Expoziție de palate prețioase pe Polonă. Nobila stradă, cu cele mai multe și fermecătoare intrări din București, a fost sluțită pe alocuri de blocuri stridente

O călătorie într-o zi cu soare pe strada Polonă, de la începutul ei, din piața Gheorghe Cantacuzino și până hăt departe, spre Floreasca, ne dezvăluie un paradis al vilelor și al palatelor. O zonă aristocrată, unică în București.

Parcă palatele, ridicate în toate stilurile de arhitectură, s-ar fi vorbit să se așeze pe aceeași stradă, să se întreacă în frumusețe și eleganță și să dăinuie până azi.

Într-o perfectă armonie, strada Polonă concentrează toate stilurile de arhitectură, de la Neogotic la Neoromânesc și Art Deco

În ciuda regulamentelor prevăzute de statutul de Zonă Construită Protejată, printre vile cu regim mic de înălțime (preponderent cu 3 etaje), cele mai multe din ele monumente istorice, și-au făcut loc blocuri înalte de birouri sau de locuințe de lux.

Polonă, strada cu cele mai multe intrări din București, unele din ele înfundate, cu urme alte vastelor grădini de altădată

Zona Protejată 95 – Polonă, “zonă rezidențială tradițională”, este definită de o bogată diversitate tipologică a clădirilor și denotă armonie și coerență, în ciuda varietății lor volumetrice, a înălțimii și a limbajului arhitectural.

Zona Polonă este delimitată de spatele fronturilor de pe bd. Iancu de Hunedoara, Calea Dorobanți, str. Mihai Eminescu și str. Tunari și are numeroase intrări: intr. Erou Calinion, intr. Bravurii, intr. Slătinița, intr. Buciumeni, intr. Jilja, Bocănița și Slăvești.

Mai jos, cu expertiza istoricului Ciprian Plăiașu, vă spunem istoria străzii Polonă, drumul palatelor. Ciprian Plăiașu a analizat feroneria imobilelor de pe str. Polonă și a publicat rezultatele cercetării pe artaferoneriei.ro. Istoricul organizează tururi ghidate pe strada Polonă, cu informații inedite din arhive, despre fiecare casă în parte.

Strada Polonă, exemplul de azi al “urbanismului derogatoriu”, definit de arhitectură de proastă calitate, cu grave abateri de la regulamentul Zonelor Construite Protejate

În ultimii ani, strada Polonă a fost supusă numeroaselor agresiuni, cele mai grave fiind: lipsa de întreținere a imobilelor și apariția unor noi clădiri, imobile de raport cu apartamente de lux, care nu respectă scara zonei, ducând la degradarea calităților sale urbanistice.

Zona Protejată 95-Polonă, caracterizată prin clădiri izolate sau grupate, de înălțime redusă, s-a transformat în ultimii ani într-unul din cele mai vizibile exemple ale “urbanismului derogatoriu”, noile imobile având o volumetrie, arhitectură și materiale de construcții ce au condus la degradarea calităților ambientale ale zonei (vezi str. Polonă la Strâmtoarea Gociman).

Noua arhitectură se remarcă mai ales prin banalitate, proastă calitate, agresarea contextului istoric și anularea valorii urbanistice a Zonei Protejate, arată Pro Patrimoniu în raportul “Patrimoniul Bucureștiului”, 2012, publicat pe propatrimoniu.org.

Deși înălțimile admise sunt de maximum 13 m, iar arhitectura noilor clădiri ar trebui să respecte caracterul arhitectural general al zonei, pe strada Polonă legea este încălcată

Sunt interzise suprafețe vitrate de mari dimensiuni (perete cortină), imitațiile de materiale sau utilizarea improprie a materialelor (placaje ceramice sau suprafețe metalice strălucitoare), utilizarea culorilor stridente. (conform P.M.B, Zona Protejată 95 Polonă).

Palatele de pe Polonă, opera unor mari arhitecți, reședințele elitelor Bucureștiului

Pe Polonă, la nr. 8, la intersecția cu bd. Dacia, se află Casa Constantin Geblescu, cu ale sale ferestre ovale, proiectată de arh. Petre Antonescu în stil eclectic de inspirație renascentistă franceză și detalii decorative baroce.

