Cafeluță e o pisică la fel ca multe pisici care, atunci când zbârnâie ceasul biologic în dânsele, o milisecundă de neatenție e de-ajuns și, pac, au dispărut.
Normal, doresc să întemeieze rapid familii, după cunoscutele ritualuri pisicești, cărora noi, ioamenii (ziși și „humans”) le spunem „călduri” – cu variațiunile „a intrat mâța-n călduri” sau „aoleo, motanu’ e-n călduri, iar vine rupt acasă!”
În această situație de perpetuare a speciei, există pisicile obișnuite cu această aventură existențială, care mai devreme sau mai târziu găsesc drumul spre casă, și există cele trăite mai la interior, dar pe care chemarea iubirii le smulge din confort zone și așa se întâmplă necazul cu disparițiile și rătăcirile.
Cafeluță este o pisică din cea de a doua categorie. dacă ajungeți pe la Armenească, sunt foarte mari șanse să vedeți, lipite pe stlâpi, anunțurile lipite de stăpânii ei. Noi am găsit anunțul în comunitatea de iubitori de animale numită „M-am pierdut, ajută-mă să ajung acasă”. L-am citit și îl dăm mai departe:
Pisică foarte mică și slăbănoagă. E în călduri acum, o cheamă Cafeluță, dar nu răspunde la niciun nume. Noi o strigăm Mama. Credem că a ieșit pe balustradă și a intrat pe geamul vreunui apartament.
Așadar, dacă o vedeți pe vreundeva prin București pe Cafeluță, pisica dispărută pe la Armenească, poate le dați de veste stăpânilor, sigur, sigur se vor bucura foarte tare.
Există, probabil că știți, câteva lucruri pe care le poți face și care pot ajuta atunci când dispare de-acasă pisica.
Le reamintim aici, ca să fie la îndemână în caz de nevoie: