Focar de „tuse câinească” în București, în Parcul Bazilescu. Oamenii care au animale sunt îndemnați să le vaccineze și să meargă la veterinar dacă văd simptome

Tusea de canisă, cunoscută medical drept traheobronșită infecțioasă canină, este una dintre cele mai comune boli respiratorii la câini. Cel mai des este dată de bacteria Bordetella bronchiseptica, însă boala poate apărea și din cauza unor virusuri precum parainfluenza canină sau adenovirusul canin. Tusea de canisă se transmite extrem de ușor prin contact direct între câini, prin secreții respiratorii eliminate în timpul tusei sau strănutului, dar și prin obiecte contaminate. În spațiile aglomerate, un singur câine bolnav le poate infecta rapid și pe celelalte animale cu care se joacă. Perioada de incubație este, de regulă, între două și zece zile de la contactul cu un animal infectat. Iar medicii veterinari avertizează că un câine poate transmite boala chiar înainte să înceapă să tușească.

Ce simptome apar

Principalul simptom este o tuse uscată și puternică, care seamănă uneori cu senzația de înec sau cu încercarea câinelui de a elimina ceva din gât. Pe lângă tuse, animalul poate strănuta, poate avea secreții nazale sau febră ușoară. De obicei, un câine infectat este apatic, pare mereu obosit și nu are poftă de mâncare. În cazurile severe, pot apărea și dificultăți de respirație.

În multe situații, câinele rămâne activ și energic, chiar dacă tușește frecvent. Totuși, puii, câinii bătrâni sau cei cu imunitate scăzută pot face forme mai grave și se poate ajunge inclusiv la pneumonie. În formele ușoare, simptomele pot dura între una și trei săptămâni. În unele cazuri, tusea persistă mai mult, chiar și după ce animalul este vindecat.

Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenție împotriva tusei de canisă. Chiar dacă vaccinul nu oferă protecție totală împotriva tuturor formelor bolii, acesta reduce semnificativ riscul de complicații și de transmitere.