Doamne, ce frumos arată! Mai bine plângi decât să vezi în ce hal de degradare a ajuns infrastructura de tramvai de la Gara Obor, care pe vremuri deservea mii de bucureșteni. Am trecut pe acolo și am văzut ce frumos stau parcate mașinile. Nu cred că e cazul să ascund numerele de înmatriculare, căci oricine trece pe acolo poate vedea cum șinele s-au transformat într-o mare parcare. Domeniu public, până la urmă…


Pe vremea când Oborul era mai degrabă un domn cu pălărie decât un nod de trafic, linia asta de tramvai își făcea datoria conștiincios. În anii ’30, tramvaiele treceau pe aici tacticos, scârțâind ușor, ca niște bunici respectabili, și duceau oameni grăbiți, sacoșe de la piață și probabil câteva povești nespuse. Șinele erau drepte, lumea avea răbdare, iar nimeni nu claxona nervos din reflex. Acum este doar ceea ce se vede:

Și uitați cât de frumos arată o poză de tip „atunci și acum”:

Tot la Gara sau Autogara Obor este și terasa aceasta, unde oamenii obișnuiesc să piardă trenul. Eu am mers să fac pozele astea frumoase și am avut nevoie la toaletă, dar nu m-au primit. Am luat un taxi și am plecat acasă. Pe vremuri probabil că m-ar fi luat repede cineva cu caleașca și m-ar fi dus acasă. Ajungeam poimâine acasă, dar ajungeam. Acum omenia e lucru scump.

Tramvaiul a dispărut, dar nostalgia a rămas. Dacă te uiți bine, parcă încă îl auzi cum vine, printre motoare turate și nervi de dimineață, la oră de vârf. O linie care odată lega oameni, azi leagă doar amintiri. Frumoase, de altfel. Dar acum, în loc de tramvaie avem autobuze și troleibuze. Bune și alea, chiar și după scumpirea biletului.
Te-ar mai putea interesa și: