Fenomen antropogen la metrou, unde călătoria de dimineață devine cel mai imprevizibil eveniment al zilei

Sunt dimineți în care metroul din București este imprevizibil și pare a fi un experiment social scăpat de sub control: călătoria banală până la birou devine un test de rezistență, răbdare și adaptare la haosul creat chiar de noi.

Călătoria cu metrou pare a fi, câteodată, o buclă în timp

Uneori am senzația că trăiesc în aceeași zi, iar și iar. Doar că, azi, pare că am și făcut o oprire în timp.

Ieri, la Eroilor, am făcut un drum de maxim 40 de minute în aproape o oră jumătate: am pierdut un metrou pentru că nu am ajuns la ușile trenului din cauză îmbulzelii de pe peron, în al doilea nu aș fi avut loc chiar dacă eram un ghem de ață și tocmai în al treilea am reușit să urc.

Azi – traseu liber. Nu aglomerație, metrouri veneau parcă mai repede decât ieri, oamenii parcă mai zâmbitori. Ori asta, ori am dormit eu mai bine și mi se păreau toți mai bine dispuși. Parcă toți bucureștenii se evaporaseră. Sau cel puțin așa am crezut.

Am plecat mai devreme cu 15 minute ca să ajung mai târziu cu alte 5

Azi am vrut să previn să se repete povestea de ieri. Dar, deși am plecat cu 15 minute mai devreme, am ajuns la destinație cu 5 min mai târziu. De ce? Nu știu. singurul răspuns pe care l-am găsit a fost că am trăit într-o buclă temporară sau că am fost parte a unui experiment social în care metroul s-a mișcat ca într-o altă dimensiune, una în care timpul curge în direcția opusă.

Totuși, bulca temporară s-a rupt când am ajuns la Piața Victoriei. Acum mi-am dat seama că nu sunt într-un film Metrix, ci în viața reală.

Ieșirea de la Victoriei – ambuscadă zombie. O îmbulzeală generală la scările rulante: oameni grăbiți, mulți obosiți, veneau din toate părțile, de parcă aia era singurul portal către lumea de sus. Înjurăturile au fost cele tipice, pe acest plan, bucureștenii nu au fost creativi în această dimineață.

De la SF la viața reală

Am vrut să fac o poză la marea de oameni. Am vrut o amintire din ziua când am trăit o inversare temporară sau un timp retrograd, încă nu m-am hotărât cum să numesc acest fenomen: Metrix – ediția Metrorex. Dar, am fost din nou trezită la realizate de o doamnă, care, părea că nu a dormit la fel de bine ca mine.

Convinsă că vreau să o pozez și pusă pe ceartă de la primă oră a dimineții, a ținut morțiș să îmi explice „că nu am voie”. Iar explicația a durat de pe peron, prin „vortexul” care mă scotea din lumea SF a metroului, până la intrarea în lumea de afară.

În urma acestei zile, nu știu dacă să râd, să plâng sau să plec și mai devreme mâine dimineață.

Te-ar putea interesa și povestea de ieri: 

• Prizonieri pe peron la Eroilor, unde în dimineața asta a fost la fel de rău ca la Unirii. Când drumul cu metroul prin București durează de două ori și ceva mai mult ca de obicei