FOTO ❤️ Bucureștiul, când era mic. Copilăria orașului, în vechi imagini extraordinare de prin cartiere

01 iun. 2024
4097 afișări
FOTO ❤️ Bucureștiul, când era mic. Copilăria orașului, în vechi imagini extraordinare de prin cartiere
FOTO Bucureștiul, când era mic. Copilăria orașului, în vechi imagini extraordinare de prin cartiere | Sursa foto: MMB

“Un haos divin e acest București!” Așa spunea nu de mult despre oraș un străin venit să stea pe-aici puțin și rămas cu anii.

Cumva, e dintotdeauna loc al contrastelor/ Un oraș care a crescut organic, într-o permanentă extindere. În  secolul al XV-lea, Bucureștiul era coagulat în jurul Palatului Domnesc, pentru ca, nu după mult timp, să ajungă  până în zona actualei Universităț. La început de secol XIX, ajungea în zona Palatului Regal, iar la sfârșitul  aceluiași secol Bucureștiul să fie delimitat de o șosea periferică circulară pe un traseu care unea gările Nord, Obor, Filaret și Cotroceni.

Azi? Azi, la București ești și pe DN1. Și, probabil atunci când nu vrem să ne batem capul să-i punem granițe imaginare, vorbim (fără să greșim) despre București și zona sa metropolitană, care cuprinde și exodul locativ al bucureștenilor către tot ce s-a construit “cu curte, grădină și eventual piscină” mai întâi în Nord, în Ilfov.

Dar nu despre asta e vorba acum. Acum, pornim într-o călătorie în imagini  prin Vechiul București. Prin copilăria orașului.

Bucureștiul, când era mic, iar cartierul Floreasca avea hipodrom

Cartierul  Floreasca, cu arhitectura sa unică de tip cazarmă și rețeaua de spații verzi, e pe locul unde, în 1922, era hipodromul făcut, în anul 1922, de George Ulise Negropontes și Ion Matak. Hipodromul a fost inaugurat în vara anului 1923 și avea construcții remarcabile, realizate în stil neoromânesc, după planurile arh. Paul Smărăndescu. Complexul era alcătuit din trei clădiri distincte de 1650 mp, conectate prin pasaje de trecere: Pavilionul Regal, Pavilionul Oficial și Pavilionul Public. La parter existau restaurante, garderobe, toalete și alte spații publice. Tribunele hipodromului Floreasca se aflau în dreptul halei Ford, cam pe la intersecția străzilor Mihail Glinka și Giacomo Puccini.

Cartierul Floreasca, vechiul București
Vechiul București, cu hipodromul Floreasca | Foto: Arhiva arh. Alexandru Panaitescu

Cartierul Floreasca a fost construit de comuniști în anii ’50, care au folosit o parcelare din anii ’40 (de pe vremea „dușmanilor de clasă”) și reprezintă primul mare ansamblu de blocuri ridicat în București  după cel de-al Doilea Război Mondial.

Comuniștii ziceau că ridică un cartier destinat clasei muncitoare, în realitate, în Floreasca n-au primit niciodată repartiție muncitorii, ci doar activiști de rang mic și mijlociu, noua elită roșie a României sovietizate.  Cartierul are o structură hibridă, deoarece a fost organizat pentru vile, pentru locuințe individuale, nu pentru blocuri. Dar parcelele oamenilor au fost naționalizate și s-au ridicat blocuri cu regim mic de înălțime, P+2, P+3. La început, au fost  ridicate cele dinspre parcul Verdi, acolo s-au făcut case cu arhitectură mai tradițională, cu acoperiș în două ape, un pic mai rustice. Prin ’55-”59 s-a trecut la a doua fază importantă și s-a configurat cartierul, păstrându-se însă vechea tramă stradală a parcelării. De aceea dispunerea blocurilor este liniară, monotonă, iar arhitectura lor este destul de tristă.

Vechiul București
Sursa foto: Arhiva istorică Agerpres

Prin Colentina din Vechiul București

Colentina este cartierul dăruit de la natură și cu la lac, și cu râu.  Aglomerat, dezvoltat un pic haotic,  cu un nume care pare că parafrazează vechea expresie „colea-n tină”, e unul dintre cartierele care poartă și astăzi amprenta inconfundabilă a arhitecturii socialiste, cu blocuri predominant de 10 etaje.

Tot în Colentina, acolo unde cândva era o mahala promiscuă, s-a amenajat prin anii 1976-1977 și Parcul Plumbuita, amplasat pe malul lacului cu același nume, care face parte din salba de lacuri a râului Colentina, majoritatea realizate încă din anii 1930. Parcul Plumbuita (cu o suprafață de peste 20 de ha, dintre care 4 ha au fost inițial retrocedate și acum se află in curs de răscumpărare de către Primăria Sectorului 2)

Arhitectul Alexandru Panaitescu amintea, pentru B365,.ro, că o constantă în evoluția cartierului a rămas doar bătrâna linie de tramvai 21, care leagă zonele Moșilor-Obor-Colentina,  

Tribunele hipodromului Floreasca se aflau în dreptul Halei Ford, la intersecția Glinka cu Puccini
Credit foto: Arh. Alexandru Panaitescu

Prin Bucureștii Noi…. cei vechi

Bucureștii Noi reprezintă așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, omul care a construit, prin forțe proprii, o bucată de oraș. În anul 1898, Nicolae Basilescu, avocat, moșier, politician liberal, profesor la Facultatea de Drept, a transformat un câmp de lângă București într-un  fel de orășel străzi numerotate după modelul american, și cu un splendid Central Park în mijlocul său (Parcul Basilescu, cu copaci bătrâni rămăși din Codrii Vlăsiei). Planul lui Basilescu era prevăzut de la bun început cu școală, biserică, sinagogă, locuri de agrement, fabrici, un cimitir creștin și unul evreiesc, ba chiar și cu cale ferată personală, Basilescu avea și tren  al lui, care lega Bucureștii Noi de capitală.

Ca să facă Bucureștii Noi, Nicolae Basilescu și-a vândut jumătate din moșiea de 300 de hectare la prețuri modice, iar pe cealaltă jumătate a donat-o comunității. Până în anul 1913, aproape 1500 de persoane au cumpărat terenuri aici. Erau oameni cu venituri mici care s-au așezat, cu familiile lor, în Bucureștii Noi.

Și tot în Colentina, unde era o mahala promiscuă, s-a amenajat prin anii 1976-1977 și Parcul Plumbuita, amplasat pe malul lacului cu același nume, care face parte din salba de lacuri a râului Colentina, majoritatea realizate încă din anii 1930. Parcul Plumbuita (cu o suprafață de peste 20 de ha, dintre care 4 ha au fost inițial retrocedate și acum se află in curs de răscumpărare de către Primăria Sectorului 2), s-a aflat până recent într-o stare modestă de întreținere, efectuându-se doar lucrări curente. În prezent, Primăria sectorului 2 a aprobat un amplu proiect de reamenajare a parcului, în curs de derulare, și care promite să-l transforme nu numai într-o atracție a cartierului, ci și a Bucureștiului.
Sursa foto: Agerpres

Un drum până în Cotroceni

Cotroceni, cartierul select cu străzi care poartă nume de doctori, era, acum 400 de ani,  un codru adânc în care se ascundeau cei prigoniți de domnie. A fost, pe rând, sălbăticie mocirloasă, mănăstire, reședință voievodală, cartier regal, fieful nomenclaturii comuniste și rămâne unul dintre cele mai scumpe și mai liniștite locuri din București

Numele cartierului vine de la verbul „a cotroci”, care înseamnă și „a scotoci”, dar și „a te adăposti”, a-ți pierde urma, un verb pe care pe nedrept azi nu-l mai folosim deloc.  

Codrii Cotroceniului au rezistat până în sec al XIX-lea. După anul 1850, Palatul Cotroceni devine reședința de vară a domnilor pământeni, a fost locuit de Alexandru Ioan Cuza și de Carol I. În anul 1883 vechea reședință domnească este dărâmată și pe locui ei, Carol I ridică actualul Palat, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. După naționalizare, Cotroceniul devine Palatul Pionierilor. Cartierul a fost bombardat în anul 1944, dar a scăpat nevătămat. De asemenea, Cotroceniul rămâne unul dintre puținele cartiere care nu a fost atins de nebunia demolărilor lui Ceaușescu și nici nu are blocuri. După 1990, într-o aripă a Palatului a fost înființat Muzeul Național Cotroceni iar în anul 2004 biserica Mănăstirii a fost parțial refăcută.

Reperele Cotrocenilor sunt : Palatul Cotroceni, Grădina Botanică, Opera Națională, Biserica Sfântul Elefterie Vechi, Parcul Romniceanu cu scările sale vestite, Universitatea de Medicină, Arenele BNR.

Bucureștiul, când era mic
Foto: Willy Pragher

Domenii, cartierul cu farmec special din București

Farmecul aparte  din Domanii este dat de varietatea elementelor care compun cartierul clădit pe conceptul de oraș-grădină. Aici  e Hala Pieței Domenii, monument de arhitectură modernistă, astăzi de nerecunoscut A fost proiectată de arh. Nicu Georgescu între anii 1933-1934 și reprezenta un spectaculos exemplu de arhitectură modernistă-Art Deco, dedicată activităților comerciale.

Bucureștiul cand era mic
Sursa foto: Arhivele PMB

 

Tot în acest cartier, în anul 1936, a fost inaugurat cel mai modern spital din Europa: Elias . A fost, înființat în anul 1936 de către Fundația Familiei Menachem H. Elias, așa cum a prevăzut în testamentul său Jacques M. Elias, un foarte bogat om de afaceri, bancher, moșier și proprietar de fabrici de zahăr, care a lăsat întreaga sa avere uriașă Academiei Române. “În acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință, se vor da consultații și medicamente gratuite”, preciza unicul Jacques Elias în testamentul său.

Poate vrei să citești și:

Cookies