EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București

05 oct. 2024
48649 afișări
EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București | Foto credit: Trecutul în culori.

Unic și spectaculos în peisajul Bucureștiului, Parcul Tineretului – Cocioc a fost realizat cu muncă sisifică și mari eforturi financiare între anii 1965-1974. Curajoasa lucrare de dimensiuni uriașe, fără precedent în oraș, este opera arhitectului peisagist Valentin Donose (1929-2017), cel care a proiectat toate marile parcuri din capitală între anii 1958 și până la pensionarea sa, în 1992.

Acest teren, de aproximativ 80 ha, prin diferența de nivel de cca 20 de metri, prin expresivitatea reliefului, prin poziția în cadrul orașului își avea în mod cert un destin al său, un destin strălucit„, scria arh. Valentin Donose în anul 2012.

Mai jos, interviu cu Anca Stănescu Donose, arhitect conferențiar, Catedra de Peisagistică din cadrul Facultății de Horticultură, fiica arhitectului peisagist Valentin Donose, azi un nume pe nedrept uitat.

EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de Facebook.
Parcul Tineretului în anii '70.
Parcul Tineretului în anii ’70.

Valea Plângerii, favela Bucureștiului: cocioabe și dealuri de gunoi menajer și industrial 

Valea Plângerii și-a meritat numele din plin, dintotdeauna. Până la începutul anilor ’60, pe acest vast teritoriu de aproape 100 de hectare se afla o imensă groapă de gunoi pentru resturi menajere și industriale. Peisajul dezolant era compus din masive depozite de gunoi, care pe alocuri aveau înălțimea de 12-14 metri, mlaștină, bălți, smârcuri mereu inundate, dealul Piscului, alături de cocioabe umile, îngrămădite unele în altele, favela Bucureștiului. 

Solul era îmbibat de resturile provenite de la numeroasele tăbăcarii de lângă fostul Abator central al Bucureștiului de pe Calea Văcărești. De aceea, foarte puține specii de arbori s-au prins și au rezistat într-un sol atât de toxic.

EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Fotografii de Iosif Berman, Valea Plângerii în perioada interbelică.
EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de facebook.
Cum poți să transformi un loc fetid într-un parc urban, de mari dimensiuni, cu totul aparte?

În prezentarea proiectului său pentru ceea ce e acum Parcul Tineretului, arhitectul peisagist Valentin Donose rememora:

„Nu pot să nu-mi amintesc primii mei pași pe terenul vast, expresiv, plin de gropi de gunoi, de mlaștini, de bălegar, de mormane de deșeuri industriale, pe care mașinile de salubritate își descărcau transporturile fetide, nu pot să nu-mi amintesc mulțimea crucilor care erau răsfirate pe taluzul dinspre Cimitirul Bellu, până jos la marginea mlaștinei plină de stufăriș foșnitor și adierea vântului de toamnă. În unele locuri din Valea Plângerii stratul de gunoi avea 12-14 metri, s-au făcut foraje și s-a oprit depozitarea gunoiului.

Nu am găsit plantații pe Valea Plângerii, nici măcar o salcie. În afară plantației dinspre Bellu am găsit urmele unor livezi de pomi fructiferi pe Dealul Piscului. Pe taluze, cât și pe zonele de gunoi și-a croit drum o iarbă măruntă și deasă care constituie principala hrană a unei mici turme de oi și cirezi de vaci. În partea de nord-est a terenului se găsesc îngrămădite cocioabe care, pe lângă faptul că dau un aspect urât cartierului, constituie în același timp o zonă de insalubritate (..). Cam așa arată Valea Plângerii unde, în zilele caniculare de iulie, la adierea vântului, miasmele Abatorului ajung și stăruie îndelung deasupra acestor priveliști cărora proiectul de față își propune să le dea o altă înfățișare”.

Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de facebook.
Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de Facebook.
O brigadă de 76 de screpere și buldozere a lucrat luni în șir, în mirosul insuportabil degajat

Într-un oraș plat ca Bucureștiul, Valea Plângerii, cu relieful său extraordinar, dat de diferențele de nivel de cca 20 de metri, a reprezentat o provocare, dar și o sursă de inspirație pentru arh. Valentin Donose.

