persoanele cu dizabilități.
Mai are sens să vorbim despre părinții care ies cu copiii în cărucior? Sau despre vârstnicii care trebuie s-o ia pe mijlocul străzii, în timp ce-i claxonează mașinile care da, pe acolo trebuie să meargă? Sau despre pantele de acces pentru persoanele cu dizabilități? Cred că pozele-s grăitoare suficient încât să nu mai cheltuim cuvinte. Mai las:

Pentru mine e prea greu de înțeles cum poți să lași așa și să nu ai un minim de bun simț și să faci un efort ca să readuci spațiul într-o stare acceptabilă. Nu mai zic de plantat înapoi toți copacii pe care i-au tăiat. Și dacă tot am ajuns la copaci, vorba aia, mai bine am apă caldă decât să respir altceva decât noxe prin București. Cui îi trebuie copaci, să fim serioși! A rămas, totuși, câte-un pom, în grădinițele din fața blocurilor. Bine, lăsate în paragină de alte instituții, dar asta-i altă poveste. Poate o înflori gazonul prin iunie-iulie, cine știe? Da, aici a fost gazon rulou, pus pe vremea vrednicului domn primar Mihaiu care a fost la PS2. A prins, cum se poate observa:

Te-ar mai putea interesa și: