Ridicat în perioada 1954-1962, Raionul Floreasca a fost așezat de regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej în vitrina mărețelor realizări și reprezenta “idealul de locuire socialist”. Faimoasa groapă Floreasca a fost transformată într-un parc dotat cu patinoar și tobogan, care au devenit simboluri ale cartierului.

Parcul Verdi a fost amenajat cu 4 baze sportive pentru sportul de masă (date în folosința Întreprinderilor Automatica și I.C.S.I.M, baza sportivă a G.I.C.L, și Voința pentru U.C.E.C.O.M), un cinematograf (Cinemascop Floreasca), o piață, complexul comercial U.C.E.C.O.M, două școli gimnaziale, un liceu, grădinițe și creșe, dispensar și 4 ștranduri, magazine la parterul blocurilor și un complex sportiv cu debarcader și promenadă.
Evenimentele politice dintre 1944 și 1948 au schimbat destinul cartierului Floreasca. De la o zonă de periferie având în centru Întreprinderea Ford și o parcelare de loturi individuale cu 562 de parcele, Floreasca s-a transformat, în două decenii, într-un “orășel” cu peste 10.000 de locuitori, se arată în studiul “Arhitectura nostalgiei: istoria cartierului Floreasca (1895-1968”.


Lucrarea a fost realizată de o echipă de istorici, arhitecți, sociologi și urbaniști, coordonator editorial fiind istoricul Andrei Răzvan Voinea. Cu ample articole dedicate mai multor teme de cercetare, “Arhitectura nostalgiei: istoria cartierului Floreasca (1895-1968” este semnată de Andrei Mihail, Maria Șalaru, Irina Calotă-Popescu, Irina Băncescu, Mircea Dragomir. Grafica a fost realizată de arh. Ioana Alexe.

Andrei Răzvan Voinea: Cartierul Floreasca are o semnificație deosebită în istoria orașului, fiind primul cartier mare construit de regimul comunist. Documentat pe parcursul construcției sale de mass-media, prezentat pe film documentar și de ficțiune, prezentat de autorități diferitelor personalități în vizitele lor oficiale, folosit ca scenă pentru discursuri politice, sau chiar ca decor de film, cartierul Floreasca reprezenta idealul noii locuințe socialiste.
Într-un discurs istoric din 1958, Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al Partidului Muncitorilor Români, a lăudat cu voce tare raionul, întrucât construcția lui a însemnat un mare pas înainte, pentru îndepărtarea de tehnicile tradiționale de construcție cu cărămidă și mortar și utilizarea panourilor moderne din beton prefabricate industrial.

Andrei Răzvan Voinea: Scopul proiectului de cercetare a fost de a oferi publicului larg și specialiștilor o narațiune interdisciplinară a istoriei cartierului Floreasca. Narațiunea este compusă din patru perspective: analiza planurilor de sistematizare și a proiectelor tehnice pentru a înțelege motivele construirii cartierului, investigarea modului în care s-a creat imaginea cartierului prin analiza detaliată a presei, cercetarea de istorii și memorii personale recuperate din interviurile cu locuitorii și exemplificarea conceptului de locuire care decurge din studierea dotărilor sociale, culturale și economice ale cartierului.
Proiectul a fost finanțat de Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură (2023-2024), acum în pericol de a fi desființat. Fără Timbrul arhitecturii, astfel de proiecte de cercetare a istoriei Bucureștiului, nu vor mai fi posibile, mii de operatori culturali fiind afectați de posibila decizie. La finalul acestui articol, vezi și reacția O.A.R.

Maria Șalaru: În perioada comunistă, cartierul era bine echipat cu diverse facilități, cum ar fi magazine, școli, grădinițe și locuri de joacă, ceea ce făcea viața în Floreasca destul de convenabilă. Oamenii care locuiau în Floreasca în primele decenii ale existenței cartierului formau o comunitate strânsă, cu relații puternice între vecini. Copiii se jucau împreună în spațiile comune dintre blocuri, iar părinții se cunoșteau și colaborau la diverse activități, cum ar fi întreținerea spațiilor verzi.
Apartamentele, deși bine gândite pentru perioada în care au fost construite, au avut unele deficiențe, cum ar fi băile foarte mici, bucătăriile înghesuite și lipsa unui confort modern-lucru problematic în contextul unei familii numeroase.

Maria Șalaru: După 1990, cartierul a început să se schimbe, cu mult mai multe apartamente goale și populația îmbătrânită. Acum, Floreasca se confruntă cu provocări legate de construcțiile noi și de păstrarea spiritului comunitar. Oamenii din Floreasca au fost foarte afectați de noile construcții apărute între blocuri, care au redus semnificativ spațiile verzi și au schimbat peisajul urban. Mulți din locuitorii originali ai cartierului au plecat iar apartamentele au fost lăsate goale sau închiriate.
Cartierul avea foarte multă verdeață, pentru că locuitorii și-au plantat brazi, vii și alte plante. De când m-am născut, am avut în curte o vie, așa cum au mulți români. Este un cartier frumos, cu un farmec aparte, care a rămas neschimbat în multe privințe. Îmi amintesc cu drag de cinematograful din cartier, unde mergeam încă de la 5 ani. Era un loc important pentru comunitate, dar din păcate s-a închis după anul 2000, își amintește o locuitoare a cartierului.
În zona cartierului Floreasca s-a construit mult și înțeleg că milionarii încep să se mute aici, mai ales în partea de vizavi de Lacul Floreasca, înspre Promenadă.
În Parcul Floreasca s-au făcut recent îmbunătățiri. Copacii au fost întreținuți, s-au creat locuri de joacă noi, și cele două locuri de joacă existente au fost unite și modernizate. Pe vremea noastră, nu existau astfel de locuri de joacă moderne.

