Primăvara e, poate, cel mai frumos anotimp dacă ne gândim la culorile care dau viață orașului. E suficient să încetinești un pic pasul și să te uiți în jur, ca să vezi peisaje care parcă nici n-ar fi din Bucureștiul ăsta de obicei posomorât. Așa se întâmplă și cu glicina, o plantă de care mulți dintre noi nici n-am auzit.
Un bucureștean din Sectorul 3 s-a oprit câteva momente și a surprins frumusețea florilor care au pus stăpânire pe cartierul Titan și le-a publicat pe Facebook.


Cunoscută științific sub numele de Wisteria sinensis, glicina este o plantă cățărătoare ornamentală, originară din Asia de Est, în special China și Japonia. Se mai găsește și în anumite regiuni din America de Nord. Legenda spune că europenii care au călătorit în acele zone s-au îndrăgostit de bogăția culorilor ei și au adus-o în Europa. S-a extins rapid și a devenit o prezență apreciată în grădini sau pe fațadele clădirilor.

Florile glicinei apar primăvara, pentru o perioadă relativ scurtă, de obicei în aprilie-mai. Ciorchinii ei sunt lungi, curgători și pot ajunge chiar și la 30-50 de centimetri. Culorile variază de la mov intens și violet, până la roz pal sau alb și au un parfum discret.
Dar, deși nu este o plantă rară, iar culorile ei sunt atât de vibrante, glicina nu este întotdeauna remarcată la adevărata ei valoare. Motivul principal este că nu crește în zonele foarte populare, pentru că este o plantă care are nevoie de susținere. Așa că apare de obicei în locuri mai puțin circulate, pe fațadele blocurilor sau pe gardurile de pe străduțele lăturalnice, iar asta o face mai puțin „vizibilă” publicului larg.
Glicina nu impresionează doar prin frumusețe, ci și prin forța ei. Deși pare delicată, planta este o liană viguroasă, care în timp poate deveni extrem de grea. Tulpinile se îngroașă de la an la an, iar o plantă matură poate ajunge să cântărească sute de kilograme. Tocmai de aceea, specialiștii recomandă prudență atunci când alegem să plantăm glicină în scop decorativ. O pergolă fragilă sau un gard subțire este posibil să fie distruse în timp de greutatea plantei.
În plus, glicina se dezvoltă cu repeziciune și poate deveni invazivă dacă nu este îngrijită constant. Lăsată „de capul ei”, fără control, ea poate acapara alte plante și se poate extinde pe copaci. Așa că atenție, dacă nu e îngrijită, își arată în scurt timp și partea mai puțin „delicată”
Te-ar mai putea interesa și: