FOTO | „Căruța de pompieri” din Foișorul de Foc. Imagini-document cu „autospeciala” cu care se stingeau incendiile în Vechiul București

Foișorul de Foc este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite monumente istorice din București.

O clădire emblematică a cărui poveste începe pe la 1890, când municipalitatea a decis că e nevoie urgentă de un turn înalt, de unde să se poată vedea repede pe unde s-a aprins un foc în București. Pentru că sa menirea inițială a fost de turn de observație. Să se vadă incendiile cât mai din pripă și să fie avertizați pompierii. Apoi, ii-a fost dat și rost de “reservor de compensație” – turn de apă destinat zonei de est a capitalei, prevăzut cu un amplu rezervor amplasat la nivelurile superioare

Când a fost dat în folosință, în anul 1892, avea 3 niveluri, în zona superioară fiind amplasat un rezervor amplu de apă cu o capacitate de 72 de vagoane. Foișorul a rămas de foc până când Bucureștiul s-a tot înălțat și a apărut telefonia, un simplu telefon fiind mai rapid decât “roata de pojarnici” care anunțau primejdios incendiu, de sus, din lanternou. 

Lanternoul din turn, locul de unde pompierii vegheau să nu ardă Bucureștiul

Pe vremuri, la parterul turnului erau grajduri și remize pentru pompierii bucureșteni, iar cazarma fiind amplasată la primul etaj. În studiul istoric privind “Reabilitarea și Modernizarea Muzeului Național al Pompierilor “Foișorul de Foc”, dr. Arh. Horia Radu Moldovan și arh. ing. Aurora Târșoagă amintesc:

Din punct de vedere funcțional, în forma originară, parterul construcției era ocupat de grajduri și remize pentru pompierii bucureșteni, cazarma fiind amplasată la primul etaj. Cele 4 accese propuse, amplasate două câte două, diametral opuse, serveau separat grajdul cailor, remiză pentru materiale de stingere a incendiilor, depozitul de furaje pentru cai și, în fine, cea amplasată spre bd. Ferdinand I, făcea legătură cu etajele superioare. La nivelul al doilea erau birourile Inspectoratului Serviciul Apelor, în timp ce la ultimele niveluri erau amplasate “lanterna” și punctul de observație pentru supravegherea eventualelor puncte în care ar fi izbucnit incendii în București. De la bun început acest punct de observație a fost conceput cu scopul de a îndeplini funcția pe care până atunci o îndeplinise mai vechiul turn care făcea parte din ansamblul cantacuzinesc de la Colțea din centrul orașului, Dată fiind înălțimea redusă a fondului construit din orașul sfârșitului de secol XIX, “vederea de la înălțimea foișorului asupra Bucureștiului și câmpiilor este foarte întinsă”. 

„Căruța de Pompieri” din Foișorul de foc și alte utilaje de stins incendiile din Vechiul București

În 1963, a devenit Muzeul național al Pompierilor, iar construcția este a fost refuncționalizată astfel încât în vechiul turn de foc să poată fi expus un patrimoniu impresionant, cu un inventar de aproximativ 10.000 de exponate (în marea lor majoritate, utilaje, mașini și tehnică pentru stingerea incendiilor).

În arhiva istorică Agerpres se păstrează imagini cu exponate din 1968, adică la doar câțiva ani după ce a devenit Muzeul al Pompierilor.

Exponate cum ar fi „căruța de stins focurile” sau  pompele din imaginile de mai jos.

Poate vrei să citești și:

• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Povestea Foișorului de Foc, odinioară cea mai înaltă clădire din București. Ce povești stranii se leagă de acesta