FOTO | Cartierul Drumul Taberei, pe când era „la roșu”, cu macarale și acoperit de zăpadă. Puteți ghici zona în care sunt făcute pozele?

Astăzi este unul dintre cele mai cunoscute și mai populare cartiere din București, însă la începutul anilor ’60 era unul dintre cele mai mari șantiere ale Capitalei. Străzi nesfârșite de blocuri, spații verzi și fel de fel de magazine, piațete și aprozare, toate au fost la un moment dat nimic mai mult decât șiruri și șiruri nesfârșite de macarale și clădirii în construcție. Și se mai și așternea zăpada pe ele, după cum puteți observa în aceste imagini de arhivă.

Drumul Taberei n-a fost nici mai mult nici mai puțin decât un câmp preț de secole bune, un câmp din afara Bucureștiului unde și-au pus, pe rând tabăra pandurii lui Tudor Vladimirescu, apoi Armata Română, dar și pista de teste a lui Aurel Vlaicu. Acest lucru avea să se schimbe la finalul anilor ’50, când aici a început să răsară un cartier nou, ridicat de la zero.

Drumul Taberei, cartierul ridicat în stil de mini-oraș la marginea vechiului București

Până în prezent, acest cartier este unul unicat în istoria de peste cinci secole a Bucureștilor, deoarece a fost ridicat de la zero, doar în sensul nevoilor cetățenilor. Împărțit în mai multe zone, precum Drumul Taberei 34, Orizont sau Favorit, acesta este inspirat direct din concepția asupra locuințelor pe care o avea arhitectul Le Corbusier.

Conceptul era unul simplu, nu conta distanța și poziționarea pe care o avea Drumul Taberei față de centrul Bucureștiului, deoarece de la început cartierul era gândit pentru a le acoperi locuitorilor aproape orice și cam toate nevoile de care se puteau lovi în viața de zi cu zi. Un fel de mini-oraș dar în același timp parte din București și lipit de acesta și de tot ecosistemul deja existent.

În aceste blocuri au locuit persoane care fie trăiau în case din București ce fuseseră demolate, fie au venit aici din restul țării, și au adus după ei dragul de comunitate și de natură: plantaseră în curțile blocurilor fel de fel de copaci și de pomi fructiferi și îngrijeau zona cât de bine era posibil.

La parterul clădirilor erau fel de fel de afaceri și de magazinașe: de la agenții ale loteriei la ateliere de pantofărie sau de reparații de radiouri și televizoare și până la biblioteci.

Dar înainte de toate astea în Drumul Taberei s-au aflat șiruri parcă fără soț (sau capăt) de blocuri în construcții, peste care se așternea zăpada și printre care își croiau drum muncitorii și utilajele acestora.