Experiența africană cu supa Okra, Fufu din yam și un lighenaș cu apă. Tribes by Nelz, excentricul african din București unde mănânci cu mâna

Tribes by Nelz e răspunsul „DA” pe care-l poți da în București la întrebarea „Ai mâncat vreodată preparate africane tradiționale?”

Deci, dacă te bate gândul să experimentezi cu altceva și vrei să încerci bucătăria africană autentică, îți povestesc puțin din experiența pe care am avut-o la Tribes by Nelz, Pan African Restaurant.

Africanii de lângă Foișorul de Foc

E deschis de vreo câteva luni pe lângă Foișorul de Foc, mai exact pe Strada Iancu Căpitanu, la nr. 40, și promite să întărească legătura dintre comunitatea africană și cea românească prin cea mai frumoasă formă de prietenie: mâncarea.

Dacă stai să cauți, dincolo de glumele și aluziile părinților noștri cu „Sunt copii în Africa, săracii, care n-au ce mânca” se ascunde o cultură gastronomică bogată, diversă, iute, dulce, cu dragoste pentru legume și carne deopotrivă. În meniul Tribes by Nelz am descoperit tot felul de preparate cu nume exotice: kelewele, gizdodo, egusi, eru/afang (cu frunze de fumbwa. și habar n-am ce sunt frunzele de fumbwa), abacha sau nkwobi.

Dar, mai presus de toate, africanilor le place să mănânce cu mâna, iar la faza asta pe mine m-au cucerit total. Africanii iubesc mâncarea și demult voiam să încerc ceva de la ei, mai ales preparatul numit fufu, care, de la depărtare pare ca un fel de aluat lipicios din griș. De fufu am auzit prima oară, culmea, pe TikTok, unde l-am descoperit pe tipul ăsta, Alex.

Alex balotează la greu mâncare africană cu…fufu. Și el, și fiică-sa. Au peste 100 de milioane de vizualizări. Acuma, și fufu ăsta are mai multe variațiuni. În Nigeria și Ghana se numește Poundo și e făcut din Yam (o rădăcinoasă imensă care arată ca un cartof), prin alte părți, gen Coasta de Fildeș sau Liberia se numește fufu și conține atât yam, cât și plantain (banane de gătit). În Togo îi zice EBA sau starch. Fiecare țară are fuful ei. Dacă ar fi să fac o paralelă forțată, e mămăliga africanilor.

În vizită de lucru la Tribes by Nelz. Restaurant. Interior – Exterior

Din stradă nu pare vreo chestie încăpătoare. Odată intrat dai însă de un restaurant destul de spațios, fără fițe, cu o terasă generoasă, simplă, curată, de vreo 6 – 7 mese (estimez eu), iar la interior te întâmpină un loc curat, amenajat drăguț, după posibilități. Pe televizor rulează un meci din prima ligă Nigeriană, iar din boxe se aude muzică Africană.

Clientela e majoritar de culoare, se vorbește franceză, engleză și română. Bucătăreasa e și ea de culoare, semn bun că e ce trebuie la bucătărie. Ospătăriță mă anunță din start că meniul e în schimbare, deci unele preparate nu se vor mai regăsi în viitorul meniu. Cică vor avea vreo 9 feluri de ciorbe africane și mai multe noutăți.

Dacă vrei să mănânci cu mâinile, primești un lighenaș cu apă

Adevărata experiență culinară africană presupune să te folosești de mâini, mai ales când implică fufu sau poundo. Întingi în tot felul de zămuri, sosuri, compoziții și e important să fii curat pe mâine sau măcar să te clătești la trecerea de la un preparat la altul. E un lighenaș mic, obișnuit, din Obor.

Judecata de Acum

Okra soup cu garnitură de Poundo | 45 + 20

Okra e o supă tradițională nigeriană și picantă făcută din bame cu spanac, carne de vacă, ulei de palmier și mix de condimente africane. Varianta hardcore a acestei supe presupune înlocuirea cărnii cu șoric sau piele de vacă. Se poate, trebuie doar să ceri și Tribes te rezolvă. La mine a fost cu carne de vacă, vreo 3 bucăți consistente, groase de 2 degete. Okra e undeva între o supă de legume scăzută și o tocăniță de legume cu carne. Poți alege carne de pui, dacă asta dorești sau fără carne pentru varianta veggie. Carnea mea a fost puțin gumoasă, iar supa în sine o idee cam picantă pentru gustul meu, deși sunt fan harissa. În schimb, Poundo, varianta de fufu pe care mi-am luat-o eu a fost exact cum mă așteptam: ca o un aluat gumos de griș, cu gust neutru, numa bun de făcut biluțe, apoi presat puțin cât să formeze un căuș pe care să-l umplu cu zeamă de okra. Mi-a adus aminte de copilărie, când întingeam cu un boț de măligă fierbinte în tigaia cu pomana porcului. Aș mai mânca poundo/fufu. Okra, nu prea. Cum ar zice oltenii: not my cup of tea.

Orez cu aromă de cocos | 60

Toate preparatele pe care le-am mâncat în acest articol au fost la recomandarea ospătăriței, prezentate ca fiind „the real deal”. Inclusiv acest orez basmatic cu aromă de cocos, servit cu o pulpă de pui/curcan la cuptor și sos de roșii. Și aici am folosit mânile din dotare pentru actul hrănirii. Foarte mult orez și foarte bun, molcuț și aromat, doar cu un iz de cocos. Pulpa de pui bine gătită, moale, iar sosul de roșii e și el ceva special. N-am putut identifica condimentele folosite în sosul de roșii, pe care l-am ras efectiv, ba cu orez, ba cu pui. Un preparat gustos și repetabil. Sper să îl păstreze și în varianta nouă a meniului.

Supă picantă de capră | 50

Supa asta s-a vrut a fi un fel de vedetă, a venit cu multe recomandări, căci africanii sunt înnebuniți după ea. Doar zeamă și carne de capră din belșug, cu pătrunjel și mix de condimente. Nu spune ce condimente. Am primit un bol frumos, arătos, plin de carne de capră, destul de fragedă (spre deosebire de carnea de vacă din okra), care băltea într-o zeamă de culoare închisă, frumos mirositoare, puternic condimentată. Dar extrem de sărată. Sărată de-ți sărea căciula și picantă la nivelul jăratec aprins. Absolut intangibilă. Păcat tare de ea. Arăta foarte bine, promitea. Întâmplarea face că, aparent, a fost o greșeală din partea bucătăresei. Nu trebuia să fie nici foarte, foarte picantă și în nici un caz atât de sărată. Astfel încât eu, acum, nu pot spune dacă o fi bună supa sau nu. Habar n-am. Rămâne un mister. Mai există o varinată: mergi tu și mănânci la ei și-mi spui și mie ce gust are supa asta. Într-un comentariu.

Total Tribes by Nelz: 175 lei.

O să mai mănânc pentru tine de la ei: Da. Dar îi aștept cu noul meniu, să vedem ce se întâmplă.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.