Experiență șocantă în București: am nimerit 3 trasee STB în care nu se vorbea despre alegeri și Georgescu. Drama care a schimbat macazul

Decembrie e o lună complicată: pe liniile STB e mereu înghesuială, traficul e mai haotic decât în restul anului, iar bucureștenii sunt în goana după cadouri, planifică vacanțe și se enervează eficient cu orice ocazie care se ivește. Ce-i, drept, în ultimele săptămâni, politica, alegerile, situația cu Georgescu  le dă motive suplimentare de agitație și de îngrijorare. Totuși, printre ei se strecoară mereu și personajele atipice, preocupate de lucruri care, măcar în perioada asta, par ieșite din comun.

🚌 Pe linia 368, la lăsarea serii, fata nu-și mai poate ascunde nemulțumirea profundă:
– De săptămâni întregi, numai așa o țin: casă – facultate, facultate – casă. Nimic altceva, și tot sunt obosită moartă… Da’ mă gândeam că dacă nu ies și eu să mă distrez, acum, când am douăzeci de ani, la 40 ce-o să mai fac?
De la celălalt capăt nu pare să vină nici o soluție. Așa că fata trece la acțiune:
– Ia zi, ieșim si noi mâine seară? Sau poimâine? Hai să ieșim! Nu musai la club, dar măcar să bem și noi ceva…
Fata zâmbește, așteptând un răspuns. Dar interlocutorul – sau interlocutoarea – nu-i împărtășește entuziasmul. Studenta ascultă un pic, zâmbetul îi dispare, apoi protestează, dezamăgită:
– Așa zici mereu, că n-ai timp să ieși, din cauza facultății! Da’ tu nici la facultate nu vii!

Uneori, ca să captezi atenția tuturor călătorilor dintr-un autobuz STB, e nevoie de doar 7 cuvinte. Le-a rostit femeia voinică, îmbujorată, înfofolită și binedispusă de pe traseul 226: „Ce faci, doamna Mamaie? Leoaica a plecat?”.

🚌 Bucureștenii sunt atât de obișnuiți cu mersul în mijloacele de transport în comun, că li se pare firesc să rezolve, din mers, o mulțime de situații și probleme. Unii inițiază împrumuturi bancare, alții fac lecții cu copiii; unii se ceartă „de-fi-ni-tiv” cu rudele, alții încearcă să-și vândă mașinile. Am asistat chiar și la „despărțiri în direct”, în cazuri în care exasperarea părților era atât de mare, încât nu le mai păsa că au zeci de martori.
Pe undeva, e explicabil: petrecem atât de mult timp pe drum, încât STB-ul a ajuns a doua noastră casă. Așa că nu i s-a părut nimănui nefiresc când, cu câteva stații înainte de a coborî și după o zi la job, respectiv la școală, un tată și băiatul au pus la cale o comandă de mâncare. Bărbatul și-a făcut bine socoteala: dacă plasează comanda din timp, odată ajuns acasă, va avea mai puțin de așteptat. Doar că planul lui, aparent impecabil, a generat nu doar economie de timp, ci și „victime colaterale”.
– Ia zi, ce-ai chef să mănânci?, își întreabă omul copilul.
Cu ochii strălucind de încântare, băiatul aproape că-și strigă răspunsul:
– Pizza, tati, vreau pizzaaaa!
– Bine. De care pizza vrei?
Fără să stea pe gânduri, puștiul – altfel pirpiriu, genul pe care nu l-ai suspecta că înfulecă lucruri „serioase” – răspunde la fel de încântat:
– Carnivorăăă!
Părintele pare să fi înregistrat dorința odraslei. Doar pare. Fiindcă în secundele următoare, butonează telefonul și începe să turuie:
– Bună seara, dau și eu o comandă. Vreau oferta 1+1. Una Smiley, aia mare, și cealaltă Capricciosa. Da, la ofertă! ȘI PATRU SOSURI DE USTUROI!

Sursa foto: Dreamstime