Timp de patru decenii s-a înălțat peste malul drept al Dâmboviței, însă în prezent mai există doar în fotografiile de arhivă. În următoarele rânduri vom discuta despre Blocul „Isvor 2” din centrul Bucureștiului, una dintre creațiile mai puțin cunoscute ale arhitectului Horia Creangă, care din păcate a fost zguduită de cutremurul din ’77, a stat în calea metroului și a fost incomodă regimului.
Unul dintre cele mai frumoase și poate uitate blocuri din București s-a aflat chiar pe malul Dâmboviței și se numără printre primele „blockhaus”-uri din Capitală. Pe numele său „Isvor 2”, acesta se înălța, după cum îi spunea și numele, pe Strada Izvor, la numărul 2, chiar în dreptul intersecției cu Splaiul Independenței. Desigur, geografia din teren a acestei părți din București s-a schimbat drastic în ultima parte a regimului comunist, aceasta fiind și una dintre cauzele pentru care vorbim despre „Isvor 2” la timpul trecut.
Imobilul a apărut spre finalul perioadei interbelice, fiind inaugurat în anul 1936. Proiectul a fost realizat de arhitectul Horia Creangă, autorul mai multor clădiri în stil modernist la acea vreme, de la Uzinele Malaxa, la Imobilul ARO sau Stadionul „Republicii”. Înalt de șapte etaje, blocul „Isvor 2” se afla pe locul unde astăzi se întinde Parcul Izvor, situat la mică distanță de Palatul Parlamentului. Clădirea era printre cele mai impunătoare și vizibile de pe malurile Dâmboviței la acea vreme, impresionând atât prin mărime, cât și prin stilul aparte.
Din păcate, istoria blocului „Isvor 2” nu a fost una lungă, dimpotrivă, imobilul rezistând doar 42 de ani, spre deosebire de alte „surori” moderniste din centrul Bucureștiului, fiind demolat în anul 1978. Acum, cauzele pentru demolare sunt diverse, și părerile pot fi împărțite când vine vorba de cea decisivă.
Astfel, înainte de toate, structura de rezistență a blocului a fost grav afectată de cutremurul din martie 1977, reparațiile fiind cel mai probabil și foarte complicate, dar și costisitoare. Apoi, la acea vreme se afla în derulare realizarea metroului bucureștean, iar planurile Magistralei 1 erau incompatibile cu blocul „Isvor 2”, deoarece fundația sa ar fi fost în dreptul tunelurilor care leagă astăzi stația Izvor de Piața Unirii și de Eroilor. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul și proiectele grandioase care se puneau la cale la acea vreme, dar și modul în care Bucureștiul a pierdut în urma reamenajării comuniste zone istorice întregi, precum Uranus, sau Izvor, însă lista poate continua.