Formidabilul meci de fotbal din autobuzul STB 226

La fotbal ne pricepem toți, discuțiile din STB nu fac decât să confirme asta. Din fața televizoarelor, de pe canapelele comode, suntem apți să criticăm jocul echipelor, să dăm soluții salvatoare, să facem schimbări inspirate și, firește, să câștigăm fiecare meci. Ce mai, o nație de antrenori. Cu practica suntem ușor descoperiți. Dar când s-a împiedicat românul de „amănunte”?
Din când în când, totuși, dialogurile se poartă și între oameni care practică sportul. Și, chiar dacă nu e cazul marii performanțe, măcar observațiile vin „din interior”.

🚌 Pe linia STB 226, la lăsarea serii, trei puști de școală generală se întorc de la antrenamente. Toți poartă echipament și toți sunt așa pirpirii, că-ți imaginezi numai cum îi doboară adversarii, la fiecare fază mai disputată. Totuși, discuția lor nu se referă la partea fizică a chestiunii, ci la aspectele cât se poate de tehnice. Unul dintre ei, cu fața luminată de-un zâmbet, începe să dea un raport detaliat:
– Ieri am reușit să dau niște pase și-am băgat 3 goluri!
Neimpresionat, unul dintre colegi parează cu singura „reușită” proprie:
– Da’ ai văzut ce ratare la vinclu am avut?
Al treilea băiat n-are cu ce se lăuda, așa că se scuză:
– Ieri nici n-am jucat, că m-a durut unghia de la picior…
Ceilalți doi izbucnesc instantaneu în râs. Brunetul cu freză de jucător internațional cu salariu uriaș comentează:
– Bă, de câte ori n-am auzit-o pe-asta cu unghia… Te doare de fiecare dată alta, de stai de-atâtea ori pe bancă?
Acum râd toți trei. Apoi, parcă ambiționat de reacție, „accidentatul” anunță o decizie epocală:
– Mâine mă enervez, mă bag fundaș central și stau acolo până primesc și eu o pasă!
– Păi până acum de ce n-ai primit?
– M-a chemat rezervă și m-a băgat în ultimele minute… Da’ am dat gol din fața porții! Am dat! În amicalu’ cu Lazio! Cel mai urât gol pe care puteam să-l dau!
După ce se opresc din râs, își amintesc aproape sincron:
– Lasă, că Udinese ne-a dat 9-0!

Pentru câteva secunde, se lasă tăcerea. Dar, cum liniștea nu pare o opțiune viabilă, doi dintre puști reiau imediat „pasele scurte” cu informații esențiale:
– Tu cât ai?
– 27, că sunt născut pe 27.
– Și eu 17, că sunt născut pe 1.07!
Al treilea se trezește ca din vis, cu ochii măriți:
– Ce 17, bă, goluri?!
– Nu, bă, numărul de pe spate!

Firește că râd toți, din nou. Apoi „visătorul” reia mărturisirile deloc glorioase:
– Am primit 3 pase, tot meciul. 3 pase, mă… Una a fost prea tare, una a fost preluare și pe una mi-a furat-o unu’ de la adversari.
Ceilalți doi dau din cap, a compătimire. Apoi unul dintre ei prinde momentul, își „driblează” adversarul și duce din nou discuția la el însuși:
– Eu, de câte ori am avut mingea, n-am greșit. Dar de câte ori am avut mingea, am dat pasă!
Colegul nr. 3 îl privește îngăduitor și-i replică foarte serios:
– Mai ai un pic și-ajungi Lamine Yamal!
Și râd iar, în timp ce coboară din autobuz.

Mai multe cronici STB, mai jos:

• Demoni și zacuscă – rețeta toamnei pe trasee STB
• Divina comedie din STB, cu fetița pe tocuri imaginare și băiețelul care nu mai suportă atâtea comenzi “pe fashion”
• „Ej’ nebun, cum să expire bordurile?!?”Unul dintre marile mistere din București, elucidat într-un autobuz STB