Extraordinarele avantajele mistice pe care le ai dacă ești român

Supărat, supărat sunt, Doamne, iarăși supărat, căci azi noapte tare impecabil m-am avariat. În viața mea nu-s toate chiar la locul lor, dar măcar noi am gătit cu spor. Doamne, frații mei, să ne dea nouă Dumnezeu sănătate c-apucai io dimineața asta. Efectiv mă simt ca o iapă bătrână, rămasă gravidă după ce a intrat la menopauză și pe care a călcat-o un tir plin cu tancuri pe linia ferată. Mi s-au făcut cearcănele buchete sub ochi, dar nu sunt buchete de mireasă, sunt buchete de “bine că ai scăpat”.

Deci, cum să vă explic eu, mai bine vă povestesc decât să vă explic. Am venit eu ieri de la țară la Capitală în vederea unei sesiuni de cooking la Andra acasă, împreună cu care am gătit de mai multe ori. Am ajuns la ea pe la trei după-amiază, până am mâncat un parizer, până m-am mai dus eu până la magazin, până am mai schimbat o vorbă, până a mai venit fie-sa acasă ca să ne spună celebrul citat “săracu’, băiatu’ ăla, Stephen Hawking”, până ne-am mai făcut un plan de organizare, în fine, cre’că pe la cinci ne-am apucat de gătit. 

Azi vin prietenii noștri la masă, ca să sărbătorim inevitabila situație de a ne fi născut aici. Planul era să gătim fasole cu afumătură și cârnați, varză călită cu afumătură, sarmale cu afumătură în ele, ciorbă de coadă de vită fără afumătură și tort. Nu știu cum să vă spun, dar astea durează ceva, mai ales când îți funcționează ca lumea doar două ochiuri de la aragaz.

Am gătit tot ce aveam în plan până la 5 de dimineață, timp în care eu am băut whisky și sifon, iar Andra Cuba Libre. Io mor de drag să gătesc și pentru că îmi place și pentru că am sesizat că oamenii reacționează mai blajin la o mâncare bună decât la o vorbă bună. N-aș putea spune că m-am îmbătat, că am băut așa, cu guri mici, dar, după cum m-am trezit, ceea ce pot spune cu siguranță e că mahmureala e fiica cea mică a ceea ce simt eu acum. Efectiv, dacă m-ar vedea cineva acum, ar spune: Ia uite, a leșinat râma!

Pentru a deraia din calea oricărei polemici, vreau să precizez de la bun început că avantajele din titlu sunt avantajele pentru mine, domnul Adrian Malvinus Teleșpan. Așadar n-aș sugera nici oral și nici în scris o generalizare a lor, decât în cazul în care alte doamne și alți domni din România vor simți să-și recomande lor înșilor că e posibil să beneficieze de aceași avantaje ca și domnia mea.

Mă adresez atât celorlalți, cât și mie, cu apelativ domnesc, întrucât e, poate, destul de evident pentru toată lumea că lumea are strania tendință de a dezdomni pe oricine chiar și la cea mai mică greșeală. Mie mi-ar plăcea să modific pământește această conjunctură, dar n-am cum să schimb treaba asta în mintea altcuiva, decât dacă altcuivaul vrea și el însuși să mă considere inspirație, nu înjurătură. Mă rog, pot să mă rog, dar asta e altă poveste. Recomand rugăciunea. Punct. Ceea ce veți citi în continuare sunt câteva notițe pe care le-am făcut de-a lungul nopții, stresat maxim că IAR am lăsat textul de la B365 pe ultima sută de metri, constrâns de personalitatea mea amânătoare.

⏰ E 01:46. Ca în orice film românesc, stau și mă uit luuuuuung la sticla mea de whisky de 77,89 RON, că nu stau prea bine financiar în ultimii 44 de ani. Nu dau numele whisky-ului, că nu m-au plătit, dar, ce pot spune, e că l-am cumpărat de la cel mai cunoscut lanț de magazine din București, nu le dau nici lor numele, că nu m-au plătit, deși numele lanțului inspiră să privim totul din perspectiva unei imagini de ansamblu, ceea ce e sănătos pentru orice om, chiar dacă conștientizează sau nu că face greșeala de a se considera centrul Universului și nu Universul însuși.

Pe youtube-ul premium plătit de soră-mea, să-i de Dumnezeu sănătate, cânta doamna Paloma Faith piesa Only Love Can Hurt Like This, un cântec care îmi place foarte mult, deși cred că dragostea e singura care nu rănește. Paloma e live la Brit Awards, parcă, și cântă în ploaie pe scenă și mă ajută să vă prezint dumneavoastră primul mare avantaj de a fi român, în sensul că nici nu știu o limbă mai frumoasă decât româna în care să fi aflat că nu iubirea doare, ci dorul de iubire doare cel mai mult și atât.

Ca să fiu clar pentru orice făptură, cel mai mult îmi place la faptul că sunt român consecința acestui aspect și anume că vorbesc limba română, limbă de care mi-e drag cum aș vrea să-mi fie și de mine. Una dintre expresiile mele preferate din punct de vedere optimist e “Urma scapă turma”, iar pentru noi, românii, sper că asta e o parte din expresia ce va urma scapă turma, adică urma să fie verb, nu substantiv, mai ales că noi, românii, deși avem păreri foarte împărțite, suntem, de fapt, o turmă extraordinară.

Noi, prin limba noastră, prin cântecele noastre, prin graiul nostru, ne transhumăm împreună cu restul popoarelor, înspre sufletul nostru care și înspre dorul nostru care nu e dor de a fi român, ci mai mult și mai frumos, e dor de a fi om. Iar om, spun asta foarte multe culturi, e primul sunet scos de Univers atunci când a prins grai, imediat după Big Bang. Serios, Universul, imediat după ce a fost creat, a vorbit în română și a zis: OOOOMMMMM! Csf, ncsf, Universul e român.

⏰ E 02:23, iar playlistul a ajuns la Maria Tănase care cântă Ciuleandra. Îmi place mult piesa asta, dar recunosc, mă bagă într-o oarecare formă de ceață versurile “întăriți-o nițeluș”, pentru că mi se pare un soi de sudalmă, pentru că eu, cel puțin, știu mulți români care o întăresc ca lumea, nu-și bat joc.  Să le dea Dumnezeu sănătate!

În fine.

🎉 Deci, primul mare avantaj e ce ne iese pe gură, iar al doilea mare avantaj e ce ne intră pe gură. Io, ca român, am auzit de bucătăria italiană, am încercat-o și mi-a plăcut. Io, ca român, am auzit de bucătăria franțuzească, am încercat-o și mi-a plăcut. Io, ca român, am auzit de bucătăria asiatică, am încercat-o și mi-a plăcut. Și grecească și libaneză. Chiar și la un brazilian am fost în Londra și am învățat că nu e nevoie să te duci până în Brazilia ca să-ți iei multă carne, mi-am luat eu în restaurantul ăla. Doamneeeee, ce era acolo, numai vacă văcuță, vacă văcuță, vacă văcuță vițel. Deci eu, ca român, am încercat toate bucătăriile astea, în schimb italienii, francezii, brazilieni, grecii n-au avut privilegiul de a încerca bucătăria românească, nu la fel de celebră, că așa suntem noi românii, discreți. Așa că aș zice avantaj noi.

Azi vin la masă prieteni de toate feluri, prieteni căsătoriți, cu copii, prieteni divorțați, prieteni gay, prieteni straight, și, când în timpul mesei, unul dintre noi va face o glumă cretină, noi ne vom gratula cu celebra expresie: „Fă, ce proastă ești!” Pentru că mâncarea merge foarte bine cu umorul, pentru că atunci când râzi cu poftă te mai oprești mai oprești un pic din mâncat și pentru că frumusețea și flexibilitatea limbii române stau și în treaba asta, în capacitatea de a face pe cineva prost pentru a-l complimenta și toată lumea înțelege antonimia din subînțeles. Și, chiar dacă unii dintre noi suntem cocalari, iar alții suntem doamne, chiar dacă unii suntem maneliști, iar alții suntem soprane, cu toții avem în noi capacitatea, deloc mică, de a conștientiza, măcar la masă, că ne avem unii pe alții, om cu om și ne ajutăm și ne susținem și noi cum putem mai bine.

⏰ E 02:51 și am ajuns la o concluzie. Mă clatin, dar am ajuns. Cred că viața trebuie tratată ca varza călită, cu foarte multă răbdare și cu certitudinea faptului că rezultatul răbdării va fi unul foarte gustos. Varza călită, ca și viața, are nevoie de foarte multă atenție, trebuie să învârți în ea în continuu, ca să nu se ardă. Cum n-ai fost atent, cum te-ai ars. Aia e.

Asta e ultima notiță de azi- noapte.

⏰ E 03:17 și o să fac un duș pentru că miros ca o cantină și asta vă doresc și dumneavoastră nu doar de ziua națională: Să vă spălați mințile  cum vă spălați și trupurile până când vom ajunge să spunem că în română nu se judecă, ci doar se scriu poezii sau că în română doar se cântă.

Acum a început 4 Non Blondes cu “What’s Up” și cred că piesa asta conține cea mai adevărată întrebare care, adaptată la română, s-ar traduce cam așa: Ce dreacu’ se întâmplă? Ce ochii mei e viața asta în care, poate, scopul e să privesc cu inima, nu cu ochii. Pe final noapte, Andra și cu mine am ajuns cu discuția la nebunie și poate nu știu ce dreacu’ se întâmplă, dar știu ce nu se întâmplă: Noi, români sau nu, nu prea știm ne lăsăm unii pe alții să fim nebuni, dar, în acest scop a fost creată prietenia. Prietenii, când sunt buni, se lasă unii pe alții să-și exprime nebunia. Asta ne și urez de ziua națională: Să fim alături de nebunii noștri.

Și măcar la masă, când băgăm minunății pe gură, să scoatem minunății  de vorbe bune tot pe acolo. Atât. Mulțumesc frumos. Doamne ferește și Doamne ajută, România mănâncă și nu e mută. greu mi-a fost să scriu textul ăsta, cred că mi s-a declanșat strabismul și la ochi. Aoleo, asta am făcut azi-noapte! Ne-am făcut, Andra și cu mine, cont de TikTok care se numește Aragaz Cu Al Treilea Ochi. Vă pup pe toate chakrele și nu numai. Adișorul Avarietorul.

Nota B365.ro – Tot Teleșpan, mai jos:

• Mi-a crăpat celularul. Cum mi-a schimbat asta viața și cum supraviețuiești în București fără mobil
• De la Dorian Popa la Fuego, 10 personalități din București cu care aș sta la coadă la McDonald’s și ce aș discuta cu fiecare în parte
• Primele impresii după ce m-am mutat într-o zonă plină de milionari, de lângă București