Filme proaste de Crăciun. De ce ne plac + un top personal
Maria Coman: Filme proaste de Crăciun. De ce ne plac + un top personal
O să încep cu o mărturisire. Eu abia aștept 1 decembrie, ca să mut radioul pe Magic FM să ascult doar muzică de Crăciun. O urăsc pe Mariah Carey și All I want for Christmas is you, dar n-ar fi decembrie fără “Santa Baby” și fără “Hurry down the chimney tonight”. (pont: anul ăsta, surprinzător, cred că sunt și vreo două melodii noi. Nu credeam că există ceva ce să nu știu, dar iată, minunile există și ele apar, desigur, de Crăciun)
A doua mărturisire este că sunt unul dintre fidelii telespectatori ai filmelor de Crăciun. Trăim, practic, într-o lume a filmelor de Crăciun, sunt produse zeci și zeci și zeci în fiecare an, sunt canale de televiziune care practic cu asta se ocupă, nu mai zic de Netflix, care își diversifică oferta non stop. M-am tot gândit de ce, pentru că, să recunoaștem, scenariile sunt adesea atât de proaste încât par de neurmărit. Dar filmele de Crăciun nu sunt despre calitate, scenariu, interpretare sau intrigă, ci despre stat pe canapea cu popcorn şi ciocolată caldă şi curăţat de creier. Ce e drept, de la un an la altul, sezonul filmelor proaste pare să înceapă din ce în ce mai devreme, iar nivelul să fie din ce în ce mai scăzut, dar, hey, tocmai am explicat că nu despre asta e vorba.
În primul şi în primul rând, ne place să vedem tradiţii pe ecran. Pe deasupra, că ştim că totul se va termina cu bine şi că dragostea va învinge este pur şi simplu o recompensă pe care creierul nostru nu poate să şi-o refuze. E o pauză binemeritată de la haosul zilnic, mai ales după anul acesta care a fost atât de complicat şi de dureros pentru mulţi dintre noi.
Dacă vreţi să o dăm un pic în psihologie, atunci devine destul de clar şi de simplu. Căsătoria cu un prinţ sau o prinţesă, îndrăgostirea de o persoană care se dovedeşte a fi un miliardar sau descoperirea iubirii în mai puţin de o oră ne ajută să experimentăm emoţii pentru care nu ne dăm suficient de mult timp în mod normal.
Şi acum, să trecem la exemple concrete
Filmele (proaste) de Crăciun – un top 3 personal
- Un castel de Crăciun
Pe scurt scenariul e acelaşi, ea e singură şi părăsită, doar că spre deosebire de alte filme de crăciun nu e singură, tânără şi părăsită, ci ceva mai middle age, spre mine încolo. Pleacă în Scoţia, se îndrăgostește de el, el are un castel, ea are bani, se iubesc, se pupă, castelul e salvat, iubirea la fel. E cu Brooke Shields care a îmbătrânit groaznic şi în acelaşi timp bizar. CE e tare e că au aproximativ 400 de brazi de Crăciun peste tot, 4 pe cameră, nici nu ştii cum respiră printre ele. Plus o scenă în care vin unii şi îţi imaginezi că o să aibă un rol important în film, doar că asta e tot, vin, apar şi gata. Foarte bizar, e greu de explicat, mai bine vă uitaţi. În rest, toate ingredientele necesare, zăpadă falsă perfectă, decoruri urâte, păturici colorate, tot.
2. Princess switch
Aici oferta e largă, 3 episoade care de care mai meritoriu. Recomand multă atenţie pe râsul lui Kevin şi pe puloverele lui tip helancă, mega-clişeistice şi pe freza Margaretei, regina din Monentaro. Aici, fiica mea are şi o altă dilemă: de ce e nevoie să inventeze toate ţările astea dubioase, Aldovia, Belgravia, Montenaro, Penglia? Nu era mai simplu să zică nişte nume reale? Pare că nu, aşa că vacanţă plăcută în Belgravia, Montenaro şi oriunde vă mai doriţi. La “Princess Switch”, lucrurile merg din rău în mai rău, din film în film, până ajung la o culme a absurdului pe care mi-e pur şi simplu greu să cred că a putut să şi-o imagineze, dar iată, culmea absurdul există. De exemplu, de ce domnul de Luca are un volan cu blăniţă roz fosforescent fucsia? De ce moşuleţul care apare în primul episod cu un oarecare sens apare şi în continuare fără respectivul sens?
3, Un prinţ de Crăciun
Aici, măcar e frumos, că e filmat la Peleş, dar practic e acelaşi film, doar că mutat în altă parte.
Am mai văzut multe, cum am mărturisit mai sus, doar că efectiv habar n-am cum se numesc. Le găsiţi cu siguranţă. Vă doresc vizionare plăcută în continuare.
Nota B365.ro: În același ton și, uneori, chiar și în același spirit, Maria mai spune și:
Cele mai noi articole
