FOTO | Bucureștenii pot vedea și auzi, pentru prima dată, ororile din beciurile Securității lui Ceușescu. Expoziție eveniment La Muzeul Național de Istorie

Vreme de aproape patru decenii, Securitatea lui Nicolae Ceaușescu s-a filmat singură. Și-a înregistrat propriile interogatorii, și-a numerotat propriii deținuți, și-a păstrat propriile dovezi. Convinsă, se pare, că nimeni nu le va vedea și nu le va auzi vreodată. Din această săptămână, oricine poate. Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), de pe Calea Victoriei nr. 12, și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) au deschis expoziția „A.REST 1989 – Arhiva video a Securității”, prima din spațiul muzeal românesc în care vizitatorul nu doar citește despre represiune, ci o vede și o ascultă. Sunt, practic, fragmente audio-video operative, înregistrate de ofițeri în timpul anchetelor și în celule, scoase pentru prima oară de sub lacăt.

Pentru o generație întreagă, Securitatea e un cuvânt din manual și din filmele bunicilor. La MNIR, în iunie, încetează să mai fie abstractă.

Ce poți vedea și, mai ales, ce poți auzi

Expoziția reconstituie universul cercetărilor penale ale Securității din 1989: anchetele și unitatea de arest. Pe pereți negri, panou după panou, sunt expuse acțiunile operative cu nume de cod ca „Badea” și „Fotograful”, dar  și „consemnele” după care lucrau ofițerii. Într-o cameră roșie, vizitatorii își pun căști și ascultă. Acolo se aud vocile: ale anchetatorilor și ale celor anchetați, exact așa cum au fost prinse pe bandă, fără montaj.

Tot acolo se află o celulă reconstituită. Un pat de fier, o pătură, un castron. Și obiecte originale din arestul Securității, expuse, multe dintre ele, pentru prima dată în România. Un „Dosar de penitenciar nr. 19”. Un perete acoperit cu fotografii tip fișă ale celor trecuți prin anchetă. Și un dulap de echipamente de înregistrare, cu zeci de casetofoane montate în rack: aparatura cu care un stat asculta, nota și arhiva.

Sursa foto: mnir.ro

Sursa foto: mnir.ro

Sursa foto: mnir.ro

Tiparnița care a stat 27 de ani în afara țării

Piesa centrală a secțiunii de corpuri delicte este o tiparniță artizanală. Cu ea, grupul de jurnaliști și dizidenți din jurul lui Petre Mihai Băcanu a tipărit, la finalul anului 1988 și începutul lui 1989 un ziar clandestin anticomunist intitulat, simplu, „România”. Din grup făceau parte Mihai Creangă și Anton Uncu (colegi de la „România liberă”), inginerul Ștefan Niculescu Maier, maistrul tipograf Alexandru Chivoiu, matrițerul Nicolae Neacșu și economista Elena Gheorghe.

Au apucat să distribuie un singur număr. În noaptea de 24 ianuarie 1989, Securitatea le-a confiscat tiparnița și i-a arestat pe rând, la miezul nopții, cum se obișnuia. Băcanu a stat în detenție până pe 22 decembrie 1989, trecut prin penitenciarul Jilava și prin arestul Securității din Calea Rahovei. Ca să poată susține în continuare că în România nu mai există deținuți politici, regimul i-a înscenat o infracțiune de drept comun: speculă cu mașini. Trimiterea în judecată avea să fie casată abia pe 10 ianuarie 1990.

Tiparnița a luat apoi drumul străinătății și a rămas acolo peste 27 de ani. A fost recuperată și adusă special în țară pe 14 aprilie 2026, ca să devină exponat la MNIR. Practic, obiectul cu care un grup de oameni a încercat să tipărească adevărul s-a întors acasă după aproape o viață de om.

Cum funcționa „justiția” Securității

Pentru cine n-a prins regimul, merită explicat la rece cum lucra mașinăria. Cercetările penale erau coordonate de Direcția Cercetări Penale din Departamentul Securității Statului – poliția politică a Partidului Comunist Român. Logica era simplă: pentru statul totalitar, vinovăția nu se demonstra, se presupunea. Anchetatorul nu căuta dacă ești vinovat, ci de ce anume. Reținuții erau izolați în secret, fără ca familiile să fie înștiințate și fără ca locul arestării să fie cunoscut. Un om putea să dispară pur și simplu, iar instituția secretului avea grijă ca, ani de-a rândul, opresorul să rămână acoperit, iar imaginea regimului – curată.

A.REST 1989 desface tocmai acest mecanism: spațiul celulelor, identitatea victimelor și practicile prin care se „construia” un dosar.

Vocile din dosare

Două replici, expuse pe pereții expoziției, spun mai mult decât orice comentariu.

Prima îi aparține lui Petre Mihai Băcanu, dintr-o declarație din anchetă, datată 1 februarie 1989: „Cum am putea, după 45 de ani de socialism, să ne mai temem de părerile oamenilor, chiar de gândurile lor?”

A doua îi aparține căpitanului de Securitate Ștefan Gheorghe, rostită în ancheta colegului de grup al lui Băcanu, jurnalistul Mihai Creangă, pe 7 februarie 1989: „Dar să știți că și durerea fizică creează caractere. Să știți că la dumneavoastră caracterul e de vină.”

Un anchetat întreabă de ce un stat se teme de gândurile oamenilor. Anchetatorul îi răspunde că durerea fizică e, de fapt, formatoare de caracter. Cele două propoziții, puse față în față, sunt expoziția în miniatură.

Sursa foto: mnir.ro

De ce contează acum

Despre cât rău a făcut comunismul circulă tot felul de povești. Unele negate de foștii ofițeri implicați, altele relativizate, uitate sau distorsionate, ani la rând, în strategii de dezinformare despre comunismul târziu. Diferența pe care o aduce A.REST 1989 e că, de data asta, nu mai e vorba de povești. E dovadă: imagine și sunet, înregistrate chiar de cei care făceau represiunea.

Odată cu vernisajul a fost lansat și un site, www.arestulsecuritatii.ro, gândit ca platformă de studiu: adună istorii, cazuri, documente, înregistrări operative și interviuri cu foste victime ale Securității. Pentru tinerii care n-au de unde să știe ce însemna o anchetă a Securității, e cel mai direct loc din care pot afla — fără intermediari și fără legende.

Informații practice

Expoziția „A.REST 1989 – Arhiva video a Securității” este deschisă la Muzeul Național de Istorie a României, Calea Victoriei nr. 12, București, până pe 20 septembrie 2026. Poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00 (ultimul acces la 17:15). Biletele se găsesc online, pe site-ul muzeului. Expoziția este realizată de MNIR împreună cu CNSAS, curatori fiind Cornel Constantin Ilie (MNIR), Oana Demetriade și Mihai Demetriade (CNSAS).