În politica plină de probleme mari și complexe de la București, a mai apărut una: o fashion confruntare între domnul Dominic Fritz de la USR și domnul Alfred Simonis de la PSD.
Bine, dl. Simonis a început, că s-a dus la un podcast și s-a apucat să critice aspectul vestimentar al USR-iștilor, în general.
La podcastul „Conversații Fără Filtru”, Simonis a corelat direct outfit-ul cu asfaltul din orașele administrate de politicieni de la USR:
Îi vezi cum se îmbracă și îți dai seama cum arată orașul, e aceeași chestie. Ai un pic de calitate și știi vestimentar cum arată un om elegant care vrea să pretindă că este om politic. Când mergi în Occident foarte mult contează eticheta asta. Și îi vezi pe ei cu galoși în picioare, îți dai seama că așa arată și orașul: cu găuri, cu gropi, cu mizerie, cu praf, cu bolovani.
Dl. Fritz a reacționat pe internet:
Am citit că președintele PSD Timiș, Alfred Simonis, a criticat într-un podcast cum mă îmbrac eu și alți colegi USR. Cică în politică trebuie să ai «un pic de calitate și știl vestimentar cum arată un om elegant care vrea să pretindă că e om politic. Și când mergi în occident foarte mult contează eticheta asta.» Apoi, despre mine și useriștii mei: «Îi vezi pe ei cu galoșii în picioare și îți dai seama că așa arată și orașul». Am pus tot citatul ca să nu spuneți că a vrut să zică altceva.
După care, ne explică pe îndelete cum a ajuns la stilul vestimentar prezent, pornind din copilărie:
Am crescut cu 7 frați. La fel ca milioane de români am purtat hainele fratelui mai mare. Părinții ne-au explicat de mic copil că vor investi toți banii în educația noastră, nu în haine scumpe. Așa că niciodată nu simțeam nevoia să fiu validat de cei din jur prin admirația lor pentru cum mă îmbrac. Iar tachinările din liceu că nu purtam blugi de marcă m-au lăsat rece.
Dl. Fritz ne mai povestește cum s-a dezvoltat relația dintre sine însuși și hainele dumnealui:
Nu prea am răbdare să merg la cumpărături de haine. De obicei port o singură pereche de pantofi până când se strică. Singura problemă pe care o am cu niște tricouri păstrate încă din studenție este că nu mai încap în ele.
După, vine contraatacul domnului Fritz:
Am aflat târziu că există o specie de politicieni români, preponderent la PSD, care se mândresc că au pantofi care costă cât trei salarii minime. Care au ceasuri la preț de apartament pe care le compară la chefuri de partid. Politicieni cu școală puțină și bani inexplicabil de mulți, pe care pare că îi țin în cutiile acelor pantofi eleganți. M-ar amuza faptul că această categorie de politicieni chiar crede că “valorile occidentale” se referă la valoarea hainelor. Dar când mă gândesc de unde vin banii pentru afișata eleganță socialistă, îmi trece amuzamentul. Poate totuși are dreptate domnul Simonis: oamenii pot să deosebească politicienii după pantofi.
Adevărul e că, în declarația de avere, dl. Alfred Simonis stă binișor, de exemplu, la capitolul bijuterii și ceasuri – unde notează unele în valoare de vreo 25.000 de euro, dar și nici la proprietăți nu e suferință.
Ocazie cu care ne-am amintit de Mareele Scandal Louboutin, pantofii cu talpă roșie care costă undeva între 700 și 2.200 de euro, de care nu se descălțau domnii Ciolacu și Grindeanu.
Dar dl. Ciolacu a zis că nu poartă Louboutin, ci Santoni de 750 de euro. Ne-a înștiințat că are și card la producător, că ăși trimite pantofii („cu garanție pe viață”) la revopsit și schimbă și plătește „doar șireturile”.
Una peste alta, în politica de la noi a fost o fashion day interesantă.