FOTO | Cum arăta îngrămădeala la cumpărături de Paște în Piața Unirii din Vechiul București. Era cu om lângă om, nu cu parcări de mall blocate, ca-n zilele noastre

Știți cum arată (și cum se simte, mai ales) îngrămădeala la cumpărături de Paște la noi în București, cam ca shopping disperarea de Crăciun: sunt niște zile critice (între 7 și 14) în care tot orașul pare că se strânge pe la Mega, Lidl, Auchan, Kaufland, în Obor și-n alte mari piețe și prin malluri.

Străzile și bulevardele se blochează la întrările și ieșirile din supermaketuri și centre comerciale, parcările devin, subit, cam jumătate din ce pare brusc că ar trebui.

Poate că febrilitatea aceasta cu care cumpărăm înainte de sărbători – când „nu trebuie să lipsească nimic de pe masă” – o avea încă legătură cu anii comuniști în care în magazine era pustiu și adunai ulei pentru maioneză din rațiile pe trei luni. Sigur, sunt deja  generații de bucureșteni care nu au trăit acele neajunsuri, dar teama de frigider gol se transmite în familii.

Îngrămădeala la cumpărături de Paște în București – sezonul 2025 a început deja

De regulă, febra asta a alergatului de la raft la tarabă și înapoi la raft, eventual dintr-un colț în altul al orașului, începe cu cel puțin înainte de sărbătoarea propriu-zisă.

În weekendul de Florii, de exemplu, a fost deja inuman prin centrele comerciale. La Veranda, spre exemplu, pe la amiază nu mai găseai niciun colț de parcare, darămite loc propriu-zis.

Cum e aglomerația la cumpărături de Paște în zilele noastre știm, că o trăim. Cum era în Vechiul București ne ajută să ne imaginăm aceste fotografii din arhiva istorică a Agerpres, cu Piața și Hala Unirii în anii ’50 și ’60.

Hala Mare de la Unirii (în imaginea de mai sus)  este, probabil, una dintre marile pierderi ale Bucureștiului. Construită, pe locul Pieței Mari, la cererea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, și a fost gata în 1872.

Era cea mai modernă și cea mai mare construcție din București, cu o suprafață de 2.700 metri pătrați. În următoarele decenii, în preajmă au apărut: hala de pește, hala de fructe, hala de păsări și o hală de zarzavat. 

În revista Uniunii Arhitecților din România, arhitecta Mariana Croitoru își amintește cum „Demolarea s-a desfășurat treptat, pe parcursul verii anului 1986”

Inițial, s-a scos tabla de pe acoperiș. Ulterior, s-a demontat structura metalică. Pe toată această perioadă, hala a conviețuit, ca un martor tăcut al trecutului, cu noile blocuri ce se ridicau amenințător în jurul pieței, până într-o zi, când a dispărut.

Citește și:

• EXCLUSIV | Planșeul Unirii e, de fapt, un vechi pod peste Dâmbovița și stă să cadă. Nu s-a mai umblat la el din 1934 și făcea parte din planul de acoperire totală a râului