Florentina Magiun în vizită la părinţii iubitului. Adevărul despre mesele în familia altora

În apartamentul ei din București, Florentina Magiun a deschis un ochi, apoi pe celălalt.Primul lucru pe care l-a gândit a fost că lumina puternică a dimineţii de primăvară de București care îi cădea pe faţă îi pune în evidenţă firele din mustaţă şi că iar a uitat să se programeze la epilat. Deşi Florentina era destulde blondă, ura faptul că din martie până în septembrie femeile trebuie să se epileze mult mai des şi vorbea deseori despre asta cu prietenele ei.

Primul lucru pe care l-a văzut Florentina, precum în toate dimineţile din ultimii cinci ani, a fost Mirel.

Care era, desigur, câinele ei.

Mirel era un golden retriever gras şi leneş, pe care Florentina îl iubea mai mult decât pe orice. Îl numise aşa în onoarea hamsterului pe care l-a avut în copilărie, care a evadat într-o zi din acvariu şi pe care mama ei îl călcase cu piciorul din greşeală când dădea cu aspiratorul. Consecvent ca întotdeauna, Mirel hamsterul a murit storcit pe loc.

„Familiile, ce căcat”, se gândi Florentina în timp ce îşi mângâia cu degetul pielea de deasupra buzelor încercând să calculeze  dacă firele sunt suficient de lungi încât să poată fi luate cu ceară peste câteva ore.

Tocmai când se întindea după iPhone-ul cu care plănuia să se programeze la cosmetică, auzi un sforăit.

„Ah.”

Întorcându-se pe partea cealaltă, Florentina a observat capul blond al iubitului ei.

Atunci când l-a cunoscut la o petrecere în urmă cu şase luni, Florentina era beată crăci, aşa că n-a putut să se abţină să nu crape în hohote de râs atunci când a aflat că îl chema tot Mirel. După ce l-a invitat la ea acasă în aceeași seară şi a stabilit că probabil îi place de el (Florentina ura când începea să aibă sentimente), şi-a dat seama că va trebui să îi spună altfel. S-a uitat rapid prin cameră şi a hotărât că îi va spune „Prunel”, după Kindle-ul pe care îl botezase astfel.

În dimineaţa cu pricina, Prunel dormea cu bale în timp ce Florentina se uita la el cu un zâmbet larg pe faţă şi, fix când se pregătea să meargă la baie ca să se organizeze pentru a-l trezi pe Prunel cu nişte sex oral, îşi aminti.

„Ai, să-mi bag p*la.”

****

Cu câteva zile în urmă, Prunel o rugase pentru a suta oară să meargă să-i cunoască părinţii. Pentru Florentina, această situaţie prezenta minimum două probleme grave:

1.  Prunel era din Caracal.
2.  Florentinei nu-i plăceau familiile. Nici a ei şi nici a altora, fiindcă le considera în principiu o sursă de probleme, traume, sentimente de vinovăţie şi, pe alocuri, amintiri de violenţă domestică şi abuzuri emoţionale. Florentina ura orice persoană trecută de 20 de ani care încă le spunea părinţilor „mami” şi „tati”, susţinând că asta le împiedică dezvoltarea emoţională şi, în general, le distruge viaţa adultă.

Evident, toată lumea se uita cruciş la Florentina în timp ce aceasta le explica teoriile ei despre relaţia cu părinţii, aşa că treptat, a învăţat că mai bine îşi păstrează ideile pentru cele câteva prietene care nu credeau că familia e ceva sfânt de care n-ai voie să zici urât.

Florentina încercase să îi explice lui Prunel în câteva rânduri perspectiva ei asupra acestui aspect din viaţă, însă pentru el familia era foarte importantă şi credea că orice probleme din copilărie s-au rezolvat până acum, iar acum au o cu toţii o relaţie superbă. Aşa că şi-a băgat părerile în cur şi vorbea cu iubitul ei doar despre muncă, vacanţe, mâncare, maşini, câini.

Însă Prunel o iubea foarte mult pe Florentina şi îşi dorea foarte mult să îi cunoască părinţii. Şi ea îl iubea, aşa că după luni de insistenţe, a cedat repetându-şi că „pentru ca o relaţie să meargă, trebuie să faci compromisuri, sigur am citit asta undeva.”

Motiv pentru care, în dimineaţa zilei de aprilie a.c. în care se afla, Florentina Magiun urma să meargă la Caracal.

Gândul i-a tăiat orice chef de sex oral, aşa că s-a îndreptat legănându-şi fundul spre duş, ca să se înfrumusețeze.

Prunel s-a trezit emoţionat şi entuziasmat jumătate de oră mai târziu şi, după ce i-a explicat Florentinei că nu e nici o problemă să îşi ia tocurile de 10cm, că n-o să arate ca o „paraşută de la Bucureşti”, aşa cum tânăra sugerase, şi a încercat să îşi facă vocea auzită printre urlete (Florentinei îi ieşise un coş mare pe nas, eclipsând mustața), s-au urcat amândoi în Skoda Octavia lui Prunel şi au plecat spre Caracal.

***

Pe drum, Florentina a fost tăcută. De-a lungul celor 30 de ani de viaţă, învăţase că deseori e mai bine să taci din gură. Ca atunci când a spus la o petrecere că i se pare că toate blogurile româneşti de modă sunt un „conglomerat de advertoriale” care o plictiseşte îngrozitor şi nu înţelege fascinaţia în a urmări pagini de Facebook ale unor fete care pun doar poze cu ele cu gura deschisă, iar a doua zi era să fie dată afară de la serviciu ca urmare a unei intrigi complexe, şi-a dat seama că unele chestii nu se zic.

De-a lungul celor trei ore cât a durat drumul până la Caracal, Florentina nu a scos nici un cuvânt despre faptul că Skoda i se pare cea mai de căcat maşină, că nu-i întelege pe cei care îşi cumpără aşa ceva și îi asemăna cu fetele care vin la facultate la Bucureşti ca să dea la psihologie pentru că n-au nici un pic de personalitate şi nu ştiu ce vor să facă în viaţă.

***

Au ajuns la Caracal puţin înainte de ora prânzului. Deşi mâncase la Bucureşti nişte McDonalds, pentru că nu ştia ce mâncare o să găsească acolo, Florentinei îi era foame. Când s-a dat jos din maşină, a observat două situaţii:

1. Prunel nu stătea la bloc.
2. Ca să ajungă de la maşină la treptele casei unde părinţii lui Prunel îi aşteptau, trebuia să traverseze o curte neasfaltată, cu cizmele Guess cu toc de 15cm.

“-De ce mi-ai zis să îmi iau tocuri?

– Păi p*la mea, am crezut că mă întrebi dacă îţi stă mai bine cu sau fără ele.”

Dragostea. Un sentiment care, aşa cum Florentina intuise cu mult timp înainte (nu mai fusese niciodată îndrăgostită), îţi scade IQ-ul cu cel puţin două trepte şi care începea să o nedumerească uşor.

Părinţii lui Prunel, familia Borş, erau slabi şi îmbrăcaţi frumos. Au pupat-o pe Florentina pe toţi obrajii, au îmbrăţişat-o şi i-au spus, desigur, că pare că mănâncă doar în zilele de post. Florentina a râs hihi-haha forţat, aşa cum făcea de fiecare dată când cineva se lua de greutatea ei fără să o cunoască, pentru că efectiv să le zică părinţilor lui Prunel ceva de rudele decedate era ultimul lucru pe care l-ar fi putut face atunci.

În casă, mama lui Prunel întinsese o masă cu de toate: salată boeuf, salată de vinete, icre, ouă umplute decorate cu ardei gras şi o selecție de lichioruri incerte de fructe.

Prunel şi tatăl său s-au scuzat motivând că merg în beci să studieze damigenele de ţuică, iar Florentina a rămas singură cu mă-sa. Putea să observe cu ochiul liber că doamna Borş era o femeie care sigur fusese frumoasă, nu se vopsise niciodată şi nu fusese niciodată fericită. Sunt nişte chestii pe care le simţi, pur şi simplu, se gândi Florentina, care observă cum domnul şi doamna Borş se abţin să nu îşi arunce replici pline de ură la fiecare dialog de faţă cu invitaţii. De asemenea, pe doamna Borş părea să nu o deranjeze că are multe fire de păr în mustaţă când afară e soare şi că soţul ei a bătut-o ocazional de-a lungul copilăriei lui Prunel.

Rămasă singură cu doamna Borş, Florentina a fost invitată să răsfoiască albumele de familie. După o serie de imagini cu Prunel nud la mare la vârsta de 4 ani, în urma cărora Florentina a crezut că n-o să mai poată să efectueze sex oral două săptămâni când se va întoarce la Bucureşti, doamna Borş i-a prezentat fetei câteva poze de la nunta lui Prunel cu fosta nevastă, din care aceasta din urmă fusese decupată cu foarfeca, la indicaţiile fiului. Din câte avea să afle Florentina mai târziu, Prunel îşi sunase mama cu o zi în urmă şi îi interzisese să îi arate poze cu fosta soţie de la nuntă, un mesaj pe care doamna Borş l-a interpretat într-un mod creativ, despre care ea considera că îi va mulţumi pe toţi: tifeţarea soţiei din cadru. Astfel, ea reuşeşte să se laude cu pozele, Prunel nu se supără fiindcă i-a respectat dorinţa şi Florentina nu devine geloasă fiindcă fosta soţie nu apare în poze.

O oră mai târziu, Florentina murea de foame şi nu mai suporta să vadă poze de la nunta lui gagică-su, aşa că s-a bucurat să îl vadă pe domnul Borş intrând pe ușă cu Prunel și câteva sticle de ţuică.

Mâncarea era sinistră. Florentina nu înţelegea de ce susţin unii oameni că părinţii lor gătesc bine. Când Prunel i-a zis „Mama mea face cea mai bună mâncare”, Florentina a vrut să îl părăsească. Nu suporta clişeele şi nici băieţii care îşi idealizau mamele fără să recunoască.

În timp ce încerca să-şi îndese nişte salată de vinete pe gât (cu 70% maioneză şi 30% vinete), ca să nu se facă de pomină că după ce că e slabă nici nu mănâncă un preparat atât de bun, Florentina nu înţelegea ce vede iubitul ei la mâncarea asta.

Ouăle umplute aveau în continuare pieliţele pe ele (Florentina ura pieliţele de ouă mai mult decât maşinile Skoda), iar umplutura era, în realitate, o lingură de pateu fiindcă probabil doamnei Borş nu-i mai rămăsese maioneză de la salata de vinete.

Salata boeuf era un mix de castraveţi muraţi cu puţină maioneză şi morcovi. Fără carne. Florentina nu înţelegea oamenii care nu pun carne în salata boeuf, dar în fine. A supravieţuit aperitivelor dând pe gât două pahare de ţuică şi 5 felii de pâine. Celor cinci felii de pâine le-au mai urmat încă cinci, plus câteva linguri din piureul fără sare al doamnei Borş. Pulpele şi pieptul de pui a trebuit să fie refuzate cu un motiv clocit spontan de Florentina, şi anume că nu-i place carnea de pui. În realitate, ambele cărnuri  erau roz la interior, aşa că Florentina şi-a petrecut 20 de minute  uitându-se la cei trei cum mănâncă pui semicrud şi întrebându-se când o să moară toţi de salmonella.

Desert nu exista, pentru că domnul Borş era diabetic şi nu suporta ca cineva să mănânce deserturi sau să se bucure de viaţă în faţa lui, motiv pentru care Florentina şi Prunel  au mai stat 30 de minute în care ea a trebuit să explice facultatea făcută şi câte rude are şi ce face la muncă, apoi s-au urcat în Skoda Octavia şi au plecat spe Bucureşti, Florentina beată lemn şi Prunel la volan, cerându-şi scuze încontinuu.

Înainte de a pune capul pe geam şi a adormi, Florentina l-a mai auzit pe Prunel ca prin vis:

„Eh, lasă, te-ai obişnuit acum, prima dată e mai greu. data viitoare te duc şi la bunica.”

Nota B365.ro: Dincolo de această formidabilă poveste de (să zicem, inclusiv) Dragobete, Oana mai scrie despre:

• Ce-și doresc femeile de Valentine’s Day? (valabil și de Dragobete)
• De ce iubesc bulevardul Decebal
• Ziua Sandviciului Superb vs Ziua Depresiei