Remarcabile sunt și Vila Arethia și Gheorghe Tătărescu (Polonă 44), proiectată de arh. Alexandru Zaharia în stil mediteranean, Vila Costinescu (Polonă 6), realizată de arh. Ion D. Berindey pentru ministrul de finanțe Emil Costinescu (1844-1921), Vila Poenaru Iatan, proiectată de arh. Ion D. Berindey în 1913 (Polonă 2), și un imobil excepțional, de factură Art Deco, proiectat de arh. Jean Monda în 1932.

Un reper arhitectural la începutul străzii Polonă: Vila Louis Blanc-Elena Suțu și feroneria sa minunată

Ciprian Plăiașu, istoric: Vila de la intersecția străzii Polonă cu str. Gen. Eremia Grigorescu era cândva arondată pe Polonă, însă acum face parte din Piața Gheorghe Cantacuzino. Clădirea, realizată de arh. Louis Blanc împreună cu constructorul L. Școlari, adoptă un stil clasic, cu fronton bogat decorat deasupra marchizei. Feroneria casei, prezentă la consolele care susțin marchiza, balconul din spate, precum și la gard și porți adaugă un plus de eleganță boemă construcției.

Stradă Polonă a apărut într-o formă în secolul XIX și a fost modernizată progresiv. Pe măsură ce treci de intersecția cu Eminescu, palatele rămân în spate și apar case modeste

Ciprian Plaiașu, istoric: Pe stradă se observă o stratificare socială: inițial, boieri și elită burgheză (doctori, avocați, ingineri), iar după traversarea bulevardului Dacia și a străzii Mihai Eminescu, negustori, funcționari și meșteșugari.

Somptuozitatea vilelor scade după intersecția cu Mihai Eminescu, în special în cazul imobilelor ridicate înainte de Primul Război Mondial, iar din loc în loc apar mugurii modernismului și a conviețuirii în comun în imobile tip bloc.

O fotografie veche ni-i arată pe locuitorii de altădată ai străzii Polonă.

O biserică mică cu istorie mare. Pe strada Polonă se află cea mai mică dintre toate catedralele Bisericii Catolice. Edificiul are o curte frumoasă și o istorie tragică, aici ținea conferințe și slujea Monseniorul Ghika

Dincolo de intersecția cu Mihai Eminescu, descoperim Biserica Greco Catolică “Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică dintre toate catedralele Bisericii catolice, în care încap cu greu 150 de persoane.

Retrasă de la stradă, aproape ascunsă în spatele unei mari curți, biserica a fost proiectată de arh. Nicolae Ghika-Budești, “cel mai bun specialist în arhitectura moldovenească a epocii lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș-stil ce caracterizează și biserica Sfântul Vasile”.

Înainte de instaurarea comunismului, aproape fiecare păstor al acestei biserici a îndurat prigoana și a sfârșit în închisoare sau în lagăr.

După arestarea tuturor păstorilor, credincioșii greco-catolici din București au găsit îndrumare spirituală la Fericitul Vladimir Ghika, care a mai rămas o vreme în libertate. Prințul Vladimir Ghika ținuse la biserica “Polonă” conferințe pentru tinerii greco-catolici și ortodocși sub egida Asociației Studenților Români Uniți. (Sursa informațiilor Episcopia Greco-Catolică “Sfântul Vasile cel Mare”).

Despre acele vremuri, o mărturie ne-a lăsat preotul Matei Boilă:

Pentru credincioșii greco-catolici din București, Monseniorul Vladimir Ghika a fost în anii ’40 și începutul anilor ’50 o adevărată instituție. El era păstorul providențial care aduna în jurul lui turma atât de lovită de bolșevism.

Monseniorul Ghika a fost arestat în anul 1952 și a murit la închisoarea Jilava.

Vintilă I. C. Brătianu, primar al Bucureștiului și inginer constructor care a contribuit la înfrumusețarea străzii Polonă și a trasat bulevardul Dacia, legătura dintre Gara de Nord și Gara Obor

Vintilă I. C. Brătianu, al treilea fiu al lui Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel și Dinu Brătianu, a fost prim-ministru al României în perioada 1927-1928, după moartea fratelui său, Ionel Brătianu.

După studii în Franța, Vintilă Brătianu se întoarce în țară cu diploma de inginer constructor și participă la lucrările de edificare ale podului peste Dunăre de la Cernavodă. Vintilă Brătianu își începe cariera în administrația de stat în 1897, fiind numit director al Regiei Monopolurilor Statului.

Vintilă Brătianu, primar al capitalei în perioada 1907-1911, în timpul căruia a fost finalizat primul plan de sistematizare a Bucureștiului

În 1908, Vintilă Brătianu încheie un contract cu Serviciul Geografic al Armatei pentru elaborarea noului plan topografic al Bucureștiului. Pe baza acestuia, o comisie tehnică a finalizat primul plan de sistematizare a Bucureștiului.

Liniile generale ale planului prevedeau: crearea de bulevarde circulare și artere radiale cu lățimi de 18-20 metri, piețe, parcuri, regularizarea râului Colentina. Prin legea din 1 iunie 1893 era înființată “Casa Lucrărilor Orașului București”, înzestrată inițial cu 30 milioane lei, la care se adaugă și prețul terenurilor expropiate care se vindeau de către Primărie, precum și 50% din locurile virane.

Vintilă Brătianu a locuit în zona Polonă, pe strada Aurel Vlaicu 19, lângă Parcul Ioanid

Vintilă Brătianu a inițiat mari lucrări edilitare, deschideri de bulevarde, canalizare și transport în comun. În timpul mandatului lui Vintilă Brătianu au fost trasate și sistematizate arterele mari ale orașului și au fost pavate cu piatră cubică.

Cât timp nu vom pava cu piatră cubică aceste cai mari de circulație, costul de întreținere va fi foarte ridicat și, în același timp, praful și noroiul nu vor dispare din oraș. (Vintilă Brătianu, Discurs de prezentare a bugetului pe anul 1909 în Consiliul Comunal).

Ciprian Plăiașu, istoric: Pe Polonă întâlnim nu doar case de mari dimensiuni, adevărate palate care au aparținut elitelor politice și culturale, ci și locuințe mai modeste, tipice fostei mahalale Precupeții Noi, cu construcții de nivel mediu.

Strada surprinde perfect dualitatea Bucureștiului interbelic, un oraș cosmopolit, în care aristocrația și burghezia își manifestau gusturile rafinate prin arhitectură, iar populația mai modestă își adapta locuințele la nevoile cotidiene.

“O temă comună a acestor imobile este adaptarea continuă la contextul urban și social al epocii”

Ciprian Plaiășu, istoric: Pe Polonă se găsesc aproape toate stilurile de arhitectură, de la neogotic la modernism, Art Deco sau neoromânesc, dar și combinații de elemente care arată gusturile personale ale proprietarilor, care adesea doreau să iasă în evidență prin originalitate.

În timp, pe hărțile vechi ale Capitalei traseul străzii Polone se schimbă de câteva ori. Anuarele statistice dintre 1870-1900 indică, deși pe atunci distanța între case era considerabil mai mare decât este azi, peste 250 de imobile prezente pe stradă Polonă.

“În planurile și hărțile de după marele foc din 1847 până la 1900, strada pornea de undeva din spatele spitalului Colțea și ajungea până la strada Ștefan cel Mare”

Ciprian Plaiășu, istoric: Unele hărți din perioada 1890-1900 prelungesc strada Polonă pâna dincolo de limita străzii Ștefan cel Mare (devenită ulterior Bonaparte, revenită apoi la  denumirea de Ștefan cel Mare). În hărțile de după 1900, partea de la nord de Bulevardul Ștefan cel Mare este numită Șoseaua/ Calea Floreasca, iar Strada Polonă este redusă la dimensiunea actuală. Ceea ce se schimbă constant de la jumătatea veacului al XIX-lea este spațiul dintre imobile.

“O particularitate a străzii, fapt ce reflectă vechimea ei, este multitudinea de „intrări”, multe înfundate, prin care se face accesul la proprietăți și tarlalele care nu erau aliniate la stradă”

Ciprian Plăiașu, istoric: Mai mult decât atât, sunt intrări precum Lacul Roșu, Buciumeni, Slătinița, Nicorești – a căror lățime nu permite accesul unor mijloace de transport moderne, ci poate cel mult unor căruțe. Toate hărțile vechi ale Bucureștiului prezintă aceste ulițe. Pe unele dintre hărțile antebelice aceste intrări nu au nume proprii, ci sunt Polonă I, Polonă II, Polonă III (Bogdănița, Jijia, Slăvești)

Chiar și astăzi, realitatea din teren reflectă în parte descrierile călătorilor străini din secolele XVIII-XIX, care prezentau Bucureștiul ca pe un târg cu ulițe întortocheate și case cu grădini, așezate haotic după voința proprietarilor. Strada Polonă de odinioară era intersectată doar de strada Romană (azi str. Mihai Eminescu), și ea dezvoltată organic.

“Deși sistematizările și dezvoltările imobiliare ce au urmat au schimbat mult această imagine, încă mai găsim case din secolul XIX cu curți lungi și mici grădini de zarzavaturi, pe de o parte”

Ciprian Plăiașu, istoric: Multe dintre vecinele caselor istorice au fost înlocuite recent de blocuri inexpresive, care ocupă întreg terenul, afectând atât peisajul istoric, cât și casele vecine.

La începutul secolului XX, administrația Bucureștiului a decis trasarea noului bulevard (ulterior Dacia), care lega Gara de Est de Gara de Nord. În acest context, parcelarea Ioanid și cartierul aferent au fost realizate pe un teren vândut de urmașii librarului George Ioanid către municipalitate.

Primarul Vintilă Brătianu, economist strălucit, a văzut ocazia de a trasa bulevardul Dacia și de a crea un proiect imobiliar exclusivist, cu 25 de parcele, inspirat de Park Movements.

Astfel, toate proprietățile aveau deschidere către parc, oferind un echilibru între spațiul verde și construcții, iar Parcul Ioanid, un adevărat muzeu în aer liber, a fost realizat după modele germane, franceze și britanice, cel mai apropiat fiind Parcul Monceaux din Franța.

Imobilele din zonă, proiectate de arhitecți renumiți precum Petre Antonescu, Ion D. Berindey, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Oskar Maugsch, Paul Smărăndescu, Dimitrie Hârjeu, Jean Monda, Tiberiu Niga și Horia Creangă, au marcat o premieră în urbanismul bucureștean, influențând parcelările viitoare.

Strada Polonă reflectă vechimea și dezvoltarea ei organică, cu excepția câtorva intervenții majore de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, cum ar fi lotizarea Ioanid și parcelarea de pe aleea Năstăsescu).

Intervențiile comuniste și post-decembriste (blocul din Piața Gheorghe Cantacuzino și cele de la capătul străzii, la intersecția cu bulevardul Ștefan cel Mare) au adus la schimbări semnificative și ireversibile pentru istorica stradă Polonă.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene 

Elisabeta, primul mare bulevard tăiat în București, după model parizian. Drumul avea “pavagiu de piatră cioplită și trotuare cu lespezi de gresie”

FOTO I Cele mai frumoase case din vechiul cartier Vitan-Dudești, unele adevărate castele scăpate de la demolare. Comorile arhitecturale ascunse după blocuri

• FOTO I Vitan, ultimul cartier ridicat în comunism. Blocurile n-aveau magazine la parter, toată lumea urma să mănânce la Circul Foamei, devenit primul mall din București
• Calea Moșilor, traumele unui cartier al contrastelor. Cea mai veche arteră comercială a Bucureștiului și degradarea ei continuă
• Aviatorilor, cartier de protocol amețitor de scump, unde proprietarii își vând rar casele. Cum a devenit Bulevard un “drum de țară, mizerabil de primitiv”
• Sălăjan, vatra boierilor Dudescu acoperită de blocuri. Cum de a rămas singurul cartier din București care încă mai poartă numele unui stalinist sinistru
• FOTO I Chitila, orășelul care depășește, ca standarde de viață, vechi cartiere din București. În 1910, avea primul aerodrom din țară
• Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
• FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine
• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina, cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat