Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus

Foișorul de Foc, important reper arhitectural urban încă din anul 1892, edificiu iconic pentru București, loc de întâlnire, inițial turn de apă și apoi de depistare a posibilelor incendii, a fost multă vreme cea mai înaltă construcție din București.

Poate că nu se compară cu Farul din Alexandria, minunea dispărută, dar la vremea inaugurării sale, “Reservorul de compensație” (denumirea inițială sub care a funcționat Foișorul de Foc), a stârnit senzație în oraș. Mai ales după dărâmarea Turnului Colței (1888), orașul cu clădiri preponderent din lemn, mereu vulnerabile în față marilor focuri, avea nevoie de un obiectiv de veghe și de aflare a eventualelor incendii de către “roata de pojarnici”.

Edificiul de formă cilindrică are 42 de metri înălțime și a fost așezat strategic la intersecția străzii Traian cu bd. Regele Ferdinand, în imediata apropiere a Bisericii Oborul-Vechi.

Mai jos, interviu cu arh. ing. Aurora Târșoagă, despre brutalele transformări pe care le-a suferit clădirea Foișorului de Foc de-a lungul timpul și readucerea ei, pe cât a fost posibil, la imaginea inițială din îndepărtatul an 1892.

Informații de primă mână despre contextul istoric al ridicării foișoarelor de foc în urbea București, aflăm din studiul dedicat monumentalului Foișor de Foc, lucrare întocmită de prof. dr. Arh. Horia Radu Moldovan, expert MC și de arh. ing. Aurora Târșoagă, consultant de specialitate studiu, expert atestat MC, șef de proiect-complex pentru lucrările de “Reabilitare și Modernizare a Muzeului Național al Pompierilor “Foișorul de Foc”.

1830: Foișoarele de foc care urmau să fie construite în București trebuia sa fie dotate cu clopote de alarmare, steaguri și felinare

“În textul “Regulamentului pentru starea sănătății, înfrumusețarea și paza bunei orânduieli în Poliția Bucureștiului”, aprobat în anul 1830 de generalul Kiseleff, se recomandă ridicarea în fiecare “comisie” a orașului

la locul cât se va putea mai de mijloc și cel mai înalt, a câte unui foișor de foc unde să fie pururi 2 paznici din jandarmi, unul să fie din pedestrime, care să păzească sus, iar altul călare jos. Și cum va vedea cel de sus foc, să spună călărețului, care să meargă la comisarul plasei și la Agie.

Conform acelorași recomandări foișoarele de foc care urmau să fie construite în București trebuiau să fie dotate cu „clopote de alarmare, steaguri și felinare în culorile comisiilor, acoperișurile clădirilor urmând să fie vopsite la rândul lor în aceste culori. Izbucnirea incendiilor urma să fie anunțată prin bătăi de clopot, prin steaguri-în timpul zilei- și prin felinare-în timpul nopții” (“Reabilitarea și Modernizarea Muzeului Național al Pompierilor “Foișorul de Foc”, studiu privind evaluarea culturală și recomandarea restricțiilor și permisivităților lucrărilor de intervenție în vederea conservării edificiului Foișorul de Foc”)

“Reservorul de compensație” a fost conceput inițial ca turn de apă destinat zonei de est a capitalei și era prevăzut cu un amplu rezervor amplasat la nivelurile superioare

Amplasat strategic pe axa de est-vest a Bucureștiului, “Reservorul de compensație” a fost conceput inițial ca turn de apă destinat zonei de est a capitalei și era prevăzut cu un amplu rezervor amplasat la nivelurile superioare. Proiectul a fost semnat de arh. George Mandrea (1855-1916), “Capul Serviciului Clădiri”, adică Arhitect-Șef al Primăriei Bucureștiului. George Mandrea (1855-1916), cu studii de Arhitectură la Dresda, profesor la prima Școală de Arhitectură din București este și autorul planurilor pentru Piața Bibescu-Vodă (Unirii), Biserica Delea-Veche și Mănăstirea Sinaia.

Foișorul a rămas de foc până când Bucureștiul s-a tot înălțat și a apărut telefonia, un simplu telefon fiind mai rapid decât “pojarnicii” care anunțau primejdia, de sus, din lanternou

Construcția edificiului utilitar a început în data de 1 iulie 1890 și a fost finalizată un an mai târziu, în anul 1891, fiind denumită curent de bucureșteni- dată fiind utilitatea ei- Rezervorul de la Iancu. Darea lui în folosință s-a făcut în anul 1892, scopurile pentru care fusese realizat, fiind parțial atinse. Edificiul a costat 200.000 de lei și avea în forma inițială 3 niveluri, în zona superioară fiind amplasat un rezervor amplu de apă cu o capacitate de 72 de vagoane. Foișorul a rămas de foc până când Bucureștiul s-a tot înălțat și a apărut telefonia, un simplu telefon fiind mai rapid decât “pojarnicii” care anunțau primejdia, de sus, din lanternou.

După cutremurul din anul 1977, Foișorul de Foc a suferit lucrări de intervenție masive, în spiritul acelor vremuri

În anul 1963, Foișorul de Foc devine Muzeul Pompierilor Români, iar construcția este refuncționalizată, lucrările fiind destinate expunerii unui patrimoniu impresionant cu un inventar de aproximativ 10.000 de exponate (în marea lor majoritate, utilaje, mașini și tehnică pentru stingerea incendiilor).

Proiectul de modificare și adaptare la noua funcțiune muzeală a Foișorului de foc a fost realizat de Institutul Proiect București, șef de proiect fiind arh. Nicolae Pruncu, iar în noua organizare, Foișorul a devenit o clădire cu 6 etaje. După cutremurul din anul 1977, Foișorul de Foc este consolidat și suferă lucrări de intervenție masive, în spiritul acelei perioade, cum ar fi cămășuirea fațadelor și a interioarelor cu beton armat, fără o prea mare grijă pentru conservarea proiectului original.

Contractul de finanțare pentru noile intervenții a fost semnat în 2018, investiția depășind suma de 21 de milioane de lei

Până nu demult, Foișorul de Foc se afla într-un stadiu avansat de degradare și necesita lucrări de restaurare / conservare și punere în valoare. În cadrul proiectului semnat de Credo Design a fost propus un concept de consolidare / restaurare, amenajare interioară,cu pastrarea scenariului muzeal general dezvoltat de proiectul realizat de arh. Pruncuși o amenajare peisagistică conexă, pe pastila pietononala aferentă clădirii monument istoric. Edificiul se află pe Lista Monumentelor istorice / 2015 a Municipiului București la poziția 1004, cod B-II-m-B-18722. Contractul de finanțare pentru noile intervenții a fost semnat în august 2018, investiția depășind suma de 21 de milioane de lei, din care aproape 17 milioane-sumă neramburasabilă obținută prin Programul Operațional Regional 2014-2015, axa prioritară 5 – conservarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului cultural național.

Varianta executată de arh. George Mandrea s-a bazat pe introducerea deasupra soclului masiv a unui schelet compus din 16 pilaștri alipiți zidăriei portante

În prima sa formă, cea de la 1892, Foișorul de Foc “adăpostea în zona superioară un rezervor metalic de apă, motiv pentru care scara elicoidală urca până la nivelul al treilea de unde, într-o poziție excentrică, continua o altă scară, la rândul ei elicoidală, care făcea legătura cu lanternoul. Înspre exterior, zonei rezervorului îi corespundeau o suită de ferestre cu înălțimea de cca. 8 m, închise cu obloane de lemn ( ..). Varianta executată însă de arh. George Mandrea s-a bazat pe introducerea deasupra soclului masiv a unui schelet compus din 16 pilaștri alipiți zidăriei portante. Noua formulă a generat pe de o parte o ieftinire a costurilor construcției (de la cca. 250.000 de lei la 200.000 de lei), și, pe de altă parte, o evidentă ușurare a aspectului edificiului. Astfel, ampla zonă cilindrică împărțită pe orizontală în registre, perforată pe golurile dreptunghiulare ale ferestrelor, este ritmată de pilaștrii care urmează logica unui ordin colosal interpretat, la partea superioară aceștia fiind unificați prin arce în plin cintru, în timpanul astfel creat fiind încadrat câte un oculus. Zona superioară, corespunzătoare rezervorului de apă, cuprinsă între cele doua cornișe puternic profilate, este păstrată într-o formulă similară cu cea din varianta inițială a proiectului”, Studiu istoric privind “Reabilitarea și Modernizarea Muzeului Național al Pompierilor “Foișorul de Foc”, dr. Arh. Horia Radu Moldovan și arh. ing. Aurora Târșoagă.

Parterul construcției era ocupat de grajduri și remize pentru pompierii bucureșteni, cazarma fiind amplasată la primul etaj

“Din punct de vedere funcțional, în forma originară, parterul construcției era ocupat de grajduri și remize pentru pompierii bucureșteni, cazarma fiind amplasată la primul etaj. Cele 4 accese propuse, amplasate două câte două, diametral opuse, serveau separat grajdul cailor, remiză pentru materiale de stingere a incendiilor, depozitul de furaje pentru cai și, în fine, cea amplasată spre bd. Ferdinand I, făcea legătură cu etajele superioare. La nivelul al doilea erau birourile Inspectoratului Serviciul Apelor, în timp ce la ultimele niveluri erau amplasate “lanterna” și punctul de observație pentru supravegherea eventualelor puncte în care ar fi izbucnit incendii în București. De la bun început acest punct de observație a fost conceput cu scopul de a îndeplini funcția pe care până atunci o îndeplinise mai vechiul turn care făcea parte din ansamblul cantacuzinesc de la Colțea din centrul orașului, Dată fiind înălțimea redusă a fondului construit din orașul sfârșitului de secol XIX, “vederea de la înălțimea foișorului asupra Bucureștiului și câmpiilor este foarte întinsă”, Studiu istoric privind “Reabilitarea și Modernizarea Muzeului Național al Pompierilor “Foișorul de Foc”, dr. Arh. Horia Radu Moldovan și arh. ing. Aurora Târșoagă.

„Scopul Reservorul de compensație a fost acela de a asigura distribuția apei pentru partea de est a Bucureștiului”

B365.ro: Cum a ajuns “Reservorul de compensație” foișor de foc, apoi muzeu al pompierilor, apoi loc de depozitare a unor arhive?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: ”Rezervorul de Compensație”/ Foișorul de Foc, după denumirea și funcția inițială pentru care a fost planificat și realizat, a reprezentant unul dintre elementele importante ale vastei rețele de distribuție a apei planificată pentru București. Scopul lui a fost acela de a asigura distribuția apei pentru partea de est a Bucureștiului, dar lucrarea inițială, încredințată Întreprinderii Thenen, nu și-a atins obiectivele. Rezervorul instalat la ultimele niveluri ale turnului cu o înălțime de cca 42 de metri nu a putut fi alimentat cu apă din cauza nelivrarii la timp a pompelor de apă.

Arh. ing. Aurora Târșoagă: De asemenea, Uzina de apă de la Grozăvești nu avea capacitatea de pompare necesară pentru urcarea apei în imensul rezervor. Abia în anul 1924, apa era urcată pentru prima dată în rezervor. Acestea au fost și motivele pentru care Primăria Bucureștilor cedează timpuriu clădirea Companiei de Pompieri a Capitalei, până după cel de-al Doilea Război Mondial titulatura oficială a construcției fiind “Postul de Pompieri nr. 5”. Postul a funcționat în clădire până în anul 1910, an în care supravegherea orașului a fost înlocuită cu anunțurile telefonice. Dată fiind creșterea în înălțime a fondului construit al Bucureștiului în perioada interbelică, treptat Foișorul de Foc și-a pierdut utilitatea, în intervalul dintre relocarea postului de pompieri nr. 5, în 1936 și până în anul 1963 – an în care devine Muzeul Pompierilor Români, ca secție a Muzeului de Istorie a Bucureștiului – clădirea schimbând mai multe utilizări, respectiv: depozit de arhive, birouri ale unora dintre întreprinderile de transport comunal, etc.

„Am încercat să realizăm o intervenție de consolidare/ restaurare coerentă în spiritul reversibilității, cu materiale compatibile celor originale, înlocuind pe cât se poate intervențiile neadecvate ale anilor ’63 – ’70”

B365.ro: Care au fost cele mai complicate lucrări pentru readucerea Foișorului de Foc la starea inițială?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Obiectivul Foișorul de Foc fiind extrem de interesant din punct de vedere arhitectural și funcțional, am încercat să realizăm o intervenție de consolidare/ restaurare coerentă în spiritul reversibilității, cu materiale compatibile celor originale, înlocuind pe cât se poate intervențiile neadecvate ale anilor ’63 – ’70. Imaginea Foișorului care exista înainte de intervenția noastră nu era nici ea cea originală. Refuncționalizarea Foișorului cu transformarea lui în Muzeul Pompierilor Români s-a realizat în anii 1961-1963, când construcția a suferit o serie de modificări substanțiale adecvate funcțiunii de muzeu. După cutremurul din 1977, s-au realizat intervenții de consolidare și reabilitare a construcției de către Proiect București, sub coordonarea acelorași arhitecți N. Pruncu și C. Jugurică, autorii intervențiilor din 1961-1963.

„Foișorul de Foc a fost autorizat cu o imagine și apoi proiectul a fost modificat pe șantier”

Arh. ing. Aurora Târșoagă: La vremea inaugurării sale, Foișorul de Foc a stârnit senzație și ca funcțiune. În proiectul inițial, realizat de arh. George Mandrea, Foișorul de Foc a fost autorizat cu o imagine și apoi proiectul a fost modificat pe șantier. Aceasta s-a întâmplat doar în beneficiul construcției. Edificiul rezultat după prima realizare, coordonat de arh. Mandrea a fost mult mai dens și mai elegant, față de primul desen autorizat, funcțiunea a generat volumul și toate celelalte. Ridicarea acestui turn de apă făcea parte dintr-un amplu proiect în care Municipalitatea tot investise sume însemnate, și anume, extinderea și modernizarea rețelei de apă.

„Cimentul s-a dovedit în timp a fi extrem nociv, mai ales în ceea ce privesc fațadele, elementele decorative, etc”

B365.ro: Cât de nocive pentru proiectul inițial au fost intervențiile realizate după cutremurul din anul 1977?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Intervențiile realizate în 1961-1963 și apoi cele din anii de după cutremurul din 1977 s-au realizat cu materialele existente în acel moment pentru funcțiunea de muzeu. De altfel, în această perioadă foarte multe monumente din București au avut parte de intervenții cu materiale, pe care acum le considerăm neadecvate, cimentul fiind materialul cel mai la îndemâna proiectanților anilor ’60-’70, material ce s-a dovedit în timp a fi extrem nociv, mai ales în ceea ce privesc fațadele, elementele decorative, realizate inițial în alte materiale -piatră, mortare de var nisip, stucaturi pe diverse suporturi. Când am realizat cercetarea obiectivului din timpul proiectării și apoi cercetarea pe schelă, am găsit o serie de elemente din proiectul original, pe care am vrut să le punem în valoare, iar din acest punct de vedere, am avut și multe surprize. Împreună cu echipa inginerului Adrian Iordăchescu am ales consolidarea cu amortizori și izolatori seismici, respectiv de consolidare a bazei, pentru că am dorit să nu intervenim în interiorul Foișorului de Foc cu cămășuieli sau orice alte intervenții structurale care ne-ar fi modificat spațiul interior în sensul micșorării lui și implicit varianta de amenajare a arhitecților Pruncu și Jugurică, adică un moment important al istoriei obiectivului.

„Am realizat doar injectări cu mortare speciale de var, cu retencuielile aferente și pe alocuri consolidări cu fibre de carbon, îndepărtând tot cimentul de pe fațadă, interior și exterior, adăugat după cutremurul din 1977″

Arh. ing. Aurora Târșoagă:  În acest sens, am propus și realizat doar injectări cu mortare speciale de var, cu retencuielile aferente și pe alocuri consolidări cu fibre de carbon, îndepărtând tot cimentul de pe fațadă, interior și exterior, adăugat după cutremurul din 1977. Am completat diverse zone atât la nivel superior, în câmp prin rețeseri cu cărămidă de epocă, cât și la nivelului soclului/ bazei, zonă unde am descoperit parțial folosirea moloanelor de piatră și a zidăriei de cărămidă, ca element de construcție mixt. Moloanele de piatră au fost cu siguranță, inițial folosite, aparent. Refacerea identității aparente a moloanelor la soclu, nu a mai putut fi refăcută întrucât a fost vorba de o cantitate mare de piatră, a cărei identitate nu am cunoscut-o în timpul realizării proiectului, întrucât probele și analizele s-au realizat în zonele completate/ placate cu mortare de ciment și cu zidărie mixtă. Mai mult, acest mixaj de materiale din epoci diferite, aplicate în grabă, cu o realizare inegală de către muncitori necoordonați, la momentul anilor 1963- 1977, ne-a obligat să păstrăm parțial situația din teren, pentru stabilitatea obiectivului.

„Piatra aparentă am acoperit-o cu mortare compatibile de restaurare, eliminând mortarele de ciment și refăcând elementul superior al soclului – brâul tot cu mortare compatibile”

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Nu trebuie uitat faptul că, în paralel, am lucrat la fundații pentru realizarea și amplasarea in situ a echipamentelor seismice, în ordinea indicată de inginerul structurist, dl. Adrian Iordăchescu. Astfel, conform legislației monumentelor istorice în vigoare, am documentat cu atenție tot ce am descoperit, și am integrat noua situație cu elemente compatibile cu originalul, iar piatra aparentă am acoperit-o cu mortare compatibile de restaurare, eliminând mortarele de ciment și refăcând elementul superior al soclului – brîul tot cu mortare compatibile.

B365.ro: Ce ați reușit să păstrați din proiectul inițial?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Soluția de consolidare și restaurare a întâmpinat probleme la început din pricina lipsei informațiilor corecte ce ne-au fost date de avizele instituțiilor avizatoare ce dețin controlul furnizorilor de apă-canalizare și electricitate, în principal, dar și pentru că proiectul s-a realizat fără existența unei schele, problemă constantă ce apare în cazul nostru, al proiectanților restauratori, când proiectarea fazei tehnice se realizează fără achiziționarea serviciilor de execuție.

„După cercetarea pe schelă, cei 80 de denticuli s-au dovedit a fi din piatră – calcar, ca varietate de calcar numulitic, din cariera de la Albești, județul Argeș”

Arh. ing. Aurora Târșoagă:  Proiectul original poate fi identificat în: Anvelopanta și fațadele exterioare, elementele decorative de la soclu, golurile fațadelor, elementele decorative – denticulii în număr de 80 bucăți, de la baza superioară –zona de amplasare a fostului rezervor. Aceștia au fost considerați în proiect a fi turnați, asemănători celor de la parter. După cercetarea pe schelă, s-au dovedit a fi din piatră – calcar, ca varietate calcar numulitic, din cariera de la Albești, județul Argeș, conform analizelor cercetării in situ, realizate de ing. geolog dr. Anca Luca, colaboratoarea noastră. Piesele originale, au fost realizate manual de pietrari specializați, înalt calificați. Restaurarea noastră i-a pus în valoare, printr-o restaurare atentă, efectuată sub coordonarea artistului plastic restaurator, atestat MC, Alexandru Siminic, cu o mare abilitate și profesionalism, conform proiectului și dispoziției de șantier avizate. Manufactura denticulilor pare să fie a meșterilor italieni.

„La interior am păstrat/ conservat scara originală interioară din metal, prelungită până la ultimul etaj la ultima intervenție din anii 70 – am conservat-o, iar interiorul a fost decapat cu grijă, refăcându-se tencuiala interioară”

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Elementele metalice exterioare au fost conservate și completate conform imaginilor de epocă, dar și a celor rămase in situ. Structura interioară a lanternoului a fost conservată, intervențiile privind mai mult consolidarea, completările nealterând substanța originală, pe cât posibil. Practic, intervențiile noastre vin după cele din anii 63- 77. La interior am păstrat/ conservat scara originală interioară din metal, prelungită până la ultimul etaj la ultima intervenție din anii 70 – am conservat-o, iar interiorul a fost decapat cu grijă, refăcându-se tencuiala interioară, folosindu-se materiale compatibile cu cele originale. Liftul, aferent intervenției anilor 63- 77, a rămas pe poziție, fiind înlocuit ca echipament.

„Alveolele de pe fațadă au fost realizate aplicându-se o tencuială, iar la final un strat de vopsitorii colorat, care imită cărămida aparentă”

Arh. ing. Aurora Târșoagă:  La fel se poate spune și la exterior – tencuiala cu cimenturi și consolidări neconforme au fost curățate cu grijă, păstrându-se/ refăcându-se forma și proporțiile originale. Alveolele de pe fațadă au fost realizate aplicându-se o tencuială, iar la final un strat de vopsitorii colorat, care imită cărămida aparentă. Inițial, alveolele erau din cărămidă aparentă. La intervenția din anii ’63-’77, s-a impus cămășuiala exterioară, ce a distrus foarte mult din zidăria de cărămidă originală, în încercarea de a consolida peretele exterior. Execuția de atunci a fost una destul de agresivă, și s-a realizat, bănuiesc, într-un moment foarte fierbinte al istoriei Bucureștiului, perioada comunistă, precum și după marele cutremur din 1977. S-a lucrat aleatoriu, fără coordonare. Din păcate, în această zonă, nu am putut să recuperăm elementele originale ca să păstrăm cărămida aparentă în alveolele fațadei. Aceasta a fost foarte afectată, în încercarea de a fi consolidată inclusiv cu o armare haotică, fără prinderi laterale.

„Am avut emoții pentru că instituțiile avizatoare ne-au dat informații enonate și inexacte, ceea ce a impus modificări punctuale ale amplasării echipamentelor seismice”

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Știți că, la un moment dat, tramvaiul trecea foarte aproape de Foișor și am găsit elementele metalice care erau prinse de Foișor și aveau legătură cu tramvaiul. Le-am restaurat și conservat in situ, pentru că sunt foarte frumoase și au valoare istorică. Partea de consolidare a bazei Foișorului de Foc este realizată acum integral. Am avut emoții pentru că instituțiile avizatoare ne-au dat informații enonate și inexacte, ceea ce a impus modificări punctuale ale amplasării echipamentelor seismice. Când a început șantierul, aproape jumătate de an am verificat informațiile din avize, întrucât realitatea din teren a fost era cu totul alta. A trebuit să adaptăm proiectul de consolidare, astfel încât să protejăm clădirea și să nu modificăm substanțial soluția. A fost o muncă de detectiv, contracronometru, finalizată cu succes, cu emoții, echipamentele fiind comandate în străinătate. În prezent, mai avem de lucru la parter interior/ exterior și facem probe pentru iluminatul arhitectural exterior.

„O serie de arbori, pe care reușisem prin proiect să-i păstrăm vor fi afectați, ceea ce înseamnă replantarea altora”

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Amenajarea exterioară este cumva întârziată din pricina unor date inexacte date de avizatori, fapt ce ne-a modificat punctual conceptul inițial. O serie de arbori, pe care reușisem prin proiect să-i păstrăm vor fi afectați, ceea ce înseamnă replantarea altora, precum și alte plantări suplimentare în alt spațiu, conform reglementărilor existente. Considerăm insă că noul spațiu din fața accesului principal în Foișor este foarte important și merită atenția cuvenită.

„Am păstrat 80% din structura metalică a lanternoului, restul fiind foarte afectat l-am schimbat, dar am păstrat inclusiv îmbinările din metal care sunt absolut minunate”

B365.ro: Ce se va întâmpla în lanternou? Vom putea urca acolo?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Da, dar într-un număr foarte mic, sub supravegherea custodelui, un flux de max. 3 persoane. Lanternoul, inițial l-am proiectat după datele pe care le aveam, însă în momentul în care s-au realizat desfacerile am observat o serie de neconformități față de proiectul inițial. Am păstrat 80% din structura metalică existentă, restul fiind foarte afectat l-am schimbat, dar am păstrat inclusiv îmbinările din metal care sunt absolut minunate. Chiar cred că găselnița nou proiectată/ modificată, din șantier a lanternoului este mult mai bună, în sensul că balustrada din metal este mult mai tehnic realizată, în sensul arhitecturii originare. Am conservat și restaurat toate scările de acces metalice, nu le-am înlocuit, păstrându-le/ conservându-le imperfecțiunea uzurii datorată trecerii timpului.

„Din păcate, echipa Ministerului de Interne care manageriază proiectul muzeal al Foișorului de foc nu înțelege exact importanța acestei amenajări muzeale”

B365.ro: Acolo va fi muzeu?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Deocamdată, noi nu avem proiectul de amenajare muzeală, Ministerul de Interne nu ne-a solicitat aceasta, deși noi ne-am făcut, ca proiectanți, un scenariu. Proiectul de amenajare muzeală va trebui coordonat cu un istoric de artă sau istoric specializat în patrimoniul mobil respectiv, cu prezentarea unei teme clare, a unui patrimoniu mobil corect identificat în fișe tehnice ale fiecărui obiect în parte. Eu/ noi, echipa CREDO DESIGN, am mai lucrat și la Casa Cesianu, acolo am proiectat Muzeul Vârstelor împreună cu dl. Adrian Majuru, după finalizarea lucrărilor de consolidare și restaurare a obiectivului. Un proiect de amenajare muzeală are nevoie de experți în patrimoniu. Eu nu pot să lucrez fără muzeograf, fără istoric de artă, fără un concept, definit istoric. Din păcate, echipa Ministerului de Interne care manageriază proiectul muzeal al Foișorului de foc nu înțelege exact importanța acestei amenajări muzeale. Până și textul pentru exponate trebuie să-l alegi într-un fel, să știi dimensiunile literelor, unghiul de vizibilitate, etc. Să nu încarci muzeul foarte mult cu obiecte, să realizezi mai degrabă expoziții temporare. Instituțional, la MI lucrurile merg foarte greu, există multă birocrație. Sperăm să se realizeze un muzeu în adevăratul sens al cuvântului, spre binele coerent al investiției, în condițiile în care la dotări am prevăzut o serie de vitrine noi. Proiectul de restaurare în sine este foarte bine realizat, iar colaborarea cu antreprenorul ales de Beneficiar a fost constructivă și eficientă până în prezent.

„Este un punct de reper pentru bucureșteni, când spui la Foișorul de Foc spui foarte mult, iar acolo sus, în lanternou, ai o senzație foarte frumoasă, de supremație”

B365.ro: De ce spuneți că „merită” Foișorul de Foc? Ce merită?

Arh. ing. Aurora Târșoagă: Merită, pentru că în spatele Foișorului de Foc stă o poveste foarte frumoasă pe care bucureștenii, mai ales copiii/ tinerii, trebuie să o cunoască. Este o clădire reprezentativă pentru București, a fost mult timp punct de observație în această zonă, până când Bucureștiul a crescut în înălțime. Este un punct de reper pentru bucureșteni, când spui la Foișorul de Foc spui foarte mult, iar acolo sus, în lanternou, ai o senzație foarte frumoasă, de supremație…. Am mai simțit-o la Turnul de Apă din Parcul Carol, proiect de restaurare realizat tot în biroul nostru. Acolo, am avut colaborarea mentorului meu, arhitectul Francesco Ernesto Ventura din Italia. El mi-a atras atenția că locul pentru aceste turnuri nu a fost ales întâmplător, din ele se văd toate casele/ construcțiile Bucureștiului vechi, foarte bine. Vechii arhitecți ai Bucureștiului aveau acest dar de a alege cel mai bun loc pentru construcțiile simbol, cum este FOIȘORUL DE FOC, iar vizibilitatea mare a imobilelor importante ale capitalei, care se disting perfect din punctul cel mai înalt și nu se suprapun, nu este întâmplătoare.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care