ARHIVA B365

Farmaciştii implicaţi în dosarul reţetelor false, trimişi în judecată

Prin rechizitoriul din data de 13 decembrie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a 33 de inculpaţi (20 de farmacişti: Prioteasa Constantin Wychy-Nessy, Vecserdi Geta, Şerban Claudia – Elena, Solomon Anca-Mihaela, Besciu Ştefan Liviu, Boţu Maria Dali, Ciotaru Mihnea, Cîrstea Ioana Luiza, Filoti Marinela, Mihuţ Magdalena, Săvulescu Claudia Cristina, Stoiciu Alexandru, Tencaliec Anca Monica, Voicu Cristina, Craina Adriana, Munteanu Mihaela, Ştiucă Alina Mihaela, Negulescu Ermina, Pătraşcu Florica Monica, Pătraşcu Sorin Gelu, 9 medici: Sescu Cristina-Daniela, Alexandru Aurelia, Badea Carmen, Boţoagă Victoriţa, Galeş Laurenţia Nicoleta, Iftimie Mihaela Carmen, Leontescu Anca Marilena, Mudava Comănoiu Sinona Ana, Spătaru Doina, precum şi pe Mihai Mirela Gabriela, Sescu Gabriel, Sescu Laurenţiu Aurelian, Sescu Maria Mirabela) pentru săvârşirea infracţiunilor de:

– înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave;

– fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals;

– luare şi dare de mită;

– spălare de bani.

Activitatea infracţională a constat, în principal, în fraudarea de către mai mulţi medici şi farmacişti din cadrul aceleiaşi reţele farmaceutice a bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin compensarea frauduloasă a contravalorii unor reţete false, cauzându-se un prejudiciu de aproximativ 2.000.000 lei.

Din probele administrate în cauză s-au desprins următoarele moduri de operare:

I. Farmacistul (de regulă diriginte de farmacie sau coordonator de zonă) stabilea o legătură cu un medic (specialist sau de familie). În baza înţelegerii cu farmacistul, medicul (în cadrul atribuţiilor sale de serviciu) prescria în mod constant numeroase reţete false cu valoarea compensată, fără a avea acoperire într-o situaţie reală, în sensul că reţetele erau eliberate pe numele unor pacienţi care nu fuseseră consultaţi şi care nu solicitaseră vreun tratament. Prin completarea rubricilor reţetelor menţionate medicul făcea menţiuni nereale cu privire la prescrierea efectivă a tratamentului.

Medicul înmâna aceste reţete false farmacistului care le introducea în programul de gestiune al farmaciei şi le înainta spre decontare către Casa de Asigurări de Sănătate.

Farmacistul verifica reţetele sub aspectul corectitudinii formale, completa rubrica „Am primit”, uneori prin falsificarea scrisului şi semnăturii beneficiarului reţetei, iar alteori farmacistul se trecea (în mod fals) drept împuternicit al pacientului.

Farmacia realiza astfel un profit, întrucât primea de la Casa de Asigurări de Sănătate valoarea decontată a medicamentelor fără ca acestea să iasă fizic din stoc. Sumele de bani decontate de către Casa de Asigurări de Sănătate, provenite din comiterea infracţiunilor de înşelăciune, erau „spălate” prin introducerea într-un circuit comercial licit.

Farmaciştii implicaţi obţineau un profit personal deoarece, sporind în mod artificial vânzările, obţineau prime în plus faţă de salariu.

Medicii primeau (de regulă la sfârşitul fiecărei luni) sume de bani (sau bunuri) în valoare de 3% (uneori până la 5%) din valoarea totală a reţetelor false eliberate.

II. Un alt mod de operare consta în aceea că medicul (în cadrul atribuţiilor sale de serviciu) prescria reţete cu acoperire într-o situaţie reală, în urma consultării reale a pacienţilor. Dar, în baza unei înţelegeri prealabile cu farmacistul şi prin încălcarea normelor deontologice privind exercitarea atribuţiilor de medic: fie determina pacientul să prezinte reţeta la o anumită farmacie, direcţionându-l acolo în vederea ridicării medicamentelor numai din această farmacie (şi nu dintr-o farmacie concurentă); fie nu înmâna reţeta pacientului ci direct farmacistului (pentru a se asigura că reţeta nu este prezentată în altă parte), iar ulterior dădea medicamentele ridicate din farmacie pacientului.

Medicii primeau (de regulă la sfârşitul fiecărei luni) sume de bani (sau bunuri) în valoare de 3% sau 5% din valoarea totală a reţetelor eliberate.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Bucureşti pentru judecarea cauzei.

Trimiterea în judecată este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button