EXCLUSIV | Să vedeți cum se împușcă Samuel L. Jackson și Michael Keaton în Pasajul Francez din București. “Codul Asasinului, dulce răzbunare” intră în cinematografe

Lume, lume, poftește la cinema. În ziua de 20 august, 2021, premieră, mare premieră în București, în România și în lume. Intră în cinematografe filmul “The Protégé”, în regia lui Martin Campbell (“The Expendables”, “James Bond -Casino Royale”, “Masca lui Zorro”), producţie filmată în România, cu Samuel L. Jackson, Michael Keaton și Maggie Q în rolurile principale. Filmările au avut loc în Bucureşti şi Snagov, în perioada ianuarie-martie 2020, timp de 10 săptămâni. De producție s-au ocupat peste 200 de tehnicieni români şi peste 100 de figuranţi. Frame Film, reprezentat de Andrei Boncea și Dragoș Buliga, a fost producătorul local pentru “The Protege”, distribuit în România sub numele de “Codul Asasinului. Dulce răzbunare”.

“Dulcea Răzbunare” a avut un buget de 35 de milioane de dolari, iar pe lângă starurile de la Hollywood, o să-i vedeți pe Florin Piersic Junior, Tudor Chirilă și Cristian Dominte. Producătorii români au reușit să recreeze scene din Vietnam în Bucureștiul vechi și în Pasajul Englez de pe Calea Victoriei. Producătorii au mai filmat la Palatul Snagov și Casa Ceaușescu din Bulevardul Primăverii, citiți aici detalii exclusive din spatele camerelor.

“Codul Asasinului. Dulce răzbunare” este o producție uriașă, un spy thriller internațional

“Codul Asasinului. Dulce răzbunare” este o producție uriașă, un spy thriller internațional captivant. Să fiți atenți la locații și la scene, ca să recunoașteți un București inedit, Bucureștiul ca-n filme, orașul decor pentru o producție de milioane de dolari. Director de imagine este David Tattersal, cel care a semnat imaginea filmelor Star Wars scrise şi regizate de George Lucas (“Ameninţarea Fantomei” – 1999 , “Attack of the clones” – 2002 şi “Revenge of the Sith” – 2005). Salvată in copilarie de Moody, asasinul jucat de Samuel L. Jackson, Anna (Maggie Q) devine la rândul său o mare ucigașă. De ce ajunge să se răzbune și pe cine, o să vedeți voi.

“Am crezut că o să fie imposibil să îl filmăm în București”

Andrei Boncea, producător: “La producția noastră The Proteje am avut următoarea dilemă. Când ne-a venit prima dată scenariul am crezut că o să fie imposibil să îl filmăm în București, cel puțin în proporția în care doreau producătorii ca să aibă sens din punctul de vedere al bugetului. Acțiunea se petrecea în cea mai mare parte în Vietnam, în Saigon și Da Nang și în Londra. Dacă Londra părea posibilă, estul Asiei părea absurd de replicat în București”.

Andrei Boncea, producător: “Și totuși, mi-am adus aminte de o experiență extraordinară pe care am avut-o în trecut. Un mare regizor spaniol a venit la un moment dat în București, într-un scouting pentru un film a cărei acțiune se petrecea la jumătatea secolului trecut în Buenos Aires, în Argentina. De la el am aflat o poveste incredibilă. La sfârșitul secolului al XIX-lea sosește în București un grup de tineri arhitecți francezi. Conduși de de Albert Galleron (cel care a proiectat Ateneul Român și Banca Națională a României împreună cu Cassien Bernard), construiesc o mare parte din clădirile iconice din centrul Bucureștilor și nenumărate  palate pentru clienți particulari și reședințe private ale familiilor valahe înstărite”.

Bucureștiul este frate cu Buenos Airesul?

Andrei Boncea, producător: “Pe aceiași arhitecți îi regăsim câțiva ani mai târziu în …Buenos Aires, unde construiesc nenumărate clădiri într-un stil frapant similar pe Avenida de Mayo și Recoleta, curajoase la vremea respectivă pentru că îmbrățișau în arhitectură  stilul art nouveau, curentul artistic abia apărut în Franța ultimului deceniu al secolului al XIX-lea. Parisul era deja construit, așa că doar o nouă metropolă, cum era Bucureștiul la vremea respectivă sau Buenos Aires, puteau să își populeze arhitectonic centrele cu clădiri definite de liniile acestui stil. Întâmplător sau nu, același grup construiește apoi la capătul lumii, în Saigon, în Vietnam, la vremea respectivă în Indochina, colonie franceză în Orient.

Odată ce am realizat acest lucru a fost relativ simplu să reconstruim cinematografic Vietnamul în România, luând-o pur și simplu la pas prin București, prin Pasajul Englez, cel Francez, pe diverse străzi și străduțe pe care le-am decorat cu semne și vegetație specifică acelui capăt de lume”

București, adică “Boue qui reste”, “noroiul care rămîne”

Andrei Boncea, producător: “Ironic, dacă vorbim de “autenticitate “ există  totuși o conexiune paradoxală  între București și “Django”, filmul la care lucrăm acum. În filmul original al lui Corbucci, undeva  într-un orășel la frontieră între Mexic și Statele Unite, Django întră pe stradă principală cărând după el un sicriu. Ceea ce te frapează este strada dezolantă plină de noroi, imagine care devine un leitmotiv în filmele ulterioare. În același vremuri, în 1970, francezii care veneau în București, probabil viitorii arhitecți, și jurnalistul aristocrat englez James William Ozzane, proaspăt sosit într-o seară de toamnă, sunt uimiți să constate drumurile proaste și noroiul din centrul orașului. Pentru acest lucru, Bucureștiul și-ar fi câștigat titlul de Boue qui reste, adică noroiul care rămâne, printre străinii care îl vizitau în acele vremuri”.

“Codul Asasinului, dulce răzbunare”, produs de Lionsgate și coprodus de “Frame Film” este una dintre cele mai mari producții filmate în România în ultimii ani.

Despre cum a ajuns „Django” la noi, am scris aici.