Într-o ipootetică întrecere a celor mai cunoscute și mai iubite străzi din București, Lipscani are mari șanse să prindă podium, dacă nu cumva locul I. Așa, cu toate transformările și rănile și suferințele pe care le-a trăit.
Pe la 1855, în timpul ocupaţiei austriece, căpitanul Stefan Dietrich spunea, după cum amintește istoricul Constantin Giurescu, că e a mai frumoasă stradă din București:
Cea mai frumoasă şi veselă stradă din Bucureşti este strada Lipscani, unde se află cele mai bogate şi luxoase magazine care, prin mărimea şi strălucirea lor, se pot măsura cu magazinele vieneze
Strada aceasta are de toate, într-un ici dureros, colo fermecător amestec de vechi și nou. Și, oricât de mult timp a trecut de când există, e probabil locul din oraș în care ți-e cel mai ușor să-ți închipui lumea pestriță care exista în București în secolele 18 și 19.
E pomenită în hrisoave de pe la sfârşit de secolului al XVI-lea sub numele de ”Uliţa cea Mare” de lângă Curtea Domnească.
Aicii se făcea negoț. iar mulți târgoveți erau numiți (ori porecliți) după locul de unde își aduceau marfa. Și-așa ajungem la lipscani.
„Lipscanii”, scrie istoricul Constantin C. Giurescu în „Istoria Bucureştilor”, erau acei negustori care, al XVIII-lea, se aprovizionau direct din marele târg al Europei Centrale, de la Leipzig – sau, cum i se spunea în Ţara Românească, de la Lipsca.
Agerpres amintește că, în 1811 existau 78 de lipscani – deja cei mai de seamă negustori bucureşteni. Erau trecuți la catastifele oficiale drept ”acei neguţători cari neguţătoresc marfă dă Lipscă şi din alte părţi ale Evropi şi să află cu locuinţa aici în politiia Bucureştilor”.
În a doua jumătate a secolului XX, pe strada Lipscani au existat sumedenie magazine, mai mari sau mai mici, unde se vindeau lucruri dintre cele mai variate.
Oricâte s-ar fi întâmplat cu strada aceasta de-a lungul secolelor, există o constantă incontestabilă: forofota, Imaginile acestea, păstrate în arhiva Agerpres, ne-o înfățișează într-o desăvârșită și cumva încântătoare babilonie urbană.
Lume multă care face slalom printre mașini, dubițe și camioane, tarabe, magazine socialiste, vânzători ambulanți – nimic nu lipsește.
Sunt anii ’80, când pe Lipscani erau faimoase și populare magazine precum ”Macul roşu”, ”Trusoul”, ”Bizonul”, ”Porţelanul”, diverse magazine cu încălţăminte, metraje, lenjerie, cosmeticale și parfumuri şi, desigur, Librăria ”George Coşbuc”.