Mlaștina a devenit Lacul din Parcul Tineretului, din care s-au scos 500.000 de mc de terci mâlos și alți 500.000 de metri cubi de pământ au fost aduși ca să niveleze terenul. O brigadă de 76 de screpere și buldozere a lucrat luni în șir, în mirosul groaznic degajat.

Parcul Tineretului a fost construit de mii de oamenii mobilizați tovărășește, de sute de echipe complexe de muncitori, ingineri, buldozeriști, zidari, betoniști, activiști responsabili de mobilizarea, șoferi, etc.

EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Foto credit: Agerpres, 1965, Arhiva istorică.

Parcul Tineretului avea prevăzute astfel de dotări: rozarium, cascadă, bazin decorativ, restaurant, debarcader, loc pentru dulciuri și răcoritoare, terenuri de sport, terenuri de joacă pentru copii, WC-uri publice, un pod principal, doua secundare, pasarele.

Podul din Parcul Tineretului a fost reabilitat. Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Podul din Parcul Tineretului a fost reabilitat. Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Arh. Peisagist Valentin Donose a pus bazele Facultății de Arhitectură Peisageră din București

Valentin Donose (1929-2017) a fost arhitect diplomat din anul 1957, angajat al Institului Proiect București din 1958, membru UAR din 1962, lector universitar la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, fondator al Facultății de Arhitectură Peisageră București, 1999 – în colaborare cu prof.dr. Ana Felicia Iliescu și ing. Florin Teodosiu. Adevăratul pas în profesie, Valentin Donose l-a făcut cu proiectul de diplomă din anul IV al Facultății, cu subiectul „Un parc la Constanța”, un imens teritoriu care ținea din jurul stadionului, deja construit, și spațiul din jurul Lacului Tăbăcăriei, cu marea oglindă de apă din centrul zonei.

Arh. Peisagist Valentin Donose a pus bazele Facultății de Arhitectură Peisageră din București. Foto credit: Grupul de Inițiativă Civică Parcul Tei.
Arh. Peisagist Valentin Donose a pus bazele Facultății de Arhitectură Peisageră din București. Foto credit: Grupul de Inițiativă Civică Parcul Tei.

„Am avut doi conducători de Diplomă, primul a fost Rică Marcus care a plecat din țară spre sfârșitul proiectului meu de diplomă, iar al doilea a fost arh. Cezar Lăzărescu. Comisia de Examen de Stat era formată din vârfuri ale arhitecturii din acele timpuri: arhitect Grigore Ionescu, prof. Arh. Pompiliu Macovei (care era și Arhitect Șef al Capitalei), arh. Radu Laurian, căruia i-am devenit ulterior colaborator în cadrul Catedrei de Urbanism pe care o conducea și care mi-a încredințat Cursul de Peisagistică ce se adresa studenților din anul V, prof. arh. Octav Doicescu, ce a apreciat în mod deosebit Diploma și ca urmare mi-am putut alege – că așa erau timpurile-repartiția, care în cazul meu a fost Bucureștiul”, (Valentin Donose în prezentarea „Cum am devenit Arhitect Peisagist”, 2012).

Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.

Valentin Donose și-a făcut ucenicia în Atelierul arhitectului Robert Voll din Institutul Proiect București. Primul său proiect a fost Parcul Sticlăriei, de lângă fosta Fabrică de Sticlă de pe blvd. Muncii.

Un portofoliu impresionant: toate parcurile importante din București au fost realizate de arh. Donose

Între anii 1958-1992, cât o viață de om, arh. peisagist Valentin Donose a realizat: Parcul Fabrica de Sticlă (7 ha, 1958), Restructurarea Parcului Libertății (numai vegetația, suprafața 22 ha, 1959), Parcul Circului de Stat, (suprafața 17 ha-1960), Parcul Patinoarului Floreasca (7 ha, 1961), Grădina Sălii Palatului (4 ha-1962), Parcul Expoziției Economiei Naționale (110 ha, 1964), Parcul Tineretului-Cocioc (83 ha, 1965-1974), Parcul Central Titan (115 ha 1966-1968), Zona de Agrement Bragadiru (160 ha 1972-1974), Ansamblul de Fântâni de la Parcul Tineretului (1974), un Parc la Botoșani (30 ha 1975), Lacul din Grădina Botanică București, un Parc la Focșani (1977), Zona de Agrement Slatina (120 ha 1979), Fântâna și amenajare Insula Lacul Morii (1987), spațiul verde din Piața Unirii (10 ha, 1986-1987), parcul Izvor-Hașdeu (16 ha 1989).

Autoportret, desen în cărbune executat de arh. Donose la vârsta de 28 de ani. Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Autoportret, desen în cărbune executat de arh. Donose la vârsta de 28 de ani. Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Arh. Valentin Donose a schimbat imaginea verde a Bucureștiului

În cadrul Atelierului Spații Verzi din București, condus de Valentin Donose, au fost amenajate: Parcul Drumul Taberei (10 ha 1972-1973, șef proiect ing. Ionescu Tamara), Parcul Morarilor (17 ha, 1975, șef de proiect arh. Popescu Sofia), Parcul Crângași (10 ha, 1987, șef de proiect arh. Popescu Sofia). Pentru partea de Arhitectură, arh. Valentin Donose a elaborat 2 poduri în Parcul Herăstrău, Podul din Parcul Central Titan, Podul Pantelimon, 3 poduri metalice în Parcul Tineretului, Podul de peste Dâmbovița- Academia Militară, în prezent demolat.

Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Foto credit: Nicușor Dan, pagina de Facebook.
După pensionare, în 1992, arh. peisagist Valentin Donose a realizat Grădinile Palatului Parlamentului, inclusiv grădinile terasate

În București, în perioada 1958-1990 au fost întocmite peste 10.000 de proiecte de specialitate pentru ansambluri de locuit, dotări social-culturale unicate, artere de circulație, etc. După pensionare, în 1992, arh. peisagist Valentin Donose a realizat Grădinile Palatului Parlamentului, inclusiv grădinile terasate (suprafața 50 ha), Grădina Botanică din Galați (17 ha, în colaborare cu prof.dr. A. F. Iliescu), Parcul din complexul particular Zimnicea (2, 5 ha), 2 cascade decorative în același parc, grădini particulare, Parcul Academiei Române din București și fântâna decorativă.

Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Parcul Tineretului a fost prevăzut, încă din anul 1935, în schița de sistematizare a Bucureștiului

Arh. Valentin Donose: Teritoriul de la poalele Dealului Crematoriului, în suprafață de 80-100 ha, a făcut obiectul preocupărilor Municipalității începând cu perioada imediat următoare Primul Război Mondial. Vreme de câteva zeci de ani a fost folosit drept groapă de gunoi pentru resturi menajere și industriale. Terenul reprezenta o buclă mai veche a Dâmboviței, care a săpat malul spre Cimitirul Bellu, colmatata cu timpul, iar după regularizarea Dâmboviței (realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea) rămasă ca o baltă închisă, alimentată din pânza freatică ce avea direcția de scurgere spre Dâmbovița venind dinspre cimitire.

„Terenul reprezenta o buclă mai veche a Dâmboviței, care a săpat malul spre Cimitirul Bellu, colmatata cu timpul”.

În schița de sistematizare realizată în anul 1935 de către cei mai străluciți arhitecți ai acelui timp, G.M. Cantacuzino, Duiliu Marcu, R.Bolomey, I. Davidescu, inginer T. Rădulescu, etc, a fost prevăzută realizarea acestui parc cu indicarea foarte clară a arterei ce va purta numele Magistrala Nord-Sud, și chiar al bulevardului ce s-a deschis în anii 1972-1974, bd-ul Dimitrie Cantemir.

Foto credit: Tineretului și împrejurimile, pagina de facebook. O panoramă din anul 1967 de pe dealul Crematoriului. Sursa imaginii: Ionn Grigorescu,
Foto credit: Tineretului și împrejurimile, pagina de facebook. O panoramă din anul 1967 de pe dealul Crematoriului. Sursa imaginii: Ionn Grigorescu, „Bucuresti/Bucharest” 2020.
Foto credit: Arhiva Azopan.
Foto credit: Arhiva Azopan.
Inițial, Parcul Tineretului urma să fie făcut după modelul parcurilor de cultură și odihnă sovietice

Arh. Valentin Donose: Prin anii 1953-1955 s-a întocmit la I.P.B (Institutul Proiect București) un studiu sub conducerea arh. Constantin Moșinschi care prevedea realizarea unui parc sub numele de Parcul Tineretului. Proiectul purta amprenta specifică acelei perioade de timp, cu influențe mai mult decât evidente ale parcurilor așa zise „de cultură și odihnă sovietice”, program care a luat ființă în URSS după anii 1920. Traseele propuse de colectivul condus de arh. C. Moșinschi erau drepte, intersectându-se în toate direcțiile în formă de stea, cu fel de fel de dotări specifice programului de parc de cultură și odihnă sovietic: biblioteci, restaurante, teatre, sport, distracții, etc. Nu s-a realizat, din fericire, nimic după acest proiect.

Odată cu dezvoltarea urbanistică a Bucureștiului, după anii 1958-1960, Cociocul sau Valea Plângerii a fost pus pe rol, devenind subiect de preocupări serioase pentru Primăria Capitalei sau cum se spunea atunci Sfatul Popular al orașului București. În acei ani de avânt constructiv și de entuziasm (aveam 35 de ani atunci), lucrarea aceasta prezenta un interes deosebit.

Foto credit: Arhiva Azopan.
Foto credit: Arhiva Azopan.
În acea perioadă de timp, orașul a avut marele noroc să fie condus de un primar general cu totul și cu totul remarcabil: Ion Cosma

Provenit din Ministerul Agriculturii unde fusese ministru, om pașnic și cu o inteligență nativă extraordinară, de origine țăran, a fost numit sub Gheorghe Gheorghiu Dej Primar General al Capitalei între anii 1962-1968. Ion Cosma este inițiatorul Parcului Tineretului și al Parcului Central al cartierului Titan-Balta Albă.

Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de facebook.
Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de facebook.
Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.

Mai jos, descrierea proiectului elaborat de Valentin Donose în anul 1965, la începutul lucrărilor

Arh. Valentin Donose: Valea Plângerii are cca 90 de ha și este limitată pe trei părți de un relief extrem de puternic, urme ale unor îndepărtate lupte între apă și uscat, din care apa s-a retras lăsând ca vîntul și oamenii să-i continue opera mai departe. Valea este deosebit de interesantă din punct de vedere peisagistic, mai ales pentru un oraș ca Bucureștiul în care formele de relief mai expresive sunt foarte puține. Cei cca 18-20 m înălțime, care separă smârcurile și părțile de jos de platformele cimitirelor,

Dealul Piscului asigura priveliști foarte variate în orice direcție. De la cotele superioare putem arunca o privire de ansamblu asupra întregii văi și chiar mai departe asupra unei bune părți a orașului, în care se zăresc cocioabe umile și prăfuite acoperite cu carton, bucăți de tablă ruginită și cărămizi, precum și siluetele zvelte, luminoase și optimiste ale marilor ansambluri de locuit: cartierele Nițu Vasile, Berceni, Olteniței, Giurgiului. Magistrala Sud înainta vertiginos cu blocurile ei masive și s-a oprit parcă doar pentru un moment-la marginile de nord ale acestui teritoriu.

Mahalaua Manu Cavafu, interbelic.
Mahalaua Manu Cavafu, interbelic.
Planul Parcului Tineretului. Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Planul Parcului Tineretului. Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
“Forma lacului din Parcul Tineretului s-a realizat în 3-4 ani cu ajutorul unor drăgi refulante, care au dislocat un terci îngrozitor”

Arh. Valentin Donose: Plimbându-ne în părțile de jos ale terenului, pe marginea bălții aproape plină de stuf cu mici oglinzi de apă, în care pescuiesc o mulțime de copii și vârstnici, ne apar planurile puternice ale taluzelor într-o contiună schimbare de umbră și lumină. Deși diferențele de nivel sunt mari, datorită spațiului amplu cuprins în perimetrul format de aceste taluze, nu avem decât în puține locuri senzația de groapă. Aceasta numai în partea de sud-vest din cauza unor masive depozite de gunoi.

Așa a început cea mai grea lucrare. La scurtă vreme am predat planurile de realizare a lacului, pe baza colaborării cu I.S.P.I.F- I.P.C.H. Au fost făcute studii de calitatea apei, primenirea apei, debit și evacuare, pereere a malurilor, etc. Golirea se face printr-un preaplin spre str. Piscului într-un mare colector. Forma lacului, care ține seama de zonele mlăștinoase, de perspectivele plonjate, de posibilitățile de agrement, etc, s-a realizat în următorii 3-4 ani cu ajutorul unor drăgi refulante, care au dislocat prin hidromecanizare circa 500 000 m.c de mil cu rizomi de papură.

Acest terci îngrozitor a dat multă bătaie de cap în anii care au urmat, întrucât forma o crustă de câțiva centimetri deasupra, iar dedesubt rămâne mâlul argilos îmbibat cu apă care nu se mai usca și nici apa nu se infiltra. Dificultăți enorme au fost și cu realizarea peretelui de beton armat și a insulelor. (..).

EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București

EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Sub straturile de pământ care acopereau gunoiul, procesele chimice de transformare a acestuia, nu erau încheiate nici în anul 1998 și vor mai dura încă 10 ani, probabil

Arh. Valentin Donose: Dacă lacul a ridicat probleme, modelarea terenului, care practic era împărțit în două, un dig de gunoi care mergea până la actualul pod spre Sala Polivalentă, a dat un număr nesfârșit de probleme. La cele 500 000 m.c de pământ scos din lac, s-au mai adăugat alte 500.000 m.c de gunoi și pământ mișcate din loc pentru modelarea terenului și aerisirea pământului. Sub straturile de pământ care acopereau gunoiul, procesele chimice de transformare a acestuia, nu erau încheiate nici în anul 1998 și vor mai dura încă 10 ani, probabil.

Foto credit: Agerpres, 1965, Arhiva istorică.
Foto credit: Agerpres, 1965, Arhiva istorică.
EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Foto credit: Agerpres, 1965, Arhiva istorică.
Solul a fost desțelenit, întors și aerisit, iar după 3 săptămâni gunoiul își pierdea, în cea mai mare parte, mirosul”

O brigadă de 76 de screpere și buldozere aduse de la Primărie din zona Dunării prin efortul depus de primarul Cosma a lucrat în condițiile de miros îngrozitor o primăvară întreagă la mișcările de teren și la aerisirea gunoiului. De fapt, straturile de cca 80 de cm la care se făcea desțelenirea și întoarcerea pământului după 2-3 săptămîni expus la aer, gunoiul își pierdea, în cea mai mare parte, mirosul și pământul devenea relativ satisfăcător.

Arh. Valentin Donose: Până în 1968 s-a escavat și terminat Lacul cu cele trei insule și cu pereerea malurilor, s-a efectuat modelarea generală a terenului în formă ei actuală- mai puțin în zona rozariumului, unde au dăinuit multă vreme depunerile rezultate de la lac- s-au terminat lucrările de drumuri, plantările pe taluzul sudic, spre cimitire, spre crematoriu. Se depuseseră mari cantități de pământ pe mamelonul din zona centrală care era aproape conturat. (..). Așa s-au născut lucrările acestea, care astăzi stau pașnice la dispoziția bucureștenilor și care în zilele de sărbătoare adună zeci de mii de oameni ce se bucură de frumusețea și de utilitatea lor.

EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii - Cocioc, cel mai toxic teren din București
Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de Facebook.
În anii 1973-1974 a revenit cu pregnanță ideea unei Săli Polivalente, care a fost fixată definitiv la indicația lui Ceaușescu pe actualul amplasament

Parcul Tineretului a fost creat și iubit de primarul Ion Cosma și nu de primarul anilor 1973 -1974, Gheorghe Cioară, care ulterior avea să-și atribuie merite nejustificate.

Nicolae Ceaușescu în vizită pe șantierul din Dealul Piscului, 22 martie, 1974. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc, cota 60/1974.
Nicolae Ceaușescu în vizită pe șantierul din Dealul Piscului, 22 martie, 1974. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc, cota 60/1974.

Printre dotările propuse, figura și o amplă cascadă amplasată pe taluzul sudic spre Parcul de distracție, în continuarea axului vizual al aleii principale

Această dotare cu caracter de unicitate ar fi fost un element de mare atracție pentru București. Gândită ca o suită de ample bazine pe cele cca 20 m diferența de nivel, cu reciclarea apei din lac, ar fi constituit în același timp o amplă expoziție de sculptură în aer liber. Ar fi amintit într-un anume fel de atmosfera grotei distruse din Parcul Carol. Studiul indica un cost al lucrării de 4.000.000 lei în 1965.

Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Foto credit: Arhiva arh. Valentin Donose.
Lucrările la parc au fost reluate în perioada 1973-1974, puține specii de arbori au rezistat în solul toxic

Arh. Valentin Donose: În zona dealului de gunoi vegetația suferă în mod vădit din cauza scursurilor nocive, acide. Puține specii au rezistat. S-au făcut încercări în zona fântânii centrale, cu fel de fel de specii, inclusiv platani, salcâmi, salcâmi japonezi, castani, arțari, stejari. Nu rezistă nimic în afară de plopi.

În primii ani după 1974, rozariumul era o piesă de interes, deși nu a fost niciodată realizat integral, cu garduri vii scunde de tisă și buxus, pentru a se asigura un decor de iarnă. De sus, de la Sala Polivalentă, de pe mamelonul central, în mai, la sfîrșitul lunii și la începutul lunii iunie, vederea era splendidă cu multitudinea de culori intense. Din apropiere, de pe aleile dalate care se strecurau printre petele de trandafiri puteau fi admirate formele și culorile acestor splendide plante.

 Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Valentin Donose a fost amenințat că va fi dat afară din Institutul Proiect București, drept recompensă pentru realizarea Parcului Tineretului

Arh. Valentin Donose: În apropiere de 23 august 1974 m-a chemat primarul general Gheorghe Cioară. În sală erau cei de la IPB, constructorii care au muncit nebunește, activiștii, inginerii, miile de oameni mobiizati. Primarul sectorului 4, Dumitru, a citit un foarte lung discurs din care nu îmi amintesc decât un fel de tămâiere, pentru cine credeți? Pentru primarul Cioară. Mă jur. Am cam rămas cu gura căscată. După fel de fel de scurte luări de cuvânt în care s-a făcut elogiul zidarilor, betoniștilor, șoferilor, etc, s-a trecut la ciocnirea tradiționalului păhărel de .. cogniac. Duminica dimineața pe stomacul gol. (.) Nu am băut nimic, nu ni s-a adresat niciun cuvânt de felicitare. Astfel s-a încheiat ceremonia unei munci pentru unii de câteva luni, pentru mine de circa 10 ani. Iată cum s-a terminat adevărată recompensare.

Groapa de gunoi din Valea Plângerii, interbelic. Fotografie de Iosif Berman, apud art-historiablogspot.ro.
Groapa de gunoi din Valea Plângerii, interbelic. Fotografie de Iosif Berman, apud art-historiablogspot.ro.
Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
„Da, ce, ăsta e parc?! Gol că nu ai unde să stai la umbră”

Arh. Valentin Donose: Am fost chemat la Institut unde erau directorul Institutului, inginerul Romeo Dragomirescu, vicepreședintele la Primărie cu probleme de construcții, inginerul Ștefan Ciurel, primarul Capitalei, același Gheorghe Cioară. Cioară, zâmbind, îmi întinde mâna și-mi spune: „Să știi că am să pun o placă cu mențiunea „Parc proiectat de arhitectul Donose”. Un val de căldură mi-a îmbujorat obrajii de plăcere și modestia m-a făcut să-mi plec ochii în jos cu bună știință. Ciurel adaugă că placa trebuie să fie aurită și să fie pusă la intrarea în parc. În secunda următoare, cu un colț al mustății ridicat în sus, cu o uitătură feroce, urlă la mine ca ieșit din minți: „Da, ce, ăsta e parc?! Gol că nu ai unde să stai la umbră”. Întâmplarea mi-a lăsat un gust foarte amar.

Până la urmă, Institutul Proiect București, în lista de proiecte înaintate Uniunii Arhitecților pentru premiere pe anul 1974 a inclus și Parcul Tineretului. Mi s-a acordat o mențiune, care consta într-o excursie în Polonia, excursie pe care nu am putut să o fac fiind prins până peste cap cu macheta orașului București de cca 420 mp.

Foto credit: Agerpres, Arhiva istorică.
Foto credit: Agerpres, Arhiva istorică.
 Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Anca Stănescu Donose era copil când a fost dusă pentru prima oară în Parc de tatăl său

Conferențiar arhitect Anca Stănescu Donose, Catedra de Peisagistică din cadrul Facultății de Horticultură este fiica arhitectului Valentin Donose. Era copil când a fost dusă de tatăl ei pentru prima dată în Parcul care se contura.

Anca Stănescu Donose, fiica arh. Valentin Donose.
Anca Stănescu Donose, fiica arh. Valentin Donose.

Anca Stănescu Donose: Cred că aveam 10-11 ani când am fost cu tata acolo și țin minte că erau aleile conturate, chiar și taluzurile aveau iarbă, erau pâlcuri de mici rășinoși, în special de pini. Văd și acum, era o zi însorită, pâlcuri de pini. Arborii foioși erau firavi și foarte pricăjiți, de-abia fuseseră plantați. Și mă gândeam eu, având în mintea de copil marele parc Herăstrău: „Ce parc mai e și ăsta?”

Ideea constituirii unei ample zone verzi, o așa numită pană verde urbană, în jumătatea sudică a Bucureștiului, a apărut încă din perioada interbelică. În celebra schița de sistematizare a orașului din 1935 a fost prevăzută realizarea unei ample zone verzi din care urma să facă parte și actualul parc al Tineretului. Această „pană verde urbană” avea să fie alcătuită din Parcul Carol, cel al Tineretului actual, cel al Copiilor și zona amplă de la Văcărești. Jumătatea de Nord a orașului beneficia deja de numeroase spații verzi de-a lungul salbei de lacuri realizate în urma regularizării râului Colentina.

Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
În general, în toate marile orașe ale lumii, parcurilor le sunt atribuite astfel de terenuri degradate pe care nu se poate construi”

Anca Stănescu Donose: În egală măsură, dezvoltarea orașului a necesitat și realizarea marelor artere de circulație, printre care și Magistrala Nord Sud, ea urmând să aibă drept capăt de perspectivă Parcul Tineretului de azi. Teritoriul Văii Plângerii sau groapa Cocioc era unul destul de amplu, de cca 100 de hectare, dar care era extrem de degradat în urma depozitării gunoaielor de tot felul, printre care și a deșeurilor chimice, extrem de toxice, rezultate din prelucrarea pieilor de animale provenite de la fostul Abator. De-a lungul actualului bulevard al Tineretului se aflau multe tăbăcarii.

Terenul a devenit de-a lungul timpului impropriu construirii. În general, în toate marile orașe ale lumii, parcurilor le sunt atribuite astfel de terenuri degradate pe care nu se poate construi. De aceea, argumentul asanării și salubrizării acestui vast teritoriu degradat a fost poate cel mai important în luarea deciziei de realizare a Parcului Tineretului.

Un alt argument al edificării Parcului Tineretului fost acela al reliefului natural, cu o formă aproape de amfiteatru, cu o diferență de nivel considerabilă, cum rar găsești într-un oraș plat cum este Bucureștiul. Diferența de nivel între partea cea mai înalta și cea mai joasă era de cca 20 de metri. Acest relief se potrivea perfect pentru un parc cu caracter liber peisager, oferind o expresivitate deosebită întregului ansamblu.

Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Foto credit: Nicușor Dan, pagina de facebook.
Tatăl meu a proiectat o amplă fântână, cu un jet principal de o înălțime considerabilă, de cca 25 de metri”

B365.ro: Ce a prevăzut proiectul tatălui dvs?

Anca Stănescu Donose: Caracterul Parcului Tineretului este unul mixt, cu preponderență de stil liber peisager, dar are și zone tratate oarecum geometric, legătura cu orașul de la Liceul Șincai, cu fântânