Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu

susținut de
26 aug. 2024
4056 afișări
Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
Fenomenala bibliotecă pe 4 niveluri din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Sociologul a fost dat afară din reședința sa. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

Una din primele și cele mai frumoase case construite în cartierul Primăverii (Parcul Jianu) a aparținut renumitului sociolog Dimitrie Gusti. Vila nu era o simplă locuință, ci reprezenta, în fapt, un uriaș templu dedicat lecturii, subsolul, parterul și etajul fiind înzestrate cu o bibliotecă impresionantă, fără șfârșit. Puțină lume știe însă cum a plecat Dimitrie Gusti din reședința lui sau ce s-a ales de cărțile sale de preț.

Biblioteca era întregită de un foișor pentru lectură și studiu

Arhitectul Octav Doicescu, părintele Parcelării Jianu, a conceput o vilă de o impecabilă eleganță pe strada Armindenului 4, colț cu strada Herăstrău, pentru prietenul sau: Dimitrie Gusti, părintele Școlii de Sociologie și creatorul metodei de investigație monografice prin care au fost cartografiate satele României interbelice.

Două mari personalități ale culturii române se întâlneau într-un proiect de arhitectură unic: o casă gândită special pentru preocupările unui intelectual, cu o bibliotecă dispusă pe toate cele patru niveluri ale imobilului, S+P+1E+ etaj parțial, întregită de un foișor pentru studiu și lectură, cu vedere la lac.

Casa Dimitrie Gusti din Parcelarea Jianu, arh. Octav Doicescu, 1939. Fotografie de epocă.
Casa Dimitrie Gusti din Parcelarea Jianu, arh. Octav Doicescu, 1939. Fotografie de epocă.
Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.

În 1950, Dimitrie Gusti și soția sa, Elena Miletineanu, sunt dați afară din casă. Marele sociolog va fi trimis să lucreze la o cooperativă meșteșugărească unde se făceau jucării

Dimitrie Gusti se va bucura puțin timp de reședința sa. La 9 iunie 1948, este exclus din Academia Română, al cărui președinte fusese în perioada 1944-1946. I se ia pensia, rămâne fără niciun venit, iar o mare parte din lucrările sale vor fi interzise. În 1950, alături de soția sa, Elena Miletineanu, Dimitrie Gusti este evacuat din casă, fără să aibă dreptul de a-și lua cărțile, tablourile, obiectele personale. O imagine rară, descoperită de arh. Mădălin Ghigeanu, ne spune cum arăta interiorul reședinței marelui sociolog. Mai jos, istoria unui proiect de arhitectură excepțional.

Sursa: arh. Mădălin Ghigeanu.
Sursa: arh. Mădălin Ghigeanu.

O mare prietenie, puțin știută: Dimitrie Gusti-Octav Doicescu

B365.ro: Mădălin Ghigeanu, cât de implicat a fost Dimitrie Gusti în proiectul casei sale?

Arh. Mădălin Ghigeanu: A fost foarte implicat. Din informațiile pe care le am de la Andrei Octav Doicescu, fiul marelui arhitect, reputat critic de artă care trăiește la Paris, cei doi au fost buni prieteni, chiar dacă era o diferență de 22 de ani între ei. Mai mult, Dimitrie Gusti și-a pus amprenta serios asupra personalității lui Octav Doicescu. Studiez biblioteca arhitectului și am descoperit acolo foarte multe cărți de sociologie, lucrările lui Dimitrie Gusti, dar și multe volume de artă și cultură populară. De la Andrei Octav Doicescu știu că au croit proiectul împreună, Dimitrie Gusti a cerut să se facă acel foișor către lac, unde urma să studieze și să citească.

Dimitrie Gusti (1880, Iași-1955, București) Sursa: Muzeul Țăranului Român.
Dimitrie Gusti (1880, Iași-1955, București) Sursa: Muzeul Țăranului Român.
Construcția a fost realizată de renumitul inginer Emil Prager, cu planșee de beton armat

Arh. Mădălin Ghigeanu: Proiectul Casei Dimitrie Gusti, o construcție unifamilială, a fost autorizat în anul 1937 și finalizat în anul 1939. Casa a fost realizată pe un teren cumulat al loturilor 30 și 31 din blocul de case 21 (în autorizație apar numerele 31 și 32 care ulterior vor fi rectificate), fiecare lot având dimensiunile de 10m/20m. Casa Dimitrie Gusti este printre primele construcții din zonă, care încă mai utilizau modelul parcelar inițial, cu terenuri mici, de 200mp, având dimensiunile standard de 10m/20m. Ulterior, dezvoltatorul va modifica proiectul și se vor realiza loturi mai mari. Construcția va fi realizată de către renumitul inginer Emil Prager. Proiectul a fost conceput cu planșee de beton armat, un lucru mai rar pentru locuințele de mici dimensiuni din perioada respectivă, care îi va conferi casei o durabilitate deosebită.

Arh. Octav Doicescu. Foto credit: Arhiva personală arh. Octav Doicescu.
Arh. Octav Doicescu. Foto credit: Arhiva personală arh. Octav Doicescu.
Arh. Octav Doicescu, creatorul Parcelării Jianu

Arh. Octav Doicescu (8 ianuarie 1902, Brăila-10 mai 1981 București) a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București, avându-i profesori pe: Petre Antonescu, Statie Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărandescu, Ion Trajanescu, Emil Pangrati, Cincinat Sfințescu. În 1930, Octav Doicescu devine Diplomat al Școlii Superioare de Arhitectură.

Detalii despre opera marelui arhitect, mai jos

Printre numeroasele sale lucrări, în perioada 1938-1940, Octav Doicescu va proiecta imobile în Parcul Jianu (inclus astăzi în cartierul Primăverii) și va amenaja parcul Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil. Emblematice pentru Parcelarea Jianu, și pentru stilul său, rămân: Casa inginerului Constantin Bușilă (1939, str. Washington- 7), Casa Octav Doicescu (str. Mircea Eliade-2), Casa proiecată pentru Dimitrie Gusti (1939, str. Armindenului colț cu str. Herăstrău), Casa avocat Alexandru Alexandrini (str. Paris-46).

Dimitrie Gusti (1880, Iași-1955, București) la Muzeul Țăranului Român. Sursa: Muzeul Țăranului Român.
Dimitrie Gusti (1880, Iași-1955, București) la Muzeul Țăranului Român. Sursa: Muzeul Țăranului Român.
Dimitrie Gusti (1880, Iași-1955, București) și-a pus amprenta asupra cercetării satului românesc

După absolvirea Facultății de Litere din Iași (1898-1900), a celei de Filozofie din Leipzig (1900-1904), cu un doctorat obținut cu teza Egoismul und Altruismus, și a celei de Drept (1904-1909) din Berlin, Dimitrie Gusti a fost numit profesor la Catedra de Istoria Filozofiei Antice și Morală a Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași (1915). În 1920 a devenit titularul Catedrei de Sociologie, Estetică, Etică și Politică a Facultății de Litere și Filozofie din București. În 1921 a înființat Institutul Social Român, care a funcționat până în 1948. A realizat, adunând specialiști din mai multe domenii, primele cercetări sociologice ale unor localități din spațiul rural efectuate pe teren. În 1936, a fost inaugurat Muzeul Satului din București, Dimitrie Gusti jucând un rol important în amenajarea sa. Tot Dimitrie Gusti a coordonat Pavilionul României în cadrul Expoziției Universale de la New York, 1939-1940.

Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
În 1948, Dimitrie Gusti este declarat “element dușmănos” de puterea comunistă, iar Securitatea îi deschide Dosar de urmărire informativă

Elevul și colaboratorul său, sociologul Anton Golopenția, decedat în 1951 în închisoarea Văcărești, spunea într-o declarație:

Profesorul Gusti e un nemulțumit. Pensiunea lui și a soției sale nu îi ajung spre a face față cheltuielilor lunare. Este nevoit să vândă cărți, mobilier, îmbrăcăminte. Scos din Academie, și după desființarea Institutului Social, nu are unde se manifesta și-și pare condamnat în arest la domiciliu. Se mai găsește în casa lui din Parcul Jianu, numai datorită faptului că a apelat la dl. Președinte Miron Constantinescu și se teme că într-o bună zi va fi invitat să o părăsească. Regretă că n-a rămas în Statele Unite, în situația modestă de profesor-oaspe, care i se oferise, și că a cedat dorului de casă, de țară”.

(Sursa: Sanda Golopenția, în volumul “Viața noastră cea de toate zilele”, Editura Curtea Veche, București, 2006, pp. 167, apud Viorica Joița în estica.ro).

G.T Kirileanu, magistrat, editor și folclorist, nota în memoriile sale: “Profesorul Gusti lucrează la o cooperativă meșteșugărească care face jucării. Iată ce face regimul comunist cu oamenii mari de cultură ai neamului românesc”.

Dimitrie Gusti la Expoziția de la New York. Sursa: Muzeul Țăranului Român.
Dimitrie Gusti la Expoziția de la New York. Sursa: Muzeul Țăranului Român.
În 1950, în Casa lui Dimitrie Gusti se va muta tovarășul petrolist Gheorghe Pană, activist la Secția de Propagandă a C.C. După 1989, vila a fost cumpărată de Mircea Lucescu, antrenor de fotbal

După evenimentele din decembrie 1989, în imobil va locui politicianul țărănist Ion Rațiu. Vila va fi cumpărată, în 1997, de antrenorul de fotbal Mircea Lucescu cu suma de 230.000 de dolari.

Casa Dimitrie Gusti s-a bucurat de o reușită restaurare realizată de Biroul de Arhitectură STARH, fondat de prof. dr. arh. Florian Stanciu și arh. Iulia Stanciu, profesor dr. la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu.

Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
„Nicăieri nu am văzut această amploare, pe patru niveluri să fie doar o bibliotecă, un adevărat templu dedicat lecturii”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Casa are un specific pe care l-am mai întâlnit la câteva palate din Parcelarea Jianu (Vila Virgil Mihăilescu, Vila Contesei Wassilko) și anume relația cu cartea, cu cultura. Împreună cu biroul, o bibliotecă imensă comunică printr-o scară din subsol, parter, etaj și foișor. Nicăieri însă nu am văzut această amploare, pe patru niveluri să fie doar o bibliotecă, un adevărat templu dedicat lecturii. Spațiul pornește din subsol, unde exista un depozit de cărți (așa este denumit spațiul în proiectul autorizat, având acces direct din afară). La parter era biroul lui Dimitrie Gusti, cu antreu și cu vestibul, cu acces din afară. Camera denumită „bibliotecă” se afla la etaj, comunicând pe un palier cu restul casei, compus cu două dormitoare și o baie. Din bibliotecă, Dimitrie Gusti avea de gând ca, printr-o scară, să acceadă la foișorul în care să se bucure de lectură și studiu, cu vedere spre lac. Este casa de locuit a unui om de cultură, dar care are acest specific: o bibliotecă enormă întinsă pe 4 niveluri. Spațiile dedicate locuirii, Living-Hall, Dinning- Sufragerie, Bucătarie cu oficiu, sunt generoase, dar parcă trec în plan secundar.

Plan parter. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Plan parter. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Fațada laterală. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Fațada laterală. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
„57,2 mp avea biblioteca de la etajul 1, este ceva fabulos”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Andrei Octav Doicescu își aduce aminte că tatăl lui a discutat cu Dimitrie Gusti tot proiectul de arhitectură și au rămas foarte apropiați. Dimitrie Gusti chiar l-a călăuzit în proiectul mare al Expoziției de la New York, din 1939. Mai mult decât atât, după marea epurare în care Dimitrie Gusti va fi scos din casă și trimis să locuiască undeva pe lângă Cimitirul Bellu, arh. Octav Doicescu îl va vizita. Relația lor de prietenie va rămâne până la sfârșitul lui Dimitrie Gusti, va muri în anul 1955.

Dimitrie Gusti a fost un intelectual de mare clasa, să nu uităm că este printre puținii care a absolvit trei facultăți: Facultatea de Litere la Iași, de Filosofie la Leipzig și Facultatea de Drept la Berlin. A fost ministru în perioada 1932-1933, și a fost ctitorul Muzeului Satului, inaugurat în 1936. Dimitrie Gusti a contribuit foarte mult la amenajarea și conceperea Muzeului Satului. Interesant este că Muzeul Satului a fost inaugurat în 1936, când Gusti va deveni director, iar casa lui va fi autorizată în 1937, fiind printre primele construite în Parcelarea Jianu.

Fațada principală. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Fațada principală. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.

B365.ro: Prin ce este deosebit proiectul arh. Octav Doicescu, față de alte proiecte de-ale sale din Parcul Jianu?

Arh. Mădălin Ghigeanu: În primul rând, prin acest specific dat de o bibliotecă imensă. Este o casă concepută clar în linia pe care o va impune Octav Doicescu în Parcelarea Jianu, un stil neoromânesc târziu cu influențe discrete, atenuate, de tip mediteraneean. Registrul arcadelor de la parter le regăsim și la Vila lui Nicolae Caranfil și la vila Contesei Wassilko, deci Doicescu urmează stilul de arhitectură pe care deja îl crease. Nu pot să nu remarc, în urma descoperirii fotografiei din livingul casei, grija imensă pe care a avut-o Dimitrie Gusti pentru amenajarea interiorului. Din păcate, nu avem fotografii și cu biblioteca. Sincer, mă așteptam să văd un interior asemănător cu cele din Vila Minovici, știind că Dimitrie Gusti era un pasionat, un colecționar de artă populară. Mă așteptam să văd o casă plină de furci, icoane pe sticlă, de oale și ulcele. Cine știe? Poate că erau expuse prin alte spații din casă.

Interior, Casa Dimitrie Gusti. Sursa foto: arh. Mădălin Ghigeanu.
Interior, Casa Dimitrie Gusti. Sursa foto: arh. Mădălin Ghigeanu.
„Surpriza totală este că descoperim locuința unui aristocrat, cu un șemineu de epocă și cu mobilier și decorațiuni interioare de tip european”

Mobilierul este de tip european, puțin ornamentat, fiind însă foarte confortabil. Posibil manufactură Lengyel, zona Arad, Pe pardoseală nu găsim kilimuri oltenești, sau lucrări populare (cum m-aș fi așteptat), ci covoare de tip Tabriz sau Farahan, ce se integrează decent în decorația generală. La interior sunt sculpturi și picturi, lucrări de artă europeană. Este o casă normală, foarte caldă, confortabilă, a unor oameni educați.

Plan etaj. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Plan etaj. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Plan subsol. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Plan subsol. Foto credit: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Casa Dimitrie Gusti s-a bucurat de o restaurare fericită, de excepție

Arh. Mădălin Ghigeanu: Trebuie remarcat faptul că arhitecții Florian și Iulia Stanciu nu au avut foarte multe informații, proiectul autorizat de către Primărie fiind destul de sumar. Ca multe alte proiecte semnate de Octav Doicescu, acesta nu corespunde cu realitatea din teren. Fațada, de exemplu, era cu totul alta în dosar, este clar că Doicescu și Gusti au schimbat-o pe teren. Echipa de arhitecți Iulia și Florian Stanciu a reușit însă o integrare stilistică de foarte bună calitate, cum foarte rar întâlnim la ora actuală în România.

Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
Sursa: Biroul de Arhitectură STARH.
Sursa: Biroul de Arhitectură STARH.
„Cred că ar trebui să promovăm mai mult lucrările de restaurare de calitate, realizate până acum (cum este cazul de față ), făcând cunoscut cum este bine și cum trebuie făcut”

Posibil că este și meritul celor care au avut bunul simț să ceară așa ceva, neștirbind aspectul și spiritul casei inițiale. Un simplu fapt este de admirat, reținerea de a nu suspenda loggia din parter, din fața biroului lui Dimitrie Gusti (cum marea majoritate a dezvoltatorilor ar fi făcut-o), mărind spațiul interior în defavoarea aspectului fațadei.

‘Suntem permanent sub atacul rechinilor imobiliari, care dintr-o neghioabă trufie se agață de case de patrimoniu pentru a le distruge ulterior”

Restaurarea caselor de patrimoniu, și implicit tot ce ține de patrimoiul cultural de arhitectură, a devenit o profesie în sine, atât la nivelul proiectării cât mai ales la nivelul execuției. Nu se pot face lucruri așa cum te taie capul, iar unele soluții impun tehnologii și cunoștințe avansate pe care nu le capeți la ‘școala vieții’ absolvită la seral de către inepuizabilul Dorel.

Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.
Foto credit: Biroul de Arhitectură STARH.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

 

Cookies