EXCLUSIV | Uzina Electrică Filaret, în imagini incredibile din 1908. Ce șanse are spectaculosul monument de arhitectură industrială să fie redat Bucureștiului

Filaret, uzina pentru care este foarte valabil îndemnul „Nu demola, transformă!”. Nu distruge o resursă uriașă, rară, unică, moștenită din trecutul industrial al Bucureștiului de început de secol XX, dă-i o nouă viață.

Din 1908 și până în anii ’70, Bucureștiul a primit lumină de la Uzina Electrică Filaret. Clădirea din apropierea Parcului Carol, acoperită de iederă, a rămas mărturie pentru timpurile în care Bucureștiul visa să devină o capitală europeană modernă, luminată.

Timpul a trecut, frumusețea ei romantică, părăsită, a rămas. Cum funcționa cea mai mare și mai performantă centrală electrică la început de secol XX? 

Uzina Electrică Filaret, o uriașă bogăție nevalorificată. Clădirea a fost dezafectată în anii ’70 și dezafectată a rămas

De curând, OAR-B a organizat Gala Anualei de Arhitectură București 2024 în Hala Uzinei Electrice Filaret, deschizând astfel pentru public un spațiu industrial necunoscut, impresionant. Societatea Electrica și Electrica Serv, proprietarii monumentului istoric, au anunțat prin Ministerul Energiei că se ia în calcul reconversia Uzinei Filaret într-un hub al energiei, alături de Muzeul Tehnic.

Cu imagini inedite din Fototeca Muzeului Tehnic Național “Prof. Ing Dimitrie Leonida”, publicate în premieră, reconstituim gloria și decăderea unei clădiri industriale unice în București, simbol al progresului. Fotografiile-document sunt protejate de drepturi de autor și nu pot fi republicate.

Cu arhitectură inspirată din Franța și generatoare fabricate în Germania, Uzina Electrică Filaret reprezintă un exemplu minunat de monument industrial

Uzina din strada Candiano Popescu a fost prima centrală electrică comunală, publică, a Bucureștiului și avea trei grupuri de generatori acționați de motoare Diesel Carels de 675 CP, pe atunci cele mai mari din lume, și generatoare electrice Siemens-Schucker de 420 KW, 5000 V. Arhitectura construcției a fost inspirată de una de profil din Lille, Franța.

Uzina a fost construită între anii 1906-1908 de Societe du Gaz pour la France et l’Etrangere, după proiectul inginerului francez Allin Lonay, și a fost pusă în funcțiune în septembrie 1908, odată cu deschiderea stagiunii anuale a Teatrului Național.

Uzina a fost construită din cărămidă aparentă și elemente metalice, iar la corpul principal, ce asigura iluminarea naturală a halelor cu ferestre înalte, este andosat un turn spectaculos folosit inițial ca rezervor de apă.

Bucureștiul a fost electrificat în anul 1898, când a fost pus în funcțiune iluminatul public de la Cotroceni până la Calea Moșilor

Piatra de hotar a iluminatului electric în București a fost pusă la 1 oct.1882, de inginerul H. Salade, care inaugurează “prima fabrică de curenți electrici”, instalată pe Calea Victoriei. O luna mai târziu funcționa cea de-a două uzină, de dată aceasta la Gara de Nord.

Prima încercare de iluminat electric se face la Teatrul Național, în 1885, dar acțiunea eșuează, gazul rămânând în continuare unica sursă de iluminat. În 1885, inginerul american de origine română Francisc Jelle, asistentul lui Thomas Edison, a venit la București și a construit o uzină performantă pentru iluminatul Teatrului Național.

Mult timp, lumină au avut doar Regii, de la centrale proprii

În 1884, Castelul Peleș devine primul castel electrificat din Europa. Uzina electrică a fost inaugurată cu ocazia vizitei la castel a Arhiducelui Rudolf, urmaș la tronul Austro-Ungariei, alături de soția sa, Stephanie, la un an după inaugurarea Palatului.

Prima centrală hidraulică atestată documentar a fost construită în Grozăvești, ca să alimenteze Capitala cu apă și să producă energie electrică. Uzina avea avea 4 turbine, apa fiind captată la Ciurel, cu o diferența de nivel de doar 7 metri.

1908. Inginerul Dimitrie Leonida, unul din pionierii care au contribuit la electrificarea României, a înființat Școala Comunală de Electricieni și Mecanici

La Muzeul Tehnic Național “prof. ing Dimitrie Leonida” se păstrează motorul Diesel Carels Freres, care a funcționat în Uzina Filaret, grupul convertizor Thompson Houston, de fabricație franceză, o parte a tabloului de comandă a centralei, cu instrumente de măsură electrice montate pe plăci de marmură, și celulele de distribuție.

Inginerul Dimitrie Leonida, unul din pionierii care au contribuit la electrificarea României va înființa, în anul 1908, Școala Comunală de Electricieni și Mecanici, iar în anul următor va forma nucleul viitorului Muzeu Tehnic, împreună cu inginerul Nicolae Caranfil, viitorul director al Societății Generale de Gaz și Electricitate, Christea Niculescu și prof. Andronescu,

Dimitrie Leonida a înființat în 1913 Societatea Energia, prima societate privată românească din domeniul electrotehnicii. În anul 1928, Dimitrie Leonida a organizat în Parcul Carol Prima Expoziție a Electricității din România, (sursa Mioara Zamfir, muzeograf principal la Muzeul Național Tehnic prof. Ing Dimitrie Leonida).

1940. La Uzina Electrică Filaret s-au pus în funcțiune două motoare diesel Sulzer Freres de 9000 de CP, cu generatoare Brown Boveri de 9000 k.V.A., centrală devenind una dintre cele mai mari și mai moderne din lume

Prof. ing Dimitrie Leonida a devenit director tehnic al Societății de Gaz și Electricitate la 1 iunie 1937, având ca atribuții ”conducerea exploatării instalațiunilor electromecanice ale orașului București și a tuturor lucrărilor pentru mărirea și modernizarea acestor instalațiuni”.

Inginerul Leonida a acționat imediat pentru mărirea și modernizarea Uzinei Electrice Filaret, modernizarea Uzinei Grozăvești, mărirea și perfecționarea rețelei electrice de distribuție.

Astfel, în luna ianuarie a anului 1940, la Centrala electrică Filaret s-au pus în funcțiune două motoare diesel Sulzer Freres de 9000 de CP cu generatoare Brown Boveri de 9000 k.V.A., uzina devenind una din cele mai mari și mai moderne centrale de acest tip din lume.

La Uzina Grozăvești, în perioada 1940-1942, s-au montat două generatoare Brown Boveri cu o putere de 15.250 kw și generatoare electrice fabricate de aceeași firmă. Această mărire de capacitate la cele două centrale importante a fost egalată abia după anul 1959. Modernizări și extinderi au avut loc și la stațiile Obor, Titan, Grivița, Grozăvești precum și la substațiile Parcul Carol și Obor.

Inginerul Leonida a făcut extinderi la rețeaua electrică atât în București cât și în comunele suburbane

Dezvoltările au continuat chiar și în condițiile celui De-al Doilea Război Mondial, pe timp de subordonare a economiei românești în fața cerințelor germane. Dimitrie Leonida se transferă în anul 1941 la Politehnica din București, unde în scurt timp câștigă admirația și aprecierea studenților și a grupului profesoral. La Școala Politehnică din București, profesorul Leonida a predat până în anul 1945 când și-a cerut pensionarea, la vârsta de 62 de ani, (sursa Muzeul Tehnic Național prof. Ing. Dimitrie Leonida).

Uzina Electrică Filaret din strada Candiano Popescu, monument industrial, valoros și reprezentativ pentru București. Cum ar putea să fie integrată în circuitul turistic

Între anii 2000-2003, Asociația Generală a Inginerilor din România a elaborat un proiect numit Parcul Național al Științei și Tehnicii, care ar fi urmat să fie realizat în jurul unor landmark-uri din Parcul Carol: Muzeul Tehnic, Observatorul Astronomic al Academiei Române, serele din Parcul Carol, Gara Filaret, Uzina Electrică Filaret, dar ideile nu au fost puse în practică. Înainte de a fi construită Uzina Filaret, iluminatul capitalei și curentul electric era furnizat de mici uzine electrice izolate.

Unul din motoarele originale Carels Freres se păstrează la Muzeul Tehnic Național Prof. Ing. Dimitrie Leonida. Muzeul păstrează și o macheta a Uzinei Electrice Filaret, cu toate cele trei corpuri și turnul de răcire. În 1912, după apariția becului cu filament de Wolfram, consumul de curent electric a crescut în București iar puterea Uzinei Electrice a fost crescută. Au fost instalate două noi unități de câte 420 KW.

Dezafectată în anii ’70, clădirea ar putea să adăpostească o extensie a Muzeului Tehnic Național Dimitrie Leonida, aflat peste drum, aici urmând să fie amenajată secția Istoria Iluminatului, a Comunicațiilor și Industriei Electrotehnice. 

Inginerii din România au propus transformarea Uzinei Filaret în Muzeu al Energiei. Atuurile monumentului: eleganța fermelor metalice, gradul înalt de iluminare naturală al halelor, precum și podul rulant încă funcțional

Asociația Generală a Inginerilor din România și Academia de Științe Tehnice din România au analizat posibilitatea conversiei Uzinei Electrice Filaret, “propunerea cea mai firească fiind cea de transformare în Muzeu al Energiei, ca extindere a Muzeului Național Tehnic “Prof. Ing Dimitrie” din vecinătate”.

Încă din anul 2003, Asociația Generală a Inginerilor din România și Academia de Științe Tehnice din România au dorit să promoveze un proiect, acela de a realiza un Parc Național al Științei și Tehnicii, important nu doar ca mijloc de educație, dar și de fixare în timp a contribuțiilor aduse de România la îmbogățirea tezaurului de cunoștințe ale lumii. Clădirea inițială, cu o alură romantică, executată din cărămidă aparentă, amplasată perpendicular pe str. Candiano Popescu, este extinsă cu un corp realizat în același stil și dispus paralel cu strada. Acesta este, la rândul lui, prelungit în etape (ajungând la o lungime de circa 120 de metri), odată cu creșterea consumului și necesitatea instalării de grupuri mai mari. Se remarcă eleganță fermelor metalice, gradul înalt de iluminare naturală al halelor, precum și podul rulant încă funcțional. Uzina a fost dezafectată în anii 70 și golită de toate instalațiile. Corpurile istorice ale Uzinei au fost utilizate ca garaj al mașinilor de intervenție” (sursa Agerpres apud proiectul Asociației Generale a Inginerilor din România)

Gala Anualei de Arhitectură București 2024, eveniment de marcă al OAR-B, s-a desfășurat în Hala Uzinei Electrice Filaret

Arh. Emil Ivănescu, președinte OAR-B: Hala este un spațiu cu totul special, un loc puțin utilizat, expresiv și foarte spectaculos. Prin organizarea Galei AAB 2024 în Hala Uzinei Filaret am vrut să tragem un semnal de alarmă pentru modul în care putem să valorificăm patrimoniul industrial, inclusiv prin astfel de evenimente cu impact pentru comunitate.

B365.ro: Realizez un material despre felul în care arh. Teodor Frolu a reușit să salveze și să reabiliteze o altă clădire icon pentru patrimoniul industrial al Bucureștiului, clădirea Bursei de Mărfuri din Rahova, proiectată în anul 1894 de arhitectul și criticul de artă Giulio Magni. The Ark a devenit Bursa Industriilor Creative.

Arh. Emil Ivănescu, președinte OAR-B: The Ark este pentru primele exemple foarte bune de recuperare arhitecturală a unei clădiri de patrimoniu din București. De când imobilul a fost activat, zona Rahova-Uranus a devenit mai valoroasă, parcă timpul nu a trecut. Este un exemplu foarte bun de reabilitare.

Este bine că în București, de câțiva ani buni, diverși antreprenori mai luminați și-au dat seama de valoarea foarte mare a acestor construcții industriale și le-au pus în valoare.

De vreo 15 ani au început câteva activări importante, dar încă este nevoie de un fenomen național, ca să putem să păstrăm patrimoniul industrial la o scară mare.

De curând, s-a desfășurat un concurs de soluții pentru reabilitarea și activarea Fabricii Rulmentul din Brașov. Este un efort foarte mare pe care asociațiile profesionale îl fac, uneori și Administrația, însă foarte importanți sunt antreprenorii care ar trebui să aibă viziunea de a face lucruri bune.

B365.ro: Ce se întâmplă în alte orașe europene cu patrimoniul industrial?

Arh. Emil Ivănescu, președinte OAR-B: Noi suntem în urmă cu 100 de ani. Lucrurile acestea, pentru care noi ne luptăm acum, au fost implementate în Europa de prin anii ’50, ’60. Veți descoperi în Europa fabrici spectaculoase, de acum 100 de ani sau din anii ’70, reconvertite în foarte multe funcțiuni, publice în general, care dau o valoare extrem de mare orașului sau zonei unde activează.

Sunt foarte multe exemple în capitalele europene de reconversii ale monumentelor de arhitectură industrială. Un caz foarte celebru este activarea zonei industriale Essen, Ruhr, din Westfalia de Nord, care a devenit ruta europeană a patrimoniului industrial din Germania. Din 2001, zona se află în circuitul Patrimoniului Mondial UNESCO și a Circuitului Industrial al Europei.

„Foarte multe orașe europene au crezut în patrimoniul industrial și au investit în el”

Se putea ca acele platforme industriale să fie doborâte, culcate la pământ. Din contra, au fost reabilitate și transformate în centre de artă contemporană și iată că trăiesc foarte bine, fac profit, turiștii vin în mod special pentru ele. Există un turism contemporan al spațiilor industriale, un mod de a simți foarte frumos trecutul. Foarte multe orașe europene au crezut în patrimoniul lor industrial și au investit în el. Când te plimbi prin Europa, descoperi valori ale unui trecut industrial care schimbă, practic, locul și dau calitate vieții.

Arh. Teodor Frolu, autorul revitalizării clădirii Bursei de Mărfuri: Reabilitarea Uzinei Electrice Filaret este un subiect pe care l-am susținut și eu și chiar am încercat să facem ceva acolo. Proiectul pe care îl visam își propunea extinderea Muzeului Tehnic Leonida, Uzina Filaret să devină clădirea principala a Muzeului Tehnic, care să fie legată de cea din Parcul Carol. Visam să devină un hub cultural, conceptul având ideea de revizitare a istoriei tehnologiei din perspectivă contemporană. Nu s-a întâmplat însă.