FOTO | Bucureștenii își comandau cumpărăturile acasă înainte ca televizoarele să aibă culori sau telefoanele ecrane. Nu de pe vreo aplicație, ci de la Comaliment

Deși comandatul cumpărăturilor și a mâncării acasă poate pare ceva ce a apărut în Bucureștiul ultimului deceniu, acest serviciu a apărut în urmă cu mult timp în Capitală, fiind disponibil chiar și acum 60 de ani. Desigur, pe atunci telefoanele existau doar pe holul casei sau în sufragerii și evident că nu aveau ecran sau taste, darămite Internet. Totul se făcea printr-un apel simplu la „Comaliment”, iar cumpărăturile tale plecau de la casa de comenzi cu mașina de livrări. În linii mari, treaba stătea cam la fel ca azi. Atât că n-aveai plată cu cardul și chat de asistență.

Contrar așteptărilor, serviciile de „delivery” la domiciliu nu au apărut în București de ieri, de azi, ci cu destul de mult timp înainte ca primele televizoare color să ajungă în țară sau ca telefoanele cu disc să nu fie la ordinea zilei. Astfel, locuitorii Capitalei își puteau comanda cumpărăturile acasă chiar și în anii ’60, de la lanțul de magazine alimentare „Comaliment”.

Bucureștenii își comandau cumpărăturile acasă în anii ’60 de la „Comaliment”

Toată treaba funcționa destul de simplu, sunai la unul dintre numerele care se văd și în vitrina casei de comenzi fotografiată mai jos, fie la 14 71 56 fie la 14 80 60, spuneai ce fructe, legume, carne, brânzeturi sau ce mai voiai și așteptai ca acestea să vină la ușă. Fără să mai bați drumul la magazin sau alte complicații, evident. Totuși, exista o sumă minimă de comandă, doar că taxa de livrare era fixă, chit că stăteai în „buricul” Bucureștiului sau în zonele mărginașe.

Desigur, și volumul de comenzi era infim comparabil cu cel de pe aplicațiile disponibile în prezent, astfel că nu erau necesare flote de scutere și armate de livratori care să bată orașul de la un capăt la celălalt. Comenzile erau livrate cu mașini de transport (posibil care țineau și rece pentru ca bunurile să nu se strice), și ajungeau la clienți în coșuri împletite (!), pe care cel mai probabil le goleau și le ofereau înapoi livratorului (cu sau fără bacșiș, asta n-avem de unde să știm).

În imaginea de mai jos, provenită din arhiva Agerpres, este fotografiată Casa de Comenzi „Unic”, care nu știm dacă dubla și ca magazin, însă nu este exclus, deoarece nu era tocmai de mici dimensiuni.

Citește și

• VIDEO | Unic, strămoșu’ din București al tinerilor Bringo, Tazz, Glovo & co. Cum se făceau livrările la domiciliu pe vremea telefonului cu disc
• „Te fac un Herdan?”. Povestea străbunicului fast food-ului din București
• Ai fost „La vulturul de mare cu peștele în ghiare”? Povestea celebrului magazin din București