FOTO | Albă ca Zăpada s-a mutat la București, într-o grădină de bloc din Sălăjan. Împarte casa cu pitici, elefănței, iepurași și o trufașă barză

Traiul la bloc în București (de fapt, oriunde) este în extraordinar de multe feluri și aproape niciodată plictisitor ori lipsit de culoare.

Evident, toți avem propriile experiențe, care pot fi cu bilețele simpatice sau nervoase la avizier sau pe ușa de la intrarea în bloc, cu ficuși pe scară, grădini de toate felurile, tablouri dubioase pe pereți ori grătare încinse noaptea la ghenă (există, e trăită pe undeva printr-un bloc de la Diham), dar imaginea de ansablu poate fi obținută doar dacă înmulțești cu infinitul toate experiențele individuale.

Sau dacă devii membru al grupului de Facebook „Scară, frumos”, care reușește admirabil să îți arate, zilnic, ce înseamnă să trăiești la bloc la București, dar nu numai.

Inițiatorul grupului, Alex, povestea, la un moment dat, că ideea înființării unei asemenea comunități i-a venit atunci când „niște domni izolau termic panoul electric” de pe scara lui. 

Albă ca Zăpada, piticii, elefănțelu’ și barza trufașă din Sălăjan

În fiecare zi, comunitatea „Scară, frumos” împărtășește, pe un ton relaxat și plin de umor (bun de tot!) experiențe ale traiului în comun, la bloc.

Din tot ce-am văzut în ultima săptămână, această grădină de bloc din Sălăjan este, de departe, cea mai spectaculoasă apariție. E fel de echivalent peisagistic al shaormei cu de toate.

Cum de se naște la bloc asemenea grădină cu de toate, ca la bloc în Sălăjan

Sociologul Gelu Duminică explica, pentru Lovedeco.ro, că e vorba despre tot felul de moșteniri culturale  care s-au amestecat, în principal, în urbanizarea forțată din perioada comunistă.

Noi nu am fost cu adevărat pregătiți pentru traiul în comun. Epoca asta comunistă care ne-a obligat să trăim în blocuri și deodată nu a făcut decât să arate cultura pe care noi o aveam înainte. (…) Toate sunt efecte adverse ale urbanizării forțate din acea perioadă. O urbanizare care nu a adus cu sine o ajustare a comportamentului. Ajustarea asta începem să o vedem tot mai mult după 1990. Din momentul în care lucrurile au început să evolueze, pe o scară normală, către înțelegerea a ceea ce înseamnă spațiile comune.

Până la industrializarea comunistă, care a venit la pachet cu urbanizarea forțată, oamenii trăiau îndeosebi la țară, în casele și curțile lor pe care și le gospodăreau și amenajau după pofta inimii. Acolo puneau flori și murături, cultivau legume, tăiau și frigeau porcul, făceau vin, țuică și gogoși la cuptorul de vară. 

Acum, rămășițele  acelor vremuri și obiceiuri se transformă, uneori, într-o grădină de la bloc precum aceasta din Sălăjan.

Își recomandăm să citești și despre o altă grădină din București, a cărei poveste e mai jos:

• Minunea dintre blocurile din Militari