„STB, vara” Acesta ar putea fi un capitol important din romanul cotidian al Bucureștiului. E vară, e cald. Dar orașul e respirabil, lucru pentru care le mulțumesc tuturor bucureștenilor care, zilele astea, au bunul gust să fie în vacanță. Așa că în vehiculele STB se circulă civilizat, ba chiar foarte confortabil: parcă în urma unei directive magice, toate mașinile cu care am mers, în ultimele două săptămâni, au avut aerul condiționat pornit. Probabil că și relaxarea peste medie a pasagerilor are legătură cu temperatura.
🚌 În autobuzul 168, o fată cu părul roz face planul pentru cină:
„Ce mâncăm? Iei o pizza? A, nu, că nu merge cuptorul… Dar putem s-o facem la microunde! A, nu, că nici microundele nu merge! Lasă, ia salam și cașcaval, să facem sendvișuri calde. (Pauză) Nimic nu merge! Ia salam și cașcaval, le mâncăm așa, neîncălzite. Poate nu iei salam și cașcaval! Nu știu dacă am pâine acasă, dar n-am. Adică nu cred. Tu ia salam și cașcaval. Sendvișuri gata făcute? Nu gata făcute, că sunt nașpa! Tu ești nașpa! Mi-e foame, te pup”.
🚌 Într-un 484 neobișnuit de liber, din spatele meu se-aude brusc:
– Tu știi că eu am avut fuste d-astea plisate și când nu se purta! N-am avut altă soluție…
Mă-ntorc s-o văd pe descurcăreață. Aproximativ 70 de ani, păr alb strălucitor, tuns scurt, o față rumenă și drăgălașă, bluză din dantelă albă. Nu stărui cu privirea asupra doamnei, ca să nu se simtă inconfortabil. Primesc rapid confirmarea că e-n largul ei, fiindcă începe să-i turuie colegei de scaun:
– Ia să închid telefonu’! Le-am zis la toți să nu mai sune, că merg la teatru! Ce crezi că mi-au zis? „Aoleu, păi să iei o piatra-n gură!”. Nu iau, da’ gata, de-acum încolo nu mai scap nicio ocazie! Dau sonoru’ foarte mic. Atât, îi ajunge. Decât să bâzâie.
Conversația alunecă din sferele înalte către zone prozaic-alimentare. Prietena aduce în discuție niște sarmale. Albă-ca-Zăpada intervine:
– Io, dacă n-am varză, sunt un om mort! Și nu d-asta nouă, p-asta n-o sufăr! Dar îmi place foarte mult varza! Beau și zeama!
Urmează câteva clipe de tăcere. La trecerea de pietoni își face apariția o femeie care poartă o pălărie spectaculoasă.
– Uite-așa o pălărie vreau sa-mi iau și eu! Sau una mai frumoasă! Că nu pot să mă duc la nuntă fără pălărie! Merg la magazin, la Nicki Scorpion! Care nu mai face pe măsură, sunt toate la fel și ți le aranjezi dintr-un șiret. Da’ să nu fie cu boruri mari, să fie cu boruri mici! Că mai am cu boruri mari și mă lovesc în ele!
Pentru nuntă mi-am luat niște pantofi bej, decupați. Da’ acoperiți în față! Că i-am zis și lu’ mireasa: să nu te pună Nichipercea să vii la biserică cu degetele pe-afară!
Și mi-am făcut programare la manichiură, că arătam la mâini de mi-era și rușine… De nu m-am frecat cu 2 kilograme de sare de lămâie! Curățasem căpșuni și arătau rău de tot! Că țăranii ăia sunt toți dichisiti, pentru nuntă se duc la pedichiură, să-și taie unghiile și să-și rașchetez călcâiele! Merg și eu, da’ numai să-mi taie colțurile!
Nota B365.ro – Mai multe „Cronici STB”, mai jos:
