Mai mult de 150 de ani au trecut de când, în București, ”Bulevardul Doamna Elisabeta” era deschis circulației. Așa s-a chemat atunci, la începutul din 1870, după care a trecut prin multe nume.
În 1857, în faţa Universităţii, a fost deschisă prima porţiune a acestui bulevard care purta numele Bulevardul Academiei.
Agerpres amintește că, în 1872, a fost prelungit spre Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei de azi). Pentru a putea face acest lucru, au fost demolate zidul şi chiliile Mănăstirii Sărindar, locul unde astăzi se află Palatul Cercului Militar Naţional.
A fost Bulevardul Academiei până în 1930, când a devenit „Bulevardul Regina Elisabeta”. A venit apoi 1948, primul an de republică populară, când tot ce-avea legătura cu vechea orânduire “trebuia” să dispară. Trebuia șters de pe fața pământului.
Așa că străzile au fost rebotezate urgent. Bulevardul Regina Elisabeta devine, vreme de 17 ani, „Bulevardul 6 Martie”. În 1965, anul morții liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, este iar rebotezat și primește numele defunctului.
Imediat după decembrie 1989, mai exact în 1990, Primăria Capitalei decide ca strada să fie denumită ”Bulevardul Mihail Kogălniceanu”. Mai trec 5 ani, mai vine o schimbare. În octombrie 1995, își schimbă din nou numele în „Bulevardul Elisabeta”, pentru ca numai două luni mai târziu să devină „Bulevardul Regina Elisabeta”, și, iată mai e păuțin și se fac 20 de ani de când a rămas așa.
Oricâte nume ar fi purtat în 150 de ani de viață, Bulevardul Elisabeta a fost, neîntrerupt, un simbol al orașului. Pleacă de peste drum de Universitate, la Palatul Suțu – astăzi sediu al Muzeului Municipiului București și se oprește în Piața Mihail Kogălniceanu. Daca mai mergi păuțin înainte, lăsând tot mai în urmă Universitatea, ajungi la Opera Națională.
E o stradă pe care, în zile cumsecade de primăvară, vară, toamnă ori iarnă, poate fi o reală plăcere să o străbați la picior. Ți e presărată de simboluri și repere ale orașului. În plimbarea care, să zicem, începe la Universitate, treci pe lângă Statui – Ion Heliade Rădulescu, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret, după care traversezi Calea Victoriei și ajungi repede la Palatul Cercului Militar Național.
Alte repere de ieri și de azi pe bulevard:
Până să ajungi în Piața Kogălniceanu, la intersecția cu Schitu Măgureanu, dacă arunci privirea spre Dâmbovița, ai să vezi Teatrul Bulandra. Mai mergi nițel spre Operă și, pe dreapta, apare Facultatea de Drept.
Prin anii ’30, bulevardul Elisabeta era sclipitor. Era plin de restaurante, grădini de vară, cofetării și cinematografe. Mai ales cinematografe! „Regal”, „Capitol”, „Splendid”, „Trianon”, „Lumina”
Îți recomandăm să citești și:
