EXCLUSIV | În casa Principesei Elisabeta era fostul restaurant “Mărul de Aur”. Imagini de epocă din interiorul monumentului de pe Calea Victoriei, cel mistuit de flăcări

susținut de
23 dec. 2024
5236 afișări
EXCLUSIV | În casa Principesei Elisabeta era fostul restaurant “Mărul de Aur”. Imagini de epocă din interiorul monumentului de pe Calea Victoriei, cel mistuit de flăcări
EXCLUSIV I Splendide imagini de epocă din interiorul casei Principesei Elisabeta, fostul restaurant “Mărul de Aur”. De curând, monumentul de pe Calea Victoriei a fost mistuit de flăcări. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

A ars, a fost distrusă definitiv casa Principesei Elisabeta, cândva Regină a Greciei, fiica Reginei Maria și a Regelui Ferdinand, o clădire despre care știm mai degrabă că era  restaurantul „Mărul de Aur”, o clădire a cărei imagine, în forma sa originară, o vedem acum pentru prima dată.

Am mai pierdut un monument al vechiului oraș, situat pe “axa sentimentală a Bucureștilor”, Calea Victoriei, și putem doar să constatăm.

După incendiul devastator „de la fostul restaurant Mărul de Aur”, care s-a produs pe 7 decembrie 2024, din clădirea monument istoric a rămas doar coloanele de la intrarea principală. Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a deschis o anchetă, răspunsul primit, în 20.12. 2024, pentru solicitarea noastră privind cauzele incendiului fiind: „Vă înștiințăm că termenul pentru comunicarea răspunsului va fi prelungit în limitele legale”.

În fața casei, o vedem imortalizată pe Principesa Elisabeta, într-o imagine unicat, din alte timpuri. Din tot ce-a fost a rămas o fotogramă.

Principesa Elisabeta în fața casei sale din Calea Victoriei. Imagine-document, protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
Principesa Elisabeta în fața casei sale din Calea Victoriei. Imagine-document, protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Fosta reședință regală a fost transformată în restaurant cu lăutari, apoi imobilul a fost abandonat  

Este, în Bucureștiul ultimelor decenii, aproape o „rețetă” pentru eliberarea unui teren bun de construcție: oamenii străzii au „dat foc” unui imobil cândva de patrimoniu, iar despre restaurarea lui nu mai are cine să pună problema, spune dr. Narcis Dorin Ion.

Mai jos, ce am avut și ce am pierdut. Cu informații inedite din dosarul de autorizare al imobilului, documente și fotografii de epocă din interiorul reședinței Principesei Elisabeta, publicate în premieră, dr. Narcis Dorin Ion ne prezintă istoria unei clădiri irepetabile.

Interiorul casei Principesei Elisabeta. Imagine-document, protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
Interiorul casei Principesei Elisabeta. Imagine-document, protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

Casa din Calea Victoriei, no 163, a fost construită în anul 1925 pentru Marie Angèle Polizu-Micșunești. În anul 1927, imobilul a fost cumpărat de Principesa Elisabeta și a fost modificat/extins după proiectul arh. George Matei Cantacuzino.

Clădirea a devenit ulterior Clubul Marii Industrii, iar din anii ’50 a adăpostit timp de mai multe decenii Uniunea Ziariștilor. După 1989 a găzduit Clubul Milionarilor, apoi imobilul a fost transformat brutal pentru amenajarea restaurantului “Mărul de Aur”.

Construită în stilul Renașterii italiene, vila Reginei Elisabeta a Greciei amintea de o mănăstire florentină. În spatele clădirii se găsea cel mai vechi cimitir evreiesc din București, înlocuit apoi de un cămin-spital pentru Comunitatea Evreilor din România. (Sursa: Muzeul Școlii de Arhitectură).

Clădirea a fost extinsă și modernizată de arh. George Matei Cantacuzino. Sursa imaginii:
Clădirea a fost extinsă și modernizată de arh. George Matei Cantacuzino. Sursa imaginii: „George Matei Cantacuzino-Modernismul hibrid”, Dan Teodorovici, editura Simetria, 2016.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Casa Principesei Elisabeta a fost evocată de Gheorghe Crutzescu în “Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi”, 1943, una dintre cele mai frumoase monografii dedicate principalei artere a Bucureștiului.

Ajungem la frumoasa casă pe care arhitectul G.M. Cantacuzino a făcut-o, după războiul celălalt, pentru d-na Marie-Angele Massart, născută Polizu. Casa a fost a M.S. Regina Elisabeta a Greciei, iar azi este sediul Clubului Marei Industrii. În spatele casei, pe un loc de peste două pogoane, se găsește cel mai vechiu cimitir evreiesc din București. Până în anii trecuți, la balurile date de Club, perechile doritoare de umbră și liniște se îndreptau, încet, din grădina Clubului înspre vechiul cimitir și nu se mai întorceau, adesea, decât într-un târziu. Câte n-or fi auzit bieții morți, dacă mai aud.

Clădirea a fost extinsă și modernizată de arh. George Matei Cantacuzino. Sursa imaginii:
Clădirea a fost extinsă și modernizată de arh. George Matei Cantacuzino. Sursa imaginii: „George Matei Cantacuzino-Modernismul hibrid”, Dan Teodorovici, editura Simetria, 2016.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

S-a furat tot ce se putea fura, inclusiv chiuvete, wc-uri, robinete, aparate de aer condiționat, au spart pereții și au smuls toate cablurile electrice”

Max Caradja Johnson este nepotul Prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino și președintele ONG-ului „Caradja Cantacuzino”. A fost de mai multe ori în clădire și a făcut fotografii după abandonarea și decăderea ei.

Max Caradja Johnson: Știu casa de foarte mulți ani, acolo funcționa PAT, un club de noapte cu destul bun gust de altfel, îmi petreceam nopțile acolo. Casa era amenajată pentru folosința de club, însă era foarte bine îngrijită, vorbesc de anii 2008- 2010. După aceea, în 2011, a funcționat acolo restaurantul Șarpele Roz, cumva în amintirea Șarpelui Roșu. Era un restaurant cu lăutari unde veneau Nelu Ploieșteanu, Catanga etc, am sărbătorit acolo Crăciunul de vreo trei ori. Apoi, acolo s-a redeschis Mărul de Aur, același din perioada comunistă. Casa avea un farmec aparte în peisajul urban. Cine dorea să bea o cafea sau să ia prânzul mergea acolo. Clădirea se afla în stare bună și exista o grădină mare și foarte frumoasă. Din păcate, cam prin 2020, s-a închis restaurantul și destul de rapid casa a fost pur și simplu devastată. S-a furat tot ce se putea fura, inclusiv chiuvete, wc-uri, robinete, aparate de aer condiționat și toate cablurile electrice. Au fost sparți pereții și cablurile au fost smulse. După aceea, acolo s-au instalat oamenii fără adăpost. La etaj trăiau câteva persoane, am văzut haine puse la uscat.

Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Sub tavanul fals se vedeau picturi și tavanul original”

Max Caradja Johnson: După devastare, prin tavanul fals se putea vedea cel original, casetat în lemn, și picturi. Puțină lume știa casa, pentru că era ascunsă de un bloc comunist, ridicat în anii ’80. Vila nu mai avea deschidere la Calea Victoriei, trebuia să intri printr-un gang de care lumea se ferea, cei fără adăpost își făceau nevoile acolo și nici nu puteai să treci pe stradă din cauza mirosului. Era o clădire de patrimoniu de care ne puteam bucura toți, era publică, oricine putea să o viziteze și să bea o cafea. Casa își avea un rost în centrul capitalei, era plină de viață și era îngrijită”.

Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Dr. Narcis Dorin Ion este istoric, muzeograf și cercetător, cu preocupări privind istoria modernă, contemporană și recentă a României. Narcis Dorin Ion este autor a 30 de cărți și a peste 170 de studii și articole de specialitate, pe mai multe domenii de cercetare: istoria elitelor, a arhitecturii rezidențiale și a monumentelor istorice din București și din țară, istoria partidelor politice din România postbelică, istoria Familiei Regale a României, culegerea și publicarea unor mărturii privind viața boierimii române și biografiile unor reputați istorici.

A.S.R Prințesa Elisaveta. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
A.S.R Prințesa Elisaveta. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

Nu era vorba despre o banală clădire a unui restaurant, ci de o casă însuflețită cândva de figuri importante ale Familiei regale române”

Dr. Narcis Dorin Ion: O știre recentă, din 7 decembrie 2024, preluată de televiziuni și mass-media, informa bucureștenii că în acea seară de sâmbătă a ars fostul restaurant „Mărul de Aur”. Pentru iubitorii istoriei și arhitecturii, reportajul de la fața locului aducea un adevăr dureros: mai dispare încă un edificiu important al Bucureștiului. De ce important? Pentru că era vorba nu despre un simplu restaurant, ci despre fosta casă a principesei Elisabeta a României, mascată vederii de blocurile din Piața Victoriei, ridicate în anii finali ai regimului comunist.

Casa ardea chiar în seara zilei în care, la Târgul de carte Gaudeamus, lansasem, la Editura Vremea, cartea București. În căutarea Micului Paris, în care publicasem câteva splendide fotografii de epocă ale acestei foste reședințe princiare. În atari condiții, și pentru mine era o pierdere dureroasă, iar prezentarea pe care o fac aici vine, cu documente de arhivă, să arate că nu era vorba despre o banală clădire a unui restaurant, ci de o casă însuflețită cândva de figuri importante ale Familiei regale române.

Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Chestiunea la ordinea zilei în marile orașe ale României este cum să ridici un bloc de birouri, într-o zonă cât mai centrală”

Dr. Narcis Dorin Ion: Dacă adăugăm faptul că transformările pentru reședința princiară fuseseră executate după planurile rafinatului arhitect G.M. Cantacuzino, pierderea este cu atât mai mare. În fapt, de ani mulți, clădirea abandonată fusese lăsată pradă oamenilor fără adăpost, iar finalul previzibil nu putea fi altul. Este, în Bucureștiul ultimelor decenii, aproape o „rețetă” pentru eliberarea unui teren bun de construcție: oamenii străzii au „dat foc” unui imobil cândva de patrimoniu, iar despre restaurarea lui nu mai are cine să pună problema. Din păcate, chestiunea la ordinea zilei în marile orașe ale României este cum să ridici un bloc de birouri, într-o zonă cât mai centrală a urbei, nu cum să salvezi de la ruinare un monument cu valoare arhitecturală și memorială. Sic transit gloria mundi!

Dr. Narcis Dorin Ion: Casa distrusă recent are însă o istorie care merită a fi cunoscută, pentru că ea se leagă de Elisabeta (1894-1956), fosta regină a Greciei, născută principesă a României, ca fiică a regelui Ferdinand I și a reginei Maria. Revenită pe plaiurile noastre, în 22 decembrie 1923, după plecarea din țara natală a soțului său, regele George al II-lea al Greciei (1922-1924, 1935-1947), principesa Elisabeta a României va locui la Palatul Cotroceni, alături de părinții săi, doar patru ani, până când, la finele anului 1927, va achiziționa o frumoasă casă, situată pe Calea Victoriei, nr. 163.

Elisabeta, Regină a Greciei, și regele George al II-lea al Greciei. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
Elisabeta, Regină a Greciei, și regele George al II-lea al Greciei. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

În 1927, “Înalta cumpărătoare intră în liberă și neturburată posesiune de drept a imobilului” din Calea Victoriei

Dr. Narcis Dorin Ion: Locuința fusese construită în 1925 de Marie Angèle Polizu-Micșunești, care, prin actul de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1927, vindea principesei Elisabeta a României – prin intermediul lui Alexandru Sc. Stan, „în calitate de mandatar al Majestății Sale Regina Elisabeta” – un „imobil ce se compune din 2.370,350 m.p. teren, pe care se află construite două case”. „Cele două case aflătoare pe acest teren, ce le vând împreună cu el, sunt construite de mine în temeiul autorizațiunilor Primăriei Orașului București No. 294 V. din 6 Noembrie 1924 și No. 151 din 17 iunie 1925” – declara proprietara, precizând condițiile vânzării: „Întreg imobilul (teren și case) îl vând liber de orice sarcini, privilegii sau servituți, cu toate impozitele fiscale și comunale, de orice natură, achitate până la 31 Decembrie curent și mă oblig a răspunde de evicțiune. Înalta cumpărătoare intră în liberă și neturburată posesiune de drept a imobilului din momentul semnărei acestui act, iar posesiunea de fapt va intra în ziua de 28 Decembrie a.c.” .

Regina Maria alături de copiii săi, Carol și Elisabeta. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
Regina Maria alături de copiii săi, Carol și Elisabeta. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

Familia Regală se afla în “dificultatea de a găsi imediat milioanele de care este nevoie pentru achitarea casei Lisabetei”. Imobilul, cu teren de 2.370,350 m.p, a costat 12.000.000 de lei

Dr. Narcis Dorin Ion: Contractul mai stipula și clauzele privitoare la încasarea banilor pentru noua proprietate a principesei Elisabeta: „Prețul cu care am vândut întreg acest imobil (teren și case) este de 12.000.000 (douăsprezece milioane) lei, preț ce se achită astfel: anterior încheierei prezentului act, adică în zilele de 9 și 12 Decembrie curent, am primit suma de lei 7.000.000 (șapte milioane), iar restul de 5.000.000 (cinci milioane) lei mi se va plăti în ziua de 28 Decembrie a.c. contra chitanță. Taxele de timbru și înregistrare relative la acest act privesc pe Înalta cumpărătoare”. La acest preț s-au adăugat taxele și timbrele (721.107 lei), dobânzile plătite (32.717 lei) și prețul mobilierului conform inventarului (445.800 lei).

A doua zi după semnarea actului, în 18 decembrie 1927, regina Maria nota în jurnal discuția cu generalul Ernest Ballif privind achitarea noii achiziții a principesei Elisabeta: „A fost la mine Ballif, ca să vorbim despre dificultatea de a găsi imediat milioanele de care este nevoie pentru achitarea casei Lisabetei”. Mărturia suveranei arată că nu găsise încă soluția pentru restul de plată de 5.000.000 lei. În prima zi a anului 1928, regina merge la „ceai la Lisabeta, ca să vorbim despre mutarea lor în propria casă”, mărturisindu-i fiicei sale că „aranjasem să primească ajutor din partea lui Atanasescu și Frau Kopkow în perioada când voi fi plecată și aceasta din urmă să pregătească tot ceea ce-i stă în putință, mai ales că Lisabeta își dorește să se mute, iar Nicky, la rândul său, vrea să treacă în locul ei”.

Ce o supăra pe regina Maria era faptul că „numai Georgie nu are nicio tragere de inimă, deoarece nu vrea să-și asume cheltuielile unei întregi gospodării înainte ca partea ce i se cuvine Lisabetei să fie plătită”, mâhnirea soacrei sale fiind cu atât mai mare cu cât fostul rege al Greciei „s-a bucurat de ospitalitatea casei socrului său timp de cinci ani, toate cheltuielile, inclusiv cele de călătorie, fiindu-i acoperite, ca atare ar fi trebuit să pună bani deoparte”.

Interiorul casei Principesei Elisabeta. Imagine-document, protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
Interiorul casei Principesei Elisabeta. Imagine-document, protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

E o casă foarte frumoasă, dar mică” – constata Regina Maria

Dr. Narcis Dorin Ion: Aflată la Belgrad, în vizită la fiica sa Mignon, regina Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Maria a României era nemulțumită, în 13 ianuarie 1928, de faptul că nu primise „nicio veste de la Lisabeta, deși i-am scris și i-am telegrafiat”, cu atât mai mult cu cât aștepta să afle „dacă a obținut casa și dacă a început să o aranjeze”. Revenind în țară, regina își satisface curiozitatea, mergând, în 29 ianuarie, cu fiica sa cea mare, să-i vadă casa care „pentru moment este plină de muncitori”. „E o casă foarte frumoasă, dar mică” – constată suverana, menționând în jurnal că principesa Elisabeta „vrea să mai facă vreo câteva lucruri” și „este foarte mulțumită de casă, dar se teme că va trebui să cheltuiască bani”.

În cele din urmă, în anul 1928, s-au găsit banii necesari pentru transformarea, modernizarea şi remobilarea într-un frumos stil toscan – după proiectul arhitectului George Matei Cantacuzino”

Dr. Narcis Dorin Ion: Casa a fost locuită de regina Greciei până în 1937, când s-a mutat în propriul palat din Parcul Herăstrău. Renovările și îmbunătățirile aduse casei din Calea Victoriei în anii 1928-1930 s-au cifrat la suma totală de 4.123.844 lei, defalcată astfel: arhitect G.M. Cantacuzino – 180.110 lei; inginer Raoul Sommer, antreprenorul lucrării – 3.034.949 lei; Sulzer Frères, pentru încălzirea centrală – 38.698 lei; inginer Constantin Filipescu – 695.203 lei; Anton Samotraki – 85.735 lei; Louis Libros – 41.709 lei; Constantin Macri – 47.440 lei.

A.S.R Prințesa Elisaveta. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.
A.S.R Prințesa Elisaveta. Imagine protejată de drepturi de autor, reproducerea este interzisă. Foto credit: Colecția dr. Narcis Dorin Ion.

Regina Maria: “Noua lor locuință este splendid situată și va fi, cu certitudine, o casă adorabilă”

Inaugurarea casei din Calea Victoriei a avut loc în ziua de marți, 6 martie 1928, la ora 5 după amiază, în prezența reginei Maria și a principesei Ileana, momentul fiind notat în Însemnările zilnice ale suveranei: „Lectură cu Ileana și la 5 inaugurarea casei cu Lisabeta și Georgie – noua lor locuință. Ei încă nu locuiesc acolo, dar începe să prindă formă. Este splendid situată și va fi, cu certitudine, o casă adorabilă”.

Chiar dacă nu era mutată în noua casă, principesa Elisabeta organiza deja mici recitaluri muzicale în salonul principal, cum a făcut în 15 martie 1928, când – mărturisește mama sa – „la ora 5, m-am dus acasă la Lisabeta, unde, după ceai, Slivinski a cântat divin în semiobscuritatea plăcută a salonului, care este o încăpere încântătoare”.

Motive prozaice vor întârzia mutarea fostului cuplu regal grec în noua locuință din Calea Victoriei, în 17 martie regina scriind în jurnal, surprinsă de argumentația fiicei sale, că „Lisabeta se gândește serios să se mute în casa ei, dacă îi împrumut eu lenjerie de pat și fețe de masă, până când vor avea dulapuri”.

Dr. Narcis Dorin Ion: Interesant este faptul că, în paralel cu lucrările la palatul din Șoseaua Kiseleff, principesa Elisabeta a realizat în vara anului 1937, cu ajutorul aceleiași antreprize a lui Marcu Kammerling, ample lucrări de transformare a casei din Calea Victoriei, firma înaintând, la 14 iunie 1937, o ante-măsurătoare-deviz „pentru construcția unui salon la etajul I la Palatul A.S.R. Principesa Elisabeta a României, București, Calea Victoriei 163”. Cu toate că lucrarea fusese realizată, datoria beneficiarului față de firmă era încă neachitată în toamna anului 1938, de vreme ce, în 23 septembrie, Johann Bruno Kammerling – fiul răposatului antreprenor general al lucrării, a cărui firmă avea sediul în strada Dumitru Racoviță nr. 11 bis din București – se adresa „Onor Casei A.S.R. Principesa Elisabeta a României” înaintându-i „aci alăturat o nouă și complectă recapitulație a situației definitive a lucrărilor executate de noi la Palatul din Șoseaua Kiseleff [de fapt, din Calea Victoriei – n.n.], situație conform[ă] că piesele ce v-am înaintat până la 1 iunie 1938, explicând fiecare capitol în detaliu”.

Din situația transmisă principesei Elisabeta rezulta că firma Kammerling mai avea de încasat suma de 1.216.725 lei. Totalul lucrărilor realizate se ridica la suma de 6.652.745 lei, la care se adăugau 84.215 lei pentru „canalul de legătură pentru calorifer”.

Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Lucrări de finisaj de amploare la noul spațiu rezidențial: tencuieli cu calcio-vechio și cu glet american, montarea unor pardoseli de piatră, de gresie ori cu parchet de nuc și paltin, placări cu faianță în spațiile sanitare”

Dr. Narcis Dorin Ion: Din ante-măsurătoarea-deviz pe care s-a pus rezoluția „se aprobă să înceapă imediat lucrările” putem observa amploarea și varietatea lucrărilor de construcție: săpături pentru fundație, „ziduri vechi de dărâmat pentru străpungeri de uși, ferestre”, turnarea betonului în fundație, montarea unor traverse de fier pentru fundații și „pentru susținerea zidului între salon și construcția nou inclusă”, realizarea unor planșee din beton armat și a unei noi șarpante, plus învelitoarea acoperișului, la care s-au adăugat lucrările de finisaj ale noului spațiu rezidențial: tencuieli cu calcio-vechio și cu glet american, montarea unor pardoseli de piatră, de gresie ori cu parchet de nuc și paltin, placări cu faianță în spațiile sanitare, amenajarea bucătăriilor cu instalații moderne, tencuieli ale fațadei, zugrăveli în calcio-vechio, montarea unor ferestre și uși noi, interioare și exterioare, montarea unor radiatoare, realizarea unui cămin din piatră de Rusciuc, amenajarea unui spațiu cu „8 arcuri de piatră pe 9 coloane de piatră de forma și dimensiunile celor de la actualul peristil al salonului de piatră”, realizarea instalației electrice și alte lucrări de finisaj.

Renovările și îmbunătățirile aduse în anul 1937 casei din Calea Victoriei s-au ridicat la cifra de 1.279.488 lei, din care suma de 1.079.488 lei a fost „contribuția Asociației Marii Finanțe”, principesa Elisabeta plătind doar suma de 200.000 lei, evidențiată ca atare în Raportul de situațiunea patrimonială a A.S.R. Principesa Elisabeta, întocmit la data de 31 mai 1938, „după registrele ținute de contabilitatea administrației din București”.

Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

După mutarea în palatul de la Șosea, principesa Elisabeta a continuat amenajările la casa din Calea Victoriei”

Dr. Narcis Dorin Ion: În aceeași zi de 14 iunie 1937, principesa Elisabeta va cumpăra, prin intermediul mandatarului său, Alexandru Scanavy, de la contesa Elena Starzenska (născută Bibescu), domiciliată în București, Calea Victoriei nr. 165, „o suprafață de teren de 96,38 m.p.”, care „pe două laturi se mărginește cu proprietatea A.S.R. Principesa Elisabeta a României, din Calea Victoriei nr. 163”, prețul tranzacției fiind de 674.520 lei. După mutarea în palatul de la Șosea, principesa Elisabeta a continuat amenajările la casa din Calea Victoriei, o adeverință din 23 februarie 1939 atestând faptul că „domnul Ștefan Gociman a executat lucrări de trasformare interioare (sic!) la palatul A.S. Regale din București, Calea Victoriei 163, în valoare de 340.000 lei”, un certificat emis o lună mai târziu, la 18 martie, arătând că antreprenorul a lucrat la cele două reședințe ale principesei (la casă și la palatul din Șoseaua Kiseleff), dând „deplină satisfacție, dovedind multă pricepere și conștiinciozitate”.

Ulterior, principesa Elisabeta a vândut imobilul Clubului Marii Industrii (Clubul Miliardarilor), care şi-a avut sediul aici până în 1948. În anii regimului comunist, casa a găzduit Uniunea Ziariştilor şi apoi restaurantul „Mărul de Aur”, lăsat pradă abandonului în anii din urmă.

Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.
Distrugerea unui monument istoric. Foto credit: Max Caradja Johnson.

Bibliografia prezentării realizate de dr. Narcis Dorin Ion:

ANR-SANIC, Fond Casa Regala. Castele și Palate. Principesa Elisabeta, dosar nr. 58/1937, f.112. ANR-SANIC, Fond Casa Regala. Castele și Palate. Principesa Elisabeta, dosar nr. 63/1938, f.60, Dosar nr. 59 (1937-1939), f. 262. Anexa Dosar nr 57/1937 (fost 404/1937), f.16, Contractul de vânzare-cumpărare. “Regina Maria a României, Însemnări zilnice”, vol X, pg. 73 și vol IX (1 ianuarie-31 decembrie 1927), traducere de Ileana Racoviceanu, Iasi, Editura Polirom 2012.

Nicușor Dănuț Ivănuș, Dorina Negulici, “Reședințe ale Casei Regale din România” în Colecția de fotografii Emil Fischer, pg. 104-106. Gheorghe Crutzescu, “Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi”, prefață de Eugen Barbu, 1986, editura Meridiane.

Vezi și

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies