EXCLUSIV | Misterul din Casa cu Sfinx și formidabila ei renaștere. Aici a fost secretă lojă masonică, iar un arhitect italian a transformat-o în magnifica lui reședință din București
EXCLUSIV | Misterul din Casa cu Sfinx și formidabila ei renaștere. Aici a fost secretă lojă masonică, iar un arhitect italian a transformat-o în magnifica lui reședință din București | Sursa foto: arh. Leonardo Rossi
I se spune Casa cu Sfinx, se află lângă Spitalul Colțea, pe strada Slănic, și uimește prin compoziție și cupola sa monumentală, încununată de un grup statuar irepetabil, extrem de valoros, opera unui mare sculptor, Dimitrie Paciurea (1873-1932).
Un sfinx sau o himeră, alături de două personaje mitologice, tronează deasupra Bucureștiului și răspândesc un mister până azi neelucidat. Cine și pentru cine a construit Casa cu Himeră? Ce indicii există pentru faptul că în imobil a funcționat o lojă masonică?
Locuind într-o cupolă: Casa cu Himeră
Monumentul de arhitectură a fost salvat și scos din uitare de arhitectul italian Leonardo Rossi, care l-a transformat în reședința familiei sale. Proiectul “Casa Rotundă” a fost nominalizat la Anuala de Arhitectură București 2017, secțiunea “Arhitectură, conversie și reabilitare”, și rămâne un exemplu strălucit de refacere a unei clădiri reprezentative pentru arhitectura Bucureștiului de început de secol XX. Imobilul este creația unui arhitect francez încă neidentificat.
Mai jos, interviu cu arh. Leonardo Rossi, vă invităm să vedeți Bucureștiul din cupola cu himeră, să îi atingeți aripile de vultur, să respirați frumusețea de aproape.
Magia himerelor care vorbesc. L.R, monograma vechiului proprietar, de pe frontonul clădirii, conține inițialele numelui arhitectului Leonardo Rossi, de parcă clădirea l-ar fi așteptat
Cum ar fi să cumperi o clădire veche, atras fiind de o himeră amplasata în vârful ei, și să descoperi că monograma celui care a stăpânit imobilul este chiar numele tău?
Plecând de la foarte puține informații, am descoperit elementele magice dintr-o poveste excepțională, o înlănțuire de himere care ne vorbesc, de la străvechea himeră etruscă din orașul Arezzo, Toscana, locul în care s-a născut arh. Leonardo Rossi, până la himera sculptorului Dimitrie Paciurea din Bucureștiul anilor ’20.
De la cupola Catedralei din Florența, magistral realizată de Filippo Brunelleschi, la cupola refăcută, după o fotografie din anul 1927, de arh. Leonardo Rossi, care domină azi intersecția Colței cu str. Slănic din București. Nebănuite sunt căile himerelor, de crezi și te încrezi în ele.
Clădirea cu Himeră, proiectul de suflet al arh. Leonardo Rossi. Cupola refăcută a fost inspirată de cea a Catedralei din Florența, din dragoste pentru Brunelleschi
În spatele Casei cu Sfinx, din buricul Bucureștiului, stă de fapt o himeră, visul lui Leonardo Rossi, arhitectul cu studii la Florența îndrăgostit de București, cel care a refăcut cupola clădirii de la zero. Cercetarea în arhive a scos la iveală o aerofotografie realizată de Compagnie Aerienne Francaise în anul 1927, în care poate fi observat imobilul cu acoperișul inițial, sub forma unei ample cupole. Arh. Leonardo Rossi împreună cu arhitecta Carmen Tănase și inginer Alexandru Tănase au consolidat clădirea și i-au redat cupola pierdută.
Casa a primit o nouă cupola, din lemn lamelar, întregind imaginea și oferind un spațiu de locuit pe verticală. Nivelul de acces în locuință este ultimul nivel al monumentului unde am creat un spațiu înalt, elegant, specific caselor boierești. Aici a fost amenajată zona de zi a casei, bucătăria, spațiul de luat masa și livingul. Primul nivel al cupolei adăpostește spațiile intime, două dormitoare, iar nivelul al doilea al cupolei adăpostește un spațiu liber, de joacă și relaxare”, anunță arhitecții în descrierea proiectului Casa Rotundă.
Casa cu Sfinx a fost ridicată 1927-1928 și a avut ca proprietar un cizmar cu atelier și magazin de cizmărie de lux
Clădirea se află în Lista Monumentelor Istorice, cod B-II-m-B-19697, monument istoric grupa B datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX.
DIn consemnările lui Petre Oprea, autorul volumului “Sculpturi decorative pe clădiri bucureștene”, imobilul actual a fost ridicat între 1927-1928 și a avut ca proprietar pe un „cizmar cu atelier și magazin de cizmărie de lux”. (Sursa: Studiu Istoric pentru imobilul din str. Slănic, 2, elaborat de lect. dr. arh.Valeriu Eugen Drăgan˝).
Perceperea urbanistică are valoare semnificativă, clădirea domină favorabil intersecția dintre str. Slănic și str. Colțea și, deși, este flancată de ansamblurile arhitecturale majore reprezentate de Spitalul Colțea și Parcelarea Villacrosse ea constituie o imagine urbană remarcabilă și dinspre b-dul I. C. Brătianu.
Decorația exterioară are o valoare culturală semnificativă, cu elemente plastice deosebite (vezi grupul statuar și frontonul cu scut pe care este înscrisă monograma proprietarului), ierarhizate și gradate după modelul consacrat de arhitectură franceză de factură academistă. Compoziția fațadelor și a volumului are o valoare culturală semnificativă, ansamblul clădirii fiind conceput monobloc, dar cu elemente arhitecturale (consola de la nivelul întâi și logiile de la nivelul al treilea) menite să asigure perceperea sa graduală fără senzația de masivitate. Totodată marcarea axului vertical prin compoziția decorațiilor (grupul statuar și frontonul cu scutul pe care se află monograma) conferă zveltețe și în același timp monumentalitate atât la nivel de obiect arhitectural, cât și la nivelul modului de percepere urbană”. (Sursa: Studiu Istoric pentru imobilul din str. Slănic, 2, elaborat de lect. dr. arh. Valeriu Eugen Drăgan˝).
Himera de lângă Spitalul Colțea, singurul grup statuar de Paciurea păstrat pe o clădire particulară din București
Cu o operă inegalabilă, sculptorul Dimitrie Paciurea (1873-1932) a realizat și o serie de himere fascinante: Himera Văzduhului, Himeră Pământului, Himera Apei, Himera NopțIi.
Pentru Himera Văzduhului, artistul a fost distins cu Premiul Național pentru Sculptură, în anul 1927. Dimitrie Paciurea este autorul unor lucrări monumentale: Omul primitiv, Gigantul, Sfinxul, Zeul Pan, Ansamblul statuar Giganții și Nimfa Adormită din Parcul Carol și o alegorie numită Știința Zoologiei (un vultur și două himere), pe frontonul Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa.
Frontonul cu tot cu grupul statuar au fost distruse de bombardamentele din aprilie 1944 asupra Bucureștiului.
Așa cum Brâncuși era fascinat să prindă în piatră și bronz zborul păsării măiastre, Dimitrie Paciurea s-a predat himerelor. Între anii 1926-1928, frământat de propriile fantasme, sculptorul s-a dedicat himerelor, un ciclu de lucrări ale căror titluri trimit la mitologii străvechi și simboluri primare.
Casa cu Sfinx – întoarcerea la o nouă viață
Arh. Leonardo Rossi: Având în vedere că nu se putea desprinde grupul statuar de pe frontonul clădirii, am fost obligați să-l restaurăm acolo sus.
Am realizat o structură din lemn, așa cum se face și la Veneția, unde Iulian Olteanu, un restaurator de piatră cunoscut la nivel național și chiar internațional, a putut lucra liniștit și în siguranță timp de trei luni.
Restaurarea și consolidarea imobilului a început în 2012, a fost terminată în 2014, iar în interior am mai lucrat 2 ani.
„Bucureștiul are o poveste care merită spusă prin fiecare clădire veche care încă rezistă, iar visul meu a devenit să contribui, într-un fel, la această poveste”
Arh. Leonardo Rossi: Am ajuns la vârsta de 25 de ani, după ce câștigasem un concurs de arhitectură, care mi-a oferit oportunitatea de a lucra cu o multinațională din București. Eram proaspăt absolvent al Facultății de Arhitectură din Florența, plin de entuziasm și nerăbdător să îmi transform visurile în realitate. Visurile mele de tânăr arhitect se combinau contrastant cu cenușiul Bucureștiului de atunci, dar tocmai această combinație m-a făcut să văd mai bine frumusețea orașului, clădiri de inspirație franceză, farmecul ascuns al unor detalii arhitecturale și poveștile pe care le purta fiecare stradă în parte.
Eleganța vechilor clădiri de inspirație franceză transmitea povești dintr-o epocă apusă, robustețea arhitecturii socialiste îmi arăta puterea de adaptare a orașului, iar modernitatea unor proiecte contemporane sugera un viitor plin de posibilități. Tot acest amestec m-a fascinat, am descoperit un loc cu o istorie complexă și o energie creativă remarcabile. Mi-am dat seama că Bucureștiul are o poveste care merită spusă prin fiecare clădire veche care încă rezistă, iar visul meu a devenit să contribui, într-un fel, la această poveste.
Arh. Leonardo Rossi: Am ajuns în București pe 12 ianuarie, 1999. Deși era cenușiu, pentru mine Bucureștiul a fost un oraș atrăgător, foarte diferit de orice oraș din Italia. În ansamblu, Bucureștiul are o arhitectură care nu există în Italia. Sincer vă spun că nu prea am găsit Micul Paris, nu prea l-am văzut, dar nu o spun în mod negativ. Am văzut însă o combinație de arhitectură de secol al XIX-lea combinată cu arhitectură remarcabilă din perioada interbelică, Modernism și Art Deco.
B365.ro: De ce ați decis că trebuie să salvați acest monument istoric? Ce v-a atras la Casa cu Sfinx?
Arh. Leonardo Rossi: Aveam un imobil de vânzare și cumpărătorul mi-a spus că îmi dă ceva ceva la schimb, nu bani. Practic, am ajuns la această clădire printr-un troc imobiliar. M-a atras poziția clădirii și faptul că era rotundă și pe colț, sunt atras de orice clădire care se află pe colț și are ceva rotund.
Indiciile masonice din Casa cu Sfinx
B365.ro: Ce informații ați descoperit despre proprietarii și construcția clădirii? Există indicii că aici ar fi funcționat o lojă masonică?
Arh. Leonardo Rossi: A fost o lojă masonică cu siguranță, clădirea nu se află pe str. Slănic cum este acum, ci pe str. Scaune. Am aflat dintr-o anume arhivă, nu am însă dovezi scrise. Am descoperit multe indicii masonice în interiorul clădirii, am găsit în mod clar elementele unei loje. Este foarte interesant că până și orientarea acestei clădiri a fost gândită după principiile și simbolistica masonică.
Despre proprietari nu am aflat mai nimic, deși am fost în multe biblioteci, inclusiv în Franța, unde am descoperit acea fotografie care m-a iluminat: această clădire avea o cupolă, când am cumpărat casa nu exista. Considerăm că această cupola a fost pierdută imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.
Se pare că a fost un incediu în 1947 care a distrus cupola, dar nimeni nu știa ceva despre asta. Domnul arh. Valeriu Drăgan mi-a spus că există o arhivă, am fost în Franța și am văzut fotografii de când s-a extins Spitalul Colțea. Cu ocazia inaugurării spitalului extins, o compania aeriană franceză a zburat pe deasupra și într-o imagine vedem și această casă cu cupolă.
B365.ro: Cum ați refăcut de la zero cupola care domnește pe Casa cu Sfinx?
Arh. Leonardo Rossi: Proiectul cupolei este făcut după acea fotografie veche, chiar dacă nu îi știam dimensiunile. Aici a intervenit și un pic de iubire pentru Filippo Brunelleschi și cupola sa de la catedrala din Florența. Având în vedere că era imposibil să înțelegem care erau dimensiunile și arcurile care stăteau la baza ei, împreună cu colega mea, arh. Carmen Tănase, ne-am gândit să adoptăm raporturile catedralei din Florența. Am luat cele 3 raze ale lui Brunelleschi și am refăcut întreaga cupolă din lemn lamelar. Cu siguranță că nu am refăcut exact cupola inițială, dar aveam un pic de libertate în acel moment, suportată și de arhitecta Constanța Carp, cea care în ultimii ani a restaurat Cazinoul de la Constanța. Ea a fost cea m-a susținut în toate proiectele pe care le-am realizat în Centrul Istoric al Bucureștiului.
„Este cu siguranță o himeră, fără nicio îndoială, vedem fața unei femei egiptene, aripile unui vultur și coada unui șarpe”
B365.ro: De ce este credeți că este Casa cu Himeră, și nu cu Sfinx?
Arh. Leonardo Rossi: În mod absolut nu vedem un sfinx. O statuie nu se numește sfinx numai pentru că are ceva care seamănă cu cel din Egipt. Este cu siguranță o himeră, fără nicio îndoială, vedem fața unei femei egiptene, aripile unui vultur și coada unui șarpe. Sculptorul Dimitrie Paciurea, exact în anii în care a realizat acest grup statuar, era obsedat de himere. Himeră mai înseamnă și ființa pe care crezi că ai reușit să o cucerești, dar cu cât ești mai aproape de ea, îți dai seama că se îndepărtează, că nu este ceea ce credeai. Așa se întâmplă și între persoane, la bine și la rău. Himera este mai periculoasă decât un vis, un vis e doar un vis. Aici ai senzația că stai ochi în ochi cu această femeie, o ai aproape și, la un moment dat, cu cât te apropii de ea, vezi că nu este ceea ce credeai că este.
Himera din Arezzo, unică în lume
B365.ro: V-ați născut în Arezzo, Toscana. Cu sau fără legătură cu himera care veghează acum casa dumneavostră, la Arezzo a fost descoperită o himeră extrem de veche.
Arh. Leonardo Rossi: Himera din Arezzo a fost turnată în bronz, cu 500 de ani înainte de Hristos, de un grup de artizani etrusci. Ca să vă dați seama, poporul etrusc a trăit în Italia în același moment în care în România existau tracii. Etruscii sunt mai vechi decât românii și putem spune că înainte de Imperiul Roman au fost cele 7 regii ale etruscilor, orașe-state. Era un popor ghidat și guvernat de mai multe femei, avea o structură matriarhală, și primele regii are Romei au fost conduse de femei din faimoasa familie Tarquinia. Centrul etruscilor a fost Toscana, locul de unde vin eu. Himera din Arezzo, orașul meu natal, semnifică tocmai conducerea matriarhală.
B365.ro: Ce ați simțit când ați descoperit inițialele dvs, dar și ale soției dvs. pe clădire, monograma L.R din scutul amplasat în fronton. E ca și cum clădirea v-ar fi așteptat.
Arh. Leonardo Rossi: Am simțit că totul nu este chiar întâmplător. Nu am vrut să visez mai mult că nu are sens, dar a fost foarte plăcut. Sincer să fiu m-a impresionat mai mult descoperirea grupului statuar realizat de Dimitrie Paciurea.
B365.ro: Ați salvat un monument istoric, ceea ce se întâmplă destul de rar în București.
Arh. Leonardo Rossi: M-a ajutat foarte mult faptul că am putut să muncesc imediat în clădire, am făcut un mic birou la etajul 1, și am avut timp să mă atașez de ea. Inițial nu am avut ideea să refac imobilul integral, dar m-am atașat din ce în ce mai mult. Apoi a apărut și soția mea și am început să credem că imobilul poate să devină biroul și casa noastră. Acum este casa noastră, până la etajul 2 sunt birourile, iar la etajele 3, 4 și 5 avem casa.
„Am reînviat această clădire monument nu pentru a face un business imobiliar, ci pentru a respecta un popor cu o tradiție frumoasă”
B365.ro: Cum se vede Bucureștiul din cupola de pe Casa cu Sfinx, cupolă făcută chiar de dvs?
Arh. Leonardo Rossi: Sunt fericit să știu că ai mei copii, care au și sânge de român, pot aprecia ce am făcut. Chiar dacă nu se vor face arhitecți tot vor putea să vadă Bucureștiul din foișor. Vor putea să-și amintească mereu că tatăl, mama, și familiile lor au reînviat această clădire monument nu pentru a face un business imobiliar, ci pentru a respecta un popor cu o tradiție frumoasă, un popor care a fost întotdeauna deosebit șiicare este profund legat de Italian prin cultura latină. Eu continui să fiu atașat de români și de România. Adevărul este că această țară mi-a permis, la numai 25 de ani, să fiu apreciat ca arhitect. Sunt mulți italieni care s-au îndrăgostit de această țară și nu au văzut în ea doar posibilități economice.
B365.ro: Practic, aveți himera foarte aproape, locuiți cu ea.
Arh. Leonardo Rossi: Așa este, himera este foarte aproape de noi. În spatele ei am gândit o mică terasă, destul de bine protejată, unde mă întâlnesc seară cu soția mea și gândim. Gândim viitorul.
„În Italia, un monument este mai apreciat decât o clădire modernă, confortabilă și bine încălzită”
B365.ro: Cum vedeți acest viitor pentru clădirile vechi din București aflate în diferite stadii de degradare?
Arh. Leonardo Rossi: Îl văd foarte bine. Cred că și Bucureștiul va ajunge la același nivel pe care îl avem în Italia, și nu numai în Italia, în ceea ce privește patrimoniul. În Italia un monument este mai apreciat decât o clădire modernă, confortabilă și bine încălzită.
Consider că bucureștenii vor aprecia din ce în ce mai mult clădirile vechi. Deocamdată este normal, Bucureștiul a trecut printr-un proces rapid de dezvoltare, acum se trece de un nivel la altul. Inițial, într-adevăr, ai nevoie de confortul pe care poate că nu l-ai avut, te gândești mereu la un confort fizic dar, după un timp, ajungi să ai nevoie și de confort cultural. Este exact ca atunci când românii au descoperit că există mai mult decât concedii la Mamaia, există orașe pline de cultură în lume, care te atrag tocmai pentru arhitectura și trecutul lor.
Loredana Rossi, soția arhitectului: Casa cu Himeră nu este doar o clădire, ci o expresie profundă a identității arhitectului Leonardo Rossi – ca profesionist, tată și soț- o declarație de dragoste pentru București și un simbol al respectului și iubirii sale față de România, imprimată pentru totdeauna în patrimoniul orașului.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
Azi, în zi ploioasă, friguroasă și zburlită, ne refugiem la cafea într-un loc de poveste, în spatele spitalului Colțea: Sfinx Espresso Bar, la parterul uneia dintre cele mai frumoase clădiri