Filmul violenţelor de la protest: „Civili” de bine le-au venit de hac agitatorilor. VEZI GALERIE FOTO

Zi rece miercuri în Capitală. Temperaturile au scăzut în timpul mitingului mamut până la şase grade Celsius, zgribulindu-i deopotrivă pe jandarmi şi pe protestatari. Într-un colţ al Pieţei Constituţiei însă, spiritele au dat aproape în clocot.

În timp ce restul protestatarilor s-au rezumat la scandări de genul ”Unul mic şi unul chior,/ Și-au bătut joc de popor!” sau ”O revoltă mică/ Și Guvernul pică/ O revoltă mare/ Și tu, marinare!”, în stânga scenei, unde dădeau tonul la huiduieli liderii sindicali, un pâlc de demonstranţi au ţinut morţiş să rupă cordonul de jandarmi. Aşa că s-a lăsat cu îmbrânceli şi cu sudalme, ce-i drept sporadice.

Ora 3. Ecranele din Piaţa Constituţiei îl arată pe Victor Ponta în prim-plan. Un grup de sindicalişti încing o miuţă cu un PET. Din senin, la doi paşi mai încolo, câţiva bărbaţi năvălesc cu furie la gardul jandarmilor. După o scurtă încleştare, segmentele de gard care separau cordoanele de jandarmi de mulţime sunt luate pe sus şi date la o parte. Alte două cordoane de jandarmi întăresc rândurile, aşa că manifestanţii se domolesc.

Ecranul gigant pe care se transmiteau, în direct, lucrările Parlamentului, le acaparează atenţia sindicaliştilor. Răfuiala cu jandarmii se transformă într-una, la distanţă, cu ”piticul” Emil Boc, cu Nuţi a lui Băsescu şi ”scârba şi urâta” Andreea Pora, invitată în studioul TVR. Pe jandarmi îi apucă plictiseala. Unii fumează palmat, să nu-i vadă comandantul, alţii vorbesc la mobilele potrivite convenabil între ureche şi casca de protecţie, iar alţii fac rând la cazanul cu ceai fierbinte.

Emil Boc urcă la pupitru, iar pesediştii îl înconjoară rapid şi îi vâră sub nas listele cu susţinătorii din teritoriu ai moţiunii de cenzură, iar şedinţa se transformă într-o gâlceavă între putere şi opoziţie. Spiritul de harţă din plen se transmite în colţul agitat al Pieţei. Gardurile reclădite între timp sunt înlăturate din nou de protestatarii animaţi brusc de apariţia inamicului public numărul unu, premierul Boc, pe ecran. Câţiva maifestanţi îi zgândăreau pe jandarmi, ba cu un steag folosit pe post pe măciucă, ba cu câteva şuturi date la gioale. Dintr-o dată, cei mai vehemenţi trei dintre ei se trezesc împinşi în cordonul de jandarmi, care se deschide şi îi înghite. ”Nu trebuia, bă, să-i scoatem acum pe ăştia”, se răsteşte un jandarm cu alură de şef.

În spatele cordonului, un protestatar e culcat în iarbă şi încasează câţiva pumni zdraveni pe spinare, de la nişte bărbaţi îmbrăcaţi în civil. Câteva minute mai târziu, este luat pe braţe de jandarmi şi urcat pe targa ambulanţei de serviciu, cu ochii bulbucaţi şi cu limba atârnând. Instiga la violenţă, spun jandarmii, iar când a fost înhăţat „a mimat o criză”.

Un altul, care nu instigase la violenţă, un bărbat mărunţel şi cărunt, de aproximativ 40 de ani, se trezeşte în genunchi, iar doi jandarmi profită de ocazie şi îi numără coastele cu bocancii. Jurnaliştii o iau la goană într-acolo, dar jandarmii le taie calea: ”Înapoi, toţi ochii în partea ailaltă!” Jurnaliştii se concentrează atunci pe cel de-al treilea ”agitator”, trântit cu faţa la pământ, pe care forţele de ordine îl pun în cătuşe.

Manifestaţii capturaţi fuseseră împinşi în braţele jandarmilor de un bărbat care purta o vestă cu CNSLR şi care se afla chiar în spatele lor.

Odată cu reţinerea răzvrătiţilor, colţul turbulent s-a liniştit. Protestatarii şi jandarmii deopotrivă au aşteptat cu înfrigurare rezultatul votului pe moţiunea de cenzură. Veştile au fost proaste pentru sindicalişti. Guvernul Boc n-a fost doborât a doua oară. Resursele de revoltă se consumaseră deja, aşa că nimănui nu-i mai ardea de scandal. Sindicaliştii şi-au luat pancartele şi vuvuzelele şi s-au îndreptat spre autocarele care-i aşteptau pe Splai, în timp ce liderul BNS, Bogdan Hossu, promitea grevă generală în fiecare zi de luni de aici încolo.