“Fata, fata, îmi dai Instagramu’?“ Când iubirea circulă cu STB în chip de băiat frumos rău de tot

Urcă-te într-un autobuz STB. În troleu. În tramvai. Validează cardul de călătorie, trage aer în piept și zâmbește: sigur va fi ziua ta bună. Ziua în care vei găsi rezolvări la toate problemele. Sau probleme pentru toate rezolvările.

🚌 Două fete care nu par să aibă mai mult de 13-14 ani stau de vorbă pe ultimele scaune din 424. 

– Aseară, când am ajuns la Foișorul de Foc, era gașcă mare acolo. Și unu’ dintre băieți mi-a strigat: „Fata, fata, îmi dai Instagramu’ tău? Nu pentru mine, pentru un tovarăș!”. Am zis NU și-am trecut mai departe. Da’ nebuna aia de Sara a mers la ăia și le-a dat Instagramu’. Și m-am trezit că-mi scrie unu’… Și-am zis „Ia să văd eu cine-i ăsta!” E frumos răăăău, îți zic! Nu era urât nici în pozele de pe Insta, da’ ne-am văzut după aia și e frumos-frumos! Noroc cu nebuna!

🚌 Călătorul STB la 60+ insistă să-și consilieze telefonic un prieten. Simte nevoia să fie util, așa că scoate artileria grea: „Dacă ai lucruri mai complicate de făcut, la care-ți trebuie meseriaș bun, știu io omu’ care-ți trebuie: Ovidiu. Muncește foarte bine și foarte serios. Dacă nu bea! Dacă i-ai dat de băut, 2-3 zile nu-l mai vezi!”.

🚌 3 „iezi” de grădiniță circulă pe linia 168, însoțiți de mamele lor. Vorbesc TARE, râd TARE, se-nghiontesc, se gâdilă, se întrec în spus tot felul de prostioare. Mamele încearcă, pe rând sau sincron, să-i convingă să stea liniștiți pe scaune. Sau măcar să vorbească mai încet. Fără urmă de sorți de izbândă. Cei trei băieței au bateriile încărcat complet și se manifestă ca atare:

– Unu, doi, trei! Unica, doica, treica, pătricaaaa!

– Mă vezi?

– Da!

– Mă vezi?

– DA!

– Acum mă mai vezi?

– DAAA!

– Cum mă vezi, că sunt mititel?!

– Ai grijă, dacă ești așa mititel, că poate crede cineva că e scaunu’ gol și se-așază cu fundu’ pe tine!

Se râde copios. Apoi, dintr-o dată, unul dintre puști deschide un subiect serios. Nu cu tovarășii de haos, ci cu propria mamă:

– Îmi iei Mec?

– Nu știu dacă mai avem timp… Că e aglomerat și spectacolul începe în jumătate de oră…

– Avem timp! Îmi iei Mec, da? Că mi-e foame!

– N-ai mâncat la grădi?

– Ba da!

– Ce-ați avut azi la masă?

– Ciorbă de legumeee… și piure cu carne de pui și castraveți murați!

– Și-ai mâncat tot?

– Tot! Îmi iei Mec, da? 

Profitând de pauza de hârjoneală, a doua mamă își chestionează puiul:

– Tu ai mâncat azi la grădi?

– (Ezită) Da…

– Ce-ai mâncat?

– Piure. Și castraveți murați. Da’ mai bine ne dădeau sfeclă… Îmi place mult sfecla! Sfecla cu piure!

– Îți fac diseară piure? Avem și sfeclă!

– Daaa! Să mănânc sfeclă, să mă murdăresc de roșu pe la gură și pe mâini! Ca și cum aș avea sânge pe mine! Mă lași să mă mânjesc și pe față? Să am sânge peste tot, ca ăia pe care i-am văzut în film? ZI, MĂ LAAAȘI?

Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Aventuri prin STB cu un iepure gras, care fuge ca nebunu’. Și un scandal teribil cu un călător bătrânel care urlă în autobuz
• Cel mai simpatic năpârstoc circulă cu STB. Vorbește întruna și-ntr-o limbă pe care s-ar putea s-o înțelegi
• Cățelușa Bella Rebella, contesă de Bichon și cuminte călătoare STB. “Nu mușcă, doamnă! Când era mică, mai ronțăia cabluri și papuci, dar niciodată om”