Cristina Vanea, membru fondator Grupul Floreasca Civică: Prețurile apartamentelor au crescut, iar cartierul devine din ce în ce mai aglomerat, cu tot mai multe mașini. În cazul blocurilor care nu au parcări suficiente, oamenii se confruntă cu lipsa acută de spații de parcare, ceea ce se adaugă la aglomerația din zona.
Autoritățile comuniste au construit 102 blocuri de 2-4 etaje pe fosta parcelare SNIC (cu 2559 apartamente), 22 de vile prin cooperare (142 de apartamente), fie în parcelarea SNIC, fie în parcelarea Băncii Anglo-Române, și 6 blocuri turn (cu 300 de apartamente), la marginea fostei gări Floreasca.
În total, în Floreasca, Statul Popular al Capitalei prin Ministerul Agriculturii și Silviculturii au construit 3001 apartamente.
Irina Băncescu a analizat tipologiile de locuire colectivă din perioada postbelică.
Irina Băncescu: Departe de a fi un cartier monolitic, Floreasca se configurează ca un țesut urban eterogen, în care coabitează în mod firesc multiple tipologii rezidențiale. Această stratificare tiplogica reflectă o capacitate ridicată de adaptare la nevoi variate-diverse grupuri domestice sau funcțiuni comerciale și de loisir integrate – contribuind astfel la vitalitatea cotidiană a zonei și promovând un model de urbanism flexibil, rezilient și incluziv.
Varietatea atent reglată a formelor de locuire, de la case unifamiliale la asocieri pe mai mult de o latură a blocurilor de apartamente-generează nu doar o flexibilitate funcțională sporită, ci și o expresie arhitecturală diversificată care oferă un teren fertil pentru identificare și apropiere a locului de către locuitori.

Imaginea cartierului, creată de presa timpului, a fost cercetată de Andrei Răzvan Voinea și Cristian Dumitrescu și identifică în articole 10 teme principale. La loc de frunte se află contrastul dintre vechi și nou (capitalism, burghezie) și nou (socialism).
Andrei Răzvan Voinea: Articolele sunt scrise într-o cheie ideologică în care autorii critică burghezia, insistând pe aspectul cartierului înainte de comunism și modul în care autoritățile au transformat peisajul într-unul nou, modern. Sunt preaslăvite avântul tehnologic în construcții și sprijinul sovietic și este făcut portretul muncitorului constructor.
Floreasca devine un șantier al tineretului, munca voluntară fiind depusă de noii locatari la diverse activități, precum amenajarea parcului ai a bazei sportive, la dezăpeziri, etc. Este portretizat noul om socialist mutat la bloc, care până atunci locuia în condiții grele și care, odată cu mutarea într-un apartament, devenea un cetățean mai bun, un profesionist desăvârșit la locul de muncă.

Proiectul istoriei cartierului Floreasca este o continuare a cercetărilor Studio Zona dedicate cartierelor bucureștene. Studio Zona a mai publicat istoria cartierului Ferentari (2022) și a finalizat cercetarea pentru cartierele Crângași și Militari, urmând că acestea să fie publicate în viitorul apropiat.

Proiectul “Arhitectura nostalgiei: istoria cartierului Floreasca (1895-1968” a fost finanțat de Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură (2023-2024).
O.A.R se opune tentativelor de desființare sau transfer al Timbrului arhitecturii și susține cu fermitate păstrarea timbrelor culturale în administrarea organizațiilor profesionale și de creatori. După o serie de întrevederi cu autoritățile centrale, urmează audiența solicitată Cabinetului Prim-ministrului României.
Timbrul arhitecturii-mecanism care susține dezvoltarea culturii arhitecturale și a profesiei de arhitect-este amenințat cu dispariția sau absorbția de către Ministerul Culturii.
Dacă scenariile vehiculate se confirmă, vor fi afectați mii de operatori culturali relevanți pentru domeniul nostru-al arhitecturii- și nu numai. Vor fi curmate sute de proiecte care contribuie la dezvoltarea culturii arhitecturale și educației pentru mediul construit, iar de acestea depinde, în cele din urmă, chiar calitatea mediului nostru de viață și sănătatea societății, anunță OAR.
- Elisabeta, primul mare bulevard tăiat în București, după model parizian. Drumul avea “pavagiu de piatră cioplită și trotuare cu lespezi de gresie”
- FOTO I Cele mai frumoase case din vechiul cartier Vitan-Dudești, unele adevărate castele scăpate de la demolare. Comorile arhitecturale ascunse după blocuri
- FOTO I Vitan, ultimul cartier ridicat în comunism. Blocurile n-aveau magazine la parter, toată lumea urma să mănânce la Circul Foamei, devenit primul mall din București
- Calea Moșilor, traumele unui cartier al contrastelor. Cea mai veche arteră comercială a Bucureștiului și degradarea ei continuă
- Aviatorilor, cartier de protocol amețitor de scump, unde proprietarii își vând rar casele. Cum a devenit Bulevard un “drum de țară, mizerabil de primitiv”
- Sălăjan, vatra boierilor Dudescu acoperită de blocuri. Cum de a rămas singurul cartier din București care încă mai poartă numele unui stalinist sinistru
- FOTO I Chitila, orășelul care depășește, ca standarde de viață, vechi cartiere din București. În 1910, avea primul aerodrom din țară
- Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
- FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine
- O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
- Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
- EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
- “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
- Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
- EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
- EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
- EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
- EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
- Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
- Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
- VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
- Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina, cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
- De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
- Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
- Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
- Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
- Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
- Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
- Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
- Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
- Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
- Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
- Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
- Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
- Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
- Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
- “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
- “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
- Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
- VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
- VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
- Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat