EXCLUSIV | Tratament pentru Casa Hotăranu, cea mai veche spițerie cu laborator din București. Se strâng bani pentru restaurarea clădirii, va fi Muzeul Farmaciei

Casa “Gheorghe Hotăranu”, proiectată în anul 1925 de arh. Statie Ciortan, rămâne o relicvă de mare preț, o spițerie unică, cu dotări și mobilier comandate la Viena, miraculos conservate și păstrate. Un stop cadru dintr-un film care nu mai rulează.

Edificiul reprezintă moștenirea unui remarcabil și uitat farmacist, participant la trei războaie: Gheorghe Hotăranu. Clădirea monument de arhitectură, aflată pe str. Vasile Lascăr colț cu Maria Rosetti, stârnește nedumerirea celor care trec pe lângă ea și întrezăresc ce s-a mai păstrat în interior.

Pâna acum câțiva ani, totul era învăluit într-o pânză țesută de păianjeni pe cât de mici, pe atât de bătrâni. Pastila amară se îndulcește însă.

Farmacia Hotăranu, locul unde s-a scris istoria medicamentelor magistrale, adică hapuri preparate în laborator după rețete personalizate pentru fiecare suferind

Prin marile ferestre de la parter, pe care scrie “Farmacia Hotăranu-Laborator”, ochiul de azi poate să discearnă un spațiu vrăjit, plin de flacoane și sticluțe colorate, borcane cu etichetele substanțelor încă lipite de ele.

Ce alchimie misterioasă se întâmpla în vechea farmacie? Cum funcționa Laboratorul, locul unde se desăvârșeau poțiunile? Ce soartă a avut Gheorghe Hotăranu și ce viitor va avea imobilul mult timp abandonat?

Un viitor pentru trecutul Casei Hotăranu. Imobilul a fost cumpărat de Colegiul Farmaciștilor din București, se strâng bani pentru transformarea lui în Muzeul Farmaciei

Imobilul din Zona Protejată Vasile Lascăr a fost proiectat de arh. Statie Ciortan (1896-1940) în stil neoromânesc, cu elemente de arhitectură brâncovenească, și a adăpostit Farmacia și reședința familiei Hotăranu, din anul 1925, dată construirii clădirii, și până la naționalizarea din 1949, când farmacistul a fost dat afară și a pierdut totul. O muncă de o viață, încununată de prestigiu. Un reper. Norocul Casei Hotăranu a fost că, după 1949, a funcționat tot ca farmacie, în apartamentele familiei Hotăranu de la etaj instalându-se chiriașii puterii populare. Unele surse spun că Gheorghe Hotăranu a emigrat și a continuat să lucreze în domeniul farmaceutic în străinătate.

“Clădirea emblematică reprezintă o pagină vie din trecutul Bucureștiului”

Colegiul Farmaciștilor din București a început demersurile pentru inițierea lucrărilor de restaurare și modernizare în vederea transformării Casei “Gheorghe Hotăranu” în Muzeu al Farmaciei. A fost elaborat un proiect de restaurare solid și realist, lipsesc doar fondurile pentru îndeplinirea lui.

Casa cu farmacie Gheorghe Hotăranu nu este doar o structură arhitecturală, ci un simbol al istoriei și culturii locale. Clădirea emblematică reprezintă o pagină vie din trecutul Bucureștiului. Mobilierul și dotările farmaceutice originale, comandate și realizate la Viena, sunt conservate într-o stare impecabilă. Este o mărturie a istoriei farmaciei și a vieții Bucureștiului de altădată. Clădirea dispune de spații ample, cu o suprafață utilă de 247 mp, plus 168 de mp de spații suplimentare care au găzduit, de-a lungul timpului, o serie de activități comerciale, de la subsol până la primul etaj, fiecare având o poveste”, anunță Colegiul Farmaciștilor din București.

“Pentru Colegiul Farmaciștilor din București, restaurarea acestei clădiri este prioritară, deoarece Casa cu Farmacie Gheorghe Hotăranu trebuie să devină Muzeu al Farmaciei”

Prof. dr. Simona Negreș, președinta Colegiului Farmaciștilor din București: Casa cu Farmacie “Gheorghe Hotăranu” este o clădire unică în București, care aduce în atenția tuturor celor care o privesc imaginea profesiei de farmacist din perioada interbelică. Această clădire, prevăzută la parter cu oficină pentru eliberarea medicamentelor și cu laborator pentru prepararea rețetelor magistrale, reprezintă o punte de legătură între trecutul și prezentul profesiei de farmacist. Pentru Colegiul Farmaciștilor din București restaurarea acestei clădiri este prioritară, deoarece Casa cu Farmacie Gh. Hotăranu trebuie să devină Muzeu al Farmaciei, așa cum întâlnim în multe capitale europene. Credem cu tărie că viitorul profesiei noastre își poate construi drumul bazându-se pe modelul trecutului.

Clădirea a fost cumpărata de Colegiul Farmaciștilor din București cu 850.000 de euro, bani strânși din economiile farmaciștilor. Restaurarea va costa cel puțin 2 milioane de euro

Achiziția Casei Hotăranu a fost făcută din economiile Colegiului Farmaciștilor din București (CFB), realizate din cotizațiile anuale ale farmaciștilor, membri ai acestui Colegiu teritorial. Menționez că suma necesară pentru cumpărarea Casei cu Farmacie a fost economisită de președintele CFB, Profesor Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa, vreme de trei mandate (2003-2016). Achiziția propriu-zisă a fost făcută în mandatul domnului farmacist specialist Ioan Uivaroși, președintele CFB de la acea vreme, la propunerea domnului Profesor Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa, care a devenit Președintele Colegiului Farmaciștilor din România.

“S-a încercat obținerea sumei necesare restaurării prin accesarea de fonduri europene, însă C.F.B. nu este inclus pe lista entităților eligibile pentru aceste proiecte europene”

Prof. dr. Simona Negreș, președinta Colegiului Farmaciștilor din București: Contăm pe sprijinul tuturor profesioniștilor din domeniul farmaceutic, și nu numai, pentru a contribui la completarea fondurilor necesare acestei ample lucrări. Facem precizarea că o parte importantă din suma necesară a fost strânsă din cotizațiile farmaciștilor din București, acumulate în ultimii ani. Menționăm că s-a încercat obținerea sumei necesare restaurării prin accesarea de fonduri europene, însă C.F.B. nu este inclus pe lista entităților eligibile pentru aceste proiecte europene. Prin realizarea acestui obiectiv, dorim să așezăm Bucureștiul pe lista capitalelor europene care dețin un muzeu al farmaciei. De asemenea, viitorul muzeu va reprezenta o sursă de informare a publicului larg despre ceea ce a reprezentat și reprezintă în continuare nobila profesie de farmacist.

💊Dacă vrei să contribui  la restaurarea Casei Hotăranu o poți face AICI 💊

Casa Hotăranu reprezintă un ultim exemplu de imobil de locuit, cu farmacie la parter, din București

Când pășești în interiorul Casei Hotăranu intri în filmul întoarcerii în timp, tocmai ai ajuns într-o farmacie din Bucureștiul interbelic. În laboratorul de la subsol se păstrează rafturile cu epubrete, recipientele ceramice pictate cu eticheta substanțelor conținute și distilatorul original.

Laboratorul din templul medicamentelor era inima farmaciei, locul unde medicamentele erau preparate manual. Preparatele ajungeau apoi în dulapurile de la mezanin, pentru ca mai apoi să fie așezate la loc de cinste pe etajerele cu geamuri de cristal.

Oficina reprezenta un element tradițional în configurația unei farmacii, având funcția de prezentare a medicamentelor. Mobilierul a fost înnobilat cu marmură de Carrara și vitrine de cristal și inscripționate cu inițialele lui Gheorghe Hotăranu.

Laboratorul lui Gheorghe Hotăranu: ritualul preparării medicamentelor, o artă aproape pierdută

Spre deosebire de zilele noastre, în care medicamentele sunt fabricate industrial, în vremea lui Gheorghe Hotăranu farmaciștii le preparau după formule prescrise de medici, personalizate în funcție de diagnosticul pacientului.

Oficina era spațiul în care se eliberau medicamentele magistrale, cele produse în baza unei prescripții de la medic și individualizate pentru fiecare afecțiune în parte.

Farmaciile din perioada interbelică erau clasificate în patru grade de valoare, unul din criteriile importante fiind numărul de rețete magistrale efectuate lunar.

Comparativ cu cel de azi, volumul de preparare era covărșitor, farmaciștii aprofundau arta de a prepara leacuri.

Gheorghe Hotăranu a deschis prima farmacie pe str. Vasile Lascăr în 1914 și timp de 9 ani a strâns bani pentru actuala clădire

Prima Farmacie Hotăranu a fost înființată în urma unui concurs, organizat în anul 1913. Prin Decretul Regal nr. 5544 s-au acordat concesii pentru deschiderea de farmacii în țară, printre concesionari numărându-se și Gheorghe Hotăranu, care deschide farmacia la 9 februarie 1914, într-un spațiu închiriat într-o clădire de pe Vasile Lascăr, fostă Teilor.

În 1920, Hotăranu cumpără întreg imobilul, iar în 1925, arh. Statie Ciortan proiectează clădirea actuală, cu funcțiuni mixte de farmacie la parter și de locuire la etaj, constructor fiind antreprenorul italian Ernesto Mazzolini.

Receptura, oficina și venena, spații sacre din Templul Medicamentelor de altădată

Când cineva din generația mea evocă ce era farmacia de pe vremuri, cu “receptura”, locul de primire a rețetelor magistrale, “oficina”, unde se preparau medicamentele, cu balanțe și greutăți de mare precizie, mojare și flacoane de toate soiurile, și “venena”, dulapul unde se păstrau sub cheie substanțele toxice, sticluțele pe care le primea pacientul, frumos etichetate, cu dopul învelit în hârtie cerată, îmi amintesc de îndată “Farmacia Hotăranu”, una dintre cele mai vechi din capitală. Trecută prin vâltorile istoriei, proprietate particulară naționalizată în 1949, redobândită azi, supraviețuiește, păstrându-se cvasiintactă. Ar fi putut rivaliza (pentru arhitectura interioară), dacă edilii ar fi avut cultul conservării patrimoniului, cu Muzeul Farmaciei din Sibiu, unde la etajul clădirii a locuit însuși Samuel Hahnemann, vestit medic, creatorul homeopatiei. Văd și acum proverbiala ordine care domnea în aceste sanctuare ale fiicei lui Aesculapius-Hygeea- și simt, parcă, atmosfera eterurilor specifice de valeriana, levănțică și salvie”. ( “Exercițiul ilegal al medicinii, dar și al farmaciei”, articol semnat de dr. Mihail Mihailide în revista Viața Medicală, 2014). Gheorghe Hotăranu a fost fratele celebrului dr. pediatru Ion Oreviceanu, nume cunoscut între cele două războaie, proprietarul terenului pe care se va construi Spitalul Fundeni.

Farmacistul Gheorghe Hotăranu a fost pe front în trei războaie și a fost decorat cu Ordinul “Avântul Țării” și Ordinul “Coroana României”. Eroul, locotenent-colonel în rezervă, a plecat cu nimic din România

Gheorghe Hotăranu a fost membru în Comisia Chimico-Farmaceutică a Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, membru al Colegiului General al Farmaciștilor și societar al Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic.

A participat la cel de-al doilea război balcanic din 1913, la Primul Război Mondial și la cel De-al Doilea, cu grad de locotenent-colonel în rezervă. Prin Decretul Regal nr. 6247 din 7 noiembrie 1913 i-a fost decorat cu Ordinul “Avântul Țării”.

Tot farmacistul Gheorghe Hotăranu a primit Ordinul “Coroana României”.

Arh. Statie Ciortan a proiectat și multe case cu prăvălii, îndeosebi proprietăți ale unor farmaciști din București. Îi datorăm și sediile multor administrații financiare

În calitatea sa de director al Departamentului Tehnic din cadrul Ministerului de Finanțe, arhitectul Statie Ciortan (1876-1940) a proiectat mai multe sedii de percepții fiscale din București și din țară.

La Școala de Arhitectură din București, absolvită în 1904, Statie Ciortan i-a avut profesori pe Ion Mincu și Emil Pangratti, cărora le datorează orientarea înspre stilul neoromânesc. A fost arhitect-șef și director al secției tehnice a Ministerului de Finanțe, postură din care realizează un întreg program al percepțiilor fiscale atât în București, cât și în țară, lăsîndu-i-se libertatea de a proiecta în stil neoromânesc. Arh. Statie Ciortan a fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură iar în perioada 1929-1932 a condus Societatea Arhitecților din România.

Reprezentative pentru spațiul public rămân clădirile Vamei Poștelor și a Monitorului Oficial/Arhivele Naționale ale României din București. A proiectat și multe case cu prăvălii, îndeosebi proprietăți ale unor farmaciști. Din păcate, multe dintre clădirile proiectate de Stație Ciortan au fost demolate în perioada comunistă, programul arhitectural al percepțiilor fiscale (administrațiilor financiare) fiind cel mai bine reprezentate în prezent. Antreprenorul care a realizat majoritatea proiectelor lui Statie Ciortan a fost italianul Fabbro Geniale, atașat al stilului neoromânesc, maestru constructor”. (Sursa, istoric de artă Oana Marinache, arhivadearhitectura.ro).

În perioada interbelică, Bucureștiul a avut un Muzeu dedicat istoriei farmaciei. A fost distrus de bombardamentele din aprilie 1944

În Bucureștiul interbelic a existat un Muzeu Național de Istoria Farmaciei, înființat în anul 1936 de Consiliul Profesoral al Facultății de Farmacie din cadrul Universității. Responsabilitatea muzeului s-a aflat în sarcina farmacistului Aurel Scurtu care, în perioada 1936-1939, a colecționat mai multe obiecte medicale. Rezultatele muncii sale s-au pierdut în bombardamentele din aprilie 1944 când Muzeul și Biblioteca, aflate în clădirea Universității, au fost distruse, (Sursa, “Scurta istorie a medicamentului românesc”, prof. dr. Viorel Ordeanu, Revista Viața Medicală).

Gheorghe Hotăranu a făcut parte din Comisia Chimico-Farmaceutică, autoritatea care elabora inclusiv Farmacopeea, manualul cu substanțele medicamentelor, Biblia farmaciștilor

Un moment important pentru organizarea sistemului sanitar, și implicit a celui farmaceutic, l-a constituit înființarea, în 1922, a Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, realizându-se astfel desprinderea serviciului sanitar de Ministerul de Interne.

Legea noului Minister menționa existența unei Comisii Chimico-Farmaceutice care, împreună cu Serviciul Farmaciilor, Drogheriilor și Depozitelor, avea menirea de a se ocupă la nivel central cu problemele din domeniu: elaborarea farmacopeii, stabilirea taxelor farmaceutice, acordarea de concesiuni pentru farmacii, drogherii, laboratoare și stabilimente chimico-farmaceutice, etc. (Sursa “Scurtă istorie a medicamentului românesc”, prof. dr. Viorel Ordeanu, Revista Viața Medicală). Comisia de studii Chimico-Farmaceutică a Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale era formată din medici, farmaciști și juriști, în vederea întocmirii proiectelor de legi pentru minister.

La începutul anului 1924 a fost dată o dispoziție pentru combaterea șarlatanismului medical și farmaceutic în țară.

Reguli după care care funcționau farmaciile în perioada interbelică. La doftor, la droghist sau la spițer? Spițerii șarlatani erau serios pedepsiți

“Tratatul complect de Medicină Legală”, elaborat de profesorul Mina Minovici în anul 1928, se oprește și asupra “exercițiului ilegal al medicinei”.

Încă din primul paragraf, profesorului Minovici citează art. 92, al 1 al Legii Sanitare: “Oricine exercită medicina, dentistica, farmacia și moșitul, în contra legii sanitare e pedepsit cu o amendă de 200-2000 lei”, recidiva fiind pedepsită cu închisoare corecțională de la o lună până la un an.

Farmaciștii care consultau pacienții cădeau sub incidența legii.

Farmacistul care lua o probă de urină era pedepsit, dacă apoi îi elibera pacientului medicație, după capul lui

Tot ca empiric e privit, și deci vinovat de exercițiul ilegal al medicinei și farmacistul care, în loc să se mărginească la analiza urinei, eliberează bolnavului o medicațiune sau o specialitate farmaceutică, în baza rezultatului acelei probe de laborator. În ce privește titlul academic, profesionistul doctor în farmacie, nu are dreptul de a se semna Doctor X, ci trebuie negreșit să precizeze că e doctor în farmacie, pentru că altminteri se face vinovat de uzurpare de titlu, delict asimilat cu acela al escrocheriei”. (sursa “Tratatul complect de Medicină Legală” elaborat de profesorul Mina Minovici).

Modelul de lângă noi pentru Casa Hotăranu: Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu, unic în România. Străvechea farmacie “La Ursul Negru”a fost restaurată și pusă în valoare

Cel mai frumos exemplu de veche farmacie păstrată și restaurată se află la Sibiu. Muzeul de Istorie a Farmaciei este unic în România, a fost deschis în 1972, și reunește peste 6600 de piese datând din secolele XVI-XIX.

Clădirea din Piața Mică, monument istoric și de arhitectură cu elemente gotice și renascentiste, a rezistat timpului. În cea mai veche farmacie din Sibiu, “La Ursul Negru”, a fost înființat muzeul format din oficiu, laborator și o expoziție homeopatică alcătuită din 2900 de piese.

Aidoma mobilierului din Casa Hotăranu, cel din farmacia “La Ursul Negru” a fost realizat la Viena în anul 1902.

Piesa de rezistență a muzeului este un mojar din bronz, realizat în 1597, care era folosit la operațiile preliminare preparării medicamentelor, fiind cel mai vechi obiect din colecție

În acest loc spectaculos poți vedea balanțe de diferite tipuri, mașini pentru zdrobirea și măcinarea materiilor prime, filtre, distilatoare, instrumente medicale, foarfeci și microscoape, recipiente metalice și sticlărie de laborator.

Tot aici se află prima ediție a Farmacopeii Române, manual utilizat în practica farmaceutică care cuprinde substanțele medicamentoase care intră în compoziția medicamentelor, formulele de preparare și conservare, cât și îndrumările privind întrebuințarea, controlul calității și purității medicamentelor.

Prețiosul volum a apărut în anul 1862 la București.

Droghistul D. Papainopol și spectaculosul său monument funerar de la cimitirul Bellu. Spre deosebire de farmacii, drogheriile vindeau produse de parfumerie și toaleta, pe lângă preparate farmaceutice

Pe la 1830 funcționau în București 20 de spițerii, populația crescuse și începuse să se emancipeze.

La 1833, în București, se înființează Eforia (Inspectoratul) Spitalelor din Țara Românească și apare postul de spițer la fiecare spital, acesta trebuind să locuiască chiar în spital.

În 1835 s-a încercat constituirea unei corporații a spițerilor, iar în 1840 s-a înființat un Depozit central de medicamente în Țara Românească.

În perioada 1855-1875 s-a reglementat comercializarea medicamentelor și s-au pus bazele învățământului farmaceutic în Țara Românească, prin contribuția prof. dr. Carol Davila. (sursa “Scurtă istorie a medicamentului românesc”, prof. dr. Viorel Ordeanu, Revista Viața Medicală).

În prezent, medicamentele galenice sau magistrale aproape că au dispărut. Farmaciile au devenit rentabile

După 1989, depozitele farmaceutice au fost privatizate, cu excepția Depozitului Unifarm. Farmaciile care fuseseră naționalizate cu 40 de ani în urmă au fost reprivatizate și s-au înființat multe farmacii noi, în special în marile orașe.

Farmaciile s-au modernizat, eliberează în principal medicamente industriale, standardizate, medicamentele galenice sau magistrale fiind foarte puține în prezent.

Se vând suplimente nutritive/alimentare, cosmetice, parafarmaceutice, dispozitive medicale, reactivi pentru analize de screening, biocide și altele, care numeric și cantitativ depășesc medicamentele. Farmaciile au devenit rentabile.(Sursa: “Scurta istorie a medicamentului românesc”, prof. dr. Viorel Ordeanu, Revista Viața Medicală).

După cel de-al doilea Război Mondial s-au înființat 4 mari fabrici de medicamente (la București, Cluj, Iași, Târgu-Mureș). Grupele principale erau: antibiotice, sulfamide, vitamine și produse farmaceutice sintetice. S-a acordat o atenție deosebită plantelor medicinale, furnizate de Ministerul Agriculturii care înființase Trustul Plafar. Multe medicamente erau produse pe baza de plante medicinale.

Farmacia lui Gheorghe Hotăranu are o șansă la renaștere și punere în valoare. Ce ce va mai întâmpla cu frumoasa clădire în care s-a scris istoria farmaciei, veți afla primii.