EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic | Foto credit: Agerpres.
Un destin ieșit din comun. Opera arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet, cel care a ridicat cele mai multe biserici din București și din toată țara, trăiește, este vie și trainică, chiar dacă numele său a fost aproape uitat. Sunt puțini cei care atunci când intră în Casa lui Dumnezeu de pe pământ știu și cine a clădit-o și a înfrumusețat-o.
În seara zilei de 1 iulie 1969 trecea la cele veșnice Dimitrie Ionescu-Berechet, arhitect-șef al Patriarhiei Române timp de mai bine de trei decenii (1930-1963).
Un inventar parțial al operei sale ne arată un număr impresionant de 468 de lucrări, incluzând și proiecte neexecutate.
Biserica Parcul Domeniilor (Caşin), Bucureşti, 1937; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.Cașin, singura biserică din România decorată exclusiv în mozaic. Foto credit: basilica.ro, Mircea Florescu.
Din cele peste 300 de proiecte de arhitectură eclezială, 135 sunt lăcașuri de cult
De la Ierusalim la Ciorogârla, arh. Dimitrie Ionescu-Berechet și-a pus amprenta harului și creativității asupra lăcașurilor de cult ortodoxe. Capodopera destinului său extraordinar rămâne biserica Parcul Domeniilor-Cașin, locul sacru unde arhitectul și-a proiectat și cripta în care a fost îngropat.
Cu informații și imagini inedite din arhiva familiei, în exclusivitate publicate, mai jos interviu cu Ștefan Ionescu-Berechet, doctor în teologie, nepotul arh. Dimitrie Ionescu-Berechet.
Palatul Mărăști, Bacău, 1929; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
Străbunicul arhitectului a fost diacon, iar bunicul său era un faimos zugrav „de subțire” – pictor de biserici și icoane
Arh. Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1963), născut în Câmpulung Muscel, a fost cel de-al nouălea din cei zececopii ai negustorului de “brașovenie” Nicolae Ionescu, supranumit “Berechet” pentru prosperitatea și generozitateasa. Străbunicul arhitectului a fost diacon iar bunicul său, Ion Gârniță, era un faimos zugrav „de subțire”, pictor de biserici și icoane. Dimitrie Ionescu-Berechet a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București în anul 1922, cu calificativul “foarte bine”, unde i-a avut profesori pe arhitecții Grigore Cerchez, Duiliu Marcu și Petre Antonescu.
Arh. D. Ionescu-Berechet, 1923. Foto credit: Arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.Biserica Sf. Împăraţi, Constanţa, 1938; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet
Portofoliul arhitectului D. I. Berechet impresionează prin diversitate, calitate și cantitate
Majoritatea lucrărilor de arhitectură executate în Biserica Ortodoxă Română între anii 1930 și 1969 poartă direct sau indirect amprenta lui Dimitrie Ionescu-Berechet. Portofoliul său conține peste 400 de proiecte și impresionează prin diversitate, calitate și cantitate. A proiectat peste 100 de biserici noi, dintre care amintim: Bisericile Parcul Domeniilor-Cașin și Sfânta Vineri Nouă (Titulescu) în București, Biserica și Căminul Românesc de la Ierusalim, catedrala de la Hunedoara, bisericile mănăstirilor Maglavit, Vladimirești și Ciorogârla.
Catedrala Sf. Împărați, Hunedoara, 1939-1943; foto Episcopia Devei și Hunedoarei.
Ca membru activ în Direcția Monumentelor Istorice, arh. Berechet a lucrat la restaurarea și amenajarea a numeroase biserici și incinte mănăstirești cu valoare de monument istoric, precum: Schitul Maicilor din București, mănăstirile Plumbuita, Văcărești, Hurezi, Cernica, Căldărușani, Dealu, Sinaia, Bistrița-Neamț și Negru-Vodă (Câmpulung-Muscel).
Vila Anastase, Câmpulung-Muscel, 1928; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
„Cam la toate cele 109 de biserici, bunicul meu a proiectat și mobilierul interior, adică iconostasul, stranele, amvonul, inclusiv ușile și ferestrele”
Ștefan Ionescu-Berechet: O latură mai puțin știută a creației bunicului meu o constituie proiectele sale de sculptură și feronerie bisericească. Amintesc câteva veritabile capodopere ale artei bisericești: tâmplele bisericilor Sfântul Elefterie și Parcul Domeniilor-Cașin din București, paraclisul Mănăstirii Antim și al mănăstirii Dealu, mobilierul Reședinței patriarhale din București, al Bibliotecii Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim, al catedralelor din București și Iași, superbul candelabru din catedrala din Cluj.La toate acestea se adaugă numeroase troițe, monumente funerare ori modele decorative pentru odăjdii, calendare, ferecături de Evangheliare, vase sfinte. Cam la toate cele 109 de biserici bunicul meu a proiectat și mobilierul interior, adică iconostasul, stranele, amvonul, inclusiv ușile și ferestrele.
Biserica Sf. Împărați, Constanța, interior și candelabru, realizat de arh. Berechet, 1936-1938; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.Palatul administrativ al jud. Muscel (sediul fostei Prefecturi Muscel, actualmente sediul Primăriei Câmpulung-Muscel), 1934; foto Cristina Ionescu-Berechet
Devotat și talentat slujitor al Bisericii și al țării, arh. Dimitrie Ionescu-Berechet a primit premiul Salonului Oficial de Arhitectură din anul 1928, Ordinul Sfântul Mormânt Ortodox, de la Patriarhul Damian al Ierusalimului (1930) și Coroana României în grad de Ofițer (1947).
Diploma de arhitect, 1922; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
Ștefan Ionescu-Berechet este lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” a Universității din București, unde predă cursuri de Artă Creștină Eclesială. A publicat un album monografic dedicat bunicului său,“Arh. Dimitrie Ionescu-Berechet, 1896-1969. Viața și Opera”. Editura Monitorul Oficial, 2022.
Ștefan Ionescu-Berechet este nepotul arh. D. I. Berechet. „Am crescut de mic copil înconjurat de figura bunicului meu”.
„Deși plecat la Domnul cu opt ani înainte să mă nasc eu, bunicul a fost o prezență foarte vie în viața familiei noastre”
B365.ro: De ce ați ales cariera de teolog ? Bunicul dumneavoastră, care a trăit o viață pusă în slujba arhitecturii sacre, a avut vreo influență?
Ștefan Ionescu-Berechet: Am crescut de mic copil înconjurat de figura bunicului meu: deși plecat la Domnul cu opt ani înainte să mă nasc eu, a fost o prezență foarte vie în viața familiei noastre, prin poveștile mamei, ale bunicii. Anvergura cantitativă și calitativă a operei sale am decriptat-o mult mai târziu și a fost o surpriză pentru toți, inclusiv pentru mama mea, fiica arhitectului. Legătura mea cu biserica și cu teologia a venit și prin mama, pentru că, exact în perioada în care m-am născut eu, s-a angajat ca traducătoare de limbă franceză la Patriarhia Română. Legătura a fost astfelneîntreruptă prin bunicul și mama mea.
„Arh. Berechet era foarte atașat de memoria bunicului lui, zugrav de subțire. Considera că a moștenit de la el acest talent în ale Artei bisericești”
B365.ro: Stră-străbuniculdumneavostră, Ion Gârniță, bunicul arh. Berechet, era zugrav de subțire. Cine a fost acest meșteșugar de artă sacră?
Ștefan Ionescu-Berechet: Ion Gârniță era originar din Câmpulung Muscel, născut într-o familie care figurează în ”Obștea moșnenilor câmpulungeni”, chiar de la organizarea ei înanul 1846. Bunicul arhitectului Berechet era pictor de biserici și de icoane și a lucrat în zona Câmpulungului și a fostului județ Muscel. A pictat biserica Flămânda din Câmpulung, care azi e refăcută. Biserica, ctitorită în anul 1765, se afla pe un teren instabil și s-a surpat de mai multe ori. Într-un răstimp de 200 de ani, a fost rezidită de trei, patru ori. Ion Gârniță a pictat fresca din cel de-al doilea lăcaș și apare semnat pe mai multe icoane care se află acum la Muzeul Național de Artă. Arh. Berechet era foarte atașat de memoria bunicului lui, considera că a moștenit de la el acest talent în ale Artei bisericești.
Familia Ionescu Berechet, cca 1895; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
„Este un filon religios transmis în familie și profilul său spiritual nu este așadar întâmplător”
Ștefan Ionescu-Berechet: Noi nu știam foarte multe despre genealogia familiei. Știam despre acest zugrav de subțire, dar atât. Surpriza a fost să descoperim că și pe linia maternă și pe linia paternă a arhitectului Berechet există un șir de generații de preoți și diaconi. E un filon religios transmis în familie și profilul său spiritual nu este așadar întâmplător. Sunt multe lucruri tainice în spate.
Mama bunicului a fost o persoană foarte credincioasă, un om blând și iubitor, care a avut parte de o moarte foarte lină. Momentul îl descrie unul dintre unchii mei, regizorul Mihai Berechet, în “Caietele albastre”, memorii publicate în anii ’80. Spune acolo că “în aprilie 1943 a murit Maica mare, a avut o moarte lină, între două cești de ceai sorbite din cana Biedermeier și s-a dus în pace să-și doarmă somnul de veci pe dealul Flămânda”. În spatele acestui personaj evlavios care a fost bunicul meu, s-a aflat figura maternă. Străbunica mea a fost timp de 40 de ani văduvă și a crescut opt copii.
B365.ro: De unde vine numele de Berechet?
Ștefan Ionescu-Berechet: Doi fiiai zugravului Ion Gârniță au devenit mari negustori, unul era Petre Ionescu și altul, Nae Ionescu. În timp ce Petre a fost poreclit Chesaț, adică strâns la pungă, zgârcit, fratele lui, Nae, a fost poreclit Berechet, îmbelșugat, prosper.
Căminul şi paraclisul românesc de la Ierusalim, 1939; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
„Mama povestește că bunicul lucra foarte ușor, niciodată nu l-a văzut în criză de timp”
B365.ro: Bunicul dumneavoastră a muncit enorm. Este unic în istoria noastră poate ca un singur om, un singur arhitect să proiecteze atât de multe biserici.
Ștefan Ionescu-Berechet: A muncit până în ultima clipă, cu o lună înainte să plece la Domnul, pe 1 iulie 1969. Mama povestește că bunicul lucra foarte ușor, niciodată nu l-a văzut în criză de timp. Lucra foarte relaxat, avea timp de toate, și de copii și de prieteni și de plimbări. Majoritatea proiectelor sale sunt realizate înainte de perioada comunistă, dar continuă și în timpul Patriarhului Iustinian, fiindcă deși pare greu de crezut, și în zorii epocii comuniste la noi în țară s-au construit circa 200 de biserici noi.
Iconostas, biserica Sfinții Apostoli, Vrănești, jud. Argeș, zugrav Ion Gârniță, 1825; foto Cristina Ionescu-Berechet.
„Cașin este, în primul rând, cel mai important proiect al arh. Berechet, la care a lucrat neîntrerupt din anul 1936 până în 1969, când a închis ochii”
B365.ro: Cât de importantă este biserica Parcul Domeniilor – Cașin pentru bunicul și pentru familia dumneavoastră?
Ștefan Ionescu-Berechet: Cașin este, în primul rând, cel mai important proiect al arh. Berechet, la care a lucrat neîntrerupt din anul 1936 până în 1969, când a închis ochii. 33 de ani a supravegheat clipă de clipă tot ce s-a realizat, inclusiv excepționalul mozaic din interior. În noiembrie 1940, a doua zi după cutremur, în zori, bunicul era la Cașin să vadă ce s-a întâmplat, dacă s-a fisurat ceva. A fost înhumat în ziua de 3 iulie 1969 în cripta proiectată de el, sub Sfântul Altar, în locul unde în timpul slujbei se aude Sfânta Liturghie. A cerut ca, atunci când soția sa va trece la cele veșnice, să fie îngropată alături de el în criptă, ceea ce s-a și întâmplat.
Arh. D. Ionescu-Berechet, 1959; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.Biserica în construcție, 1938; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
B365.ro: Lucrările la Cașin au fost întrerupte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?
Ștefan Ionescu-Berechet: Nu au fost întrerupte. E adevărat că, în anii 50, preotul bisericii a fost arestat o perioadă. Biserica fusese declarată ctitorie regală de Carol al II-lea, iar numele ei vine de la strada învecinată, Mănăstirea Cașin. Sunt mărturii care atestă că delegații patriarhale, Patriarhul Moscovei, cel al Antiohiei au venit în vizită la Cașin. Cașin este o biserică simbol pentru București. Faptul că a fost amplasată în apropierea Arcului de Triumf nu este întâmplător, este un loc foarte bine ales într-un cartier creat atunci, în perioada interbelică, pentru angajații Ministerului Agriculturii și Domeniilor, de unde și numele de Parcul Domeniilor.
Cașinul nu este o simplă biserică, acest proiect arhitectonic reprezintă modelul de catedrală pe care patriarhul Miron Cristea îl dorea implementat în România Mare. Arh. Berechet transpune în forme arhitecturale concrete gândul patriarhului, iar acest tip de catedrală, specific perioadei interbelice, se regăsește și la biserica Sfinții Împărați din Hunedoara și la Constanța, la biserica Sfinții Arhangheli. Putem spune că biserica Cașin constituie un prim pas spre realizarea Catedralei Naționale. Dacă aceasta ar fi fost făcută în perioada interbelică, probabil că ar fi fost realizată după modelul Cașin, la dimensiuni mai mari.
„Cașin este prima biserica din România decorată exclusiv în mozaic”
Exista un cuptor pentru mozaic, materialul se producea la fața locului, în anii ’70-80. Vorbim de prima biserică în mozaic din România, pregătind și din acest punct de vedere proiectul viitoarei Catedrale Naționale. Bunicului meu i se datorează (și o spune chiar el negru pe alb), introducerea mozaicului în pictura noastră bisericească, noi nu aveam o tradiție în acest sens. Mozaicul este o artă foarte scumpă, imperială, pe care bizantinii au cultivat-o, dar care dispare și ea odată cu dispariția Bizanțului. Dacă avem astăzi mozaic la Catedrala Națională, i se datorează într-o proporție semnificativă arh. Berechet.
Planul bisericii, proiect arh. D. Ionescu Berechet, 1937; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu Berechet.
B365.ro: Cum a fost proiectată biserica Parcul Domeniilor-Cașin?
Ștefan Ionescu-Berechet: În data de 10 iunie 1936, Consiliul Parohiei Parcul Domeniilor lansează un concurs pe bază de invitații pentru arhitecții români creștini ortodocși în vederea elaborării planurilor bisericii Cașin și ale casei parohiale. În invitație se precizează dorința de a se ajunge la o “creațiune ideală”, care să țină seama de “topografia locului, dezvoltarea urbanistică a Capitalei și mai ales de rolul acestei biserici, ctitorie regală”. Juriul era compus din opt membri: IPS Patriarhul Miron, primarul general al Capitalei, doi delegați ai Consiliului Parohial, rectorul Academiei de Arhitectură, decanul Corpului Arhitecților, președintele Societății Arhitecților Români și președintele Societății Generale a Inginerilor din România. Era prezent de asemenea un arhitect agreat de către concurenți.
Perspectivă, proiect neexecutat al arh. Ion I. Berindey, 1936; planșă din Arhitectura, 7 (1936), noiembrie, p. 21.
Jurizarea concursului are loc în ziua de 17 noiembrie 1936, fiind declarat câștigător proiectul “Troița” al arh. Ion I. Berindey. Proiectul nu este agreat însă nici de comanditar, nici de Patriarhie, așa că se lansează un nou concurs, în februarie 1937, la care sunt invitați să participe arh. Ion I. Berindey, C. Ioțzu și D. Ionescu-Berechet. Concursul este câștigat de bunicul meu și în același an se începe edificarea bisericii.
Macheta bisericii, proiect arh. D. Ionescu Berechet, 1937; foto arhiva de familie arh. D. Ionescu BerechetCașin, singura biserică din România decorată exclusiv în mozaic. Foto credit: basilica.ro, Mircea Florescu.
Bunicul meu a lăsat un veritabil testament prin creația sa de căpătâi, Biserica Parcul Domeniilor- Cașin, așa cum putem citi în descrierea pe care o face el însuși lăcașului:
Încă de la acordarea lucrării, prin concurs, în asentimentul și cu binecuvântarea Patriarhului Miron, am conceput un lăcaș de rugăciune vast, care să cuprindă mulțimea credincioșilor unui cartier nou, monumental, pentru a sta demn alături de noile construcții ale cartierului, solid, și cât mai bogat artistic, pentru a deveni o operă de artă și a fi, datorită armoniei lui, încadrat, fără să distoneze, în ambianța urbanistică a orașului. Stilul este o adaptare actuală monumentală a elementelor predominante ale stilului național, în care s-au îmbinat armonios elemente complet noi cu elementele tradiționale. Brodat pe specificul bisericilor muntenești în plan treflat, cu amintiri vii de influențe oriental-bizantine, planul ei cu trei abside se înscrie într-un pătrat de 25 de metri. Arce mari, marcate prin arhitectura interioară, susțin logic, trecând printr-un rând de semicupole așezate sus, tot element nou, turla mare a Pantocratorului, singura vizibilă în biserică, precum la biserica Sf. Sofia din Constantinopol.
“La bogăția și originalitatea interiorului va contribui și marmura colorată și albă, toată de proveniență locală, din care s-au realizat deja tâmpla cu părțile ei laterale (jețul patriarhal și amvonul) și balconul corului și din care urmează să se realizeze lambriul colorat care, înconjurând biserica până sub ferestre ca un brâu sclipitor de marmură și mozaic, va unifica tâmpla cu balconul și cu arcadele interioare, dând armonie și unitate interioară.
Se va obține astfel și în interior o somptuozitate nemaiîntâlnită la noi, nouă ca material și ca stil, care, utilizând elemente locale cu amintiri din Orientul bizantin și din Italia, va crea armonie în interior și exterior. Iluminatul bisericii va urmări aceeași linie nouă și monumentală, făcându-se indirect, prin reflectoare mascate în arhitectură, cu efecte totale și parțiale de lumină și umbră.
Fațada este o transpunere fidelă a planului. Așezarea ei și cele 12 trepte ale pridvorului intrării îi dau înălțime și detașează monumentul în piața în care a avut norocul să fie așezat. S-a avut întotdeauna în vedere că biserica nu va fi un monument terminat în timp scurt. S-au utilizat materiale de prima calitate, s-au făcut lucrări de artă costisitoare și s-au evitat materialele imitate.
Monumentele de artă adevărată sunt opera mai multor generații. Variația de detalii, de culoare și de epocă formează farmecul și permanența lor. Când această lucrare va fi gata, dacă se va urmări fidel tema care a stat la baza concepției inițiale, biserica va fi un ales monument de artă națională actuală, unitară prin fațadă, interior și pictură, o chintesența actuală a bisericilor de altădată.
Foto credit: basilica.ro.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
Crucea de pe turla mare a Catedralei Mântuirii Neamului, care cântărește șapte tone, a fost montată în decursul acestei zile. Crucea de pe turla mare a Catedralei Mântuirii Neamului a fost
Consiliul Local al Sectorului 1 al Capitalei a aprobat proiectul de hotărâre privind acordarea unui sprijin financiar de zece milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) Patriarhiei Române
Primarul Sectorului 1, George Tuță, vrea să doneze 10 miloane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Proiectul de hotârăre se discută în ședința Consiliului Local S1, programată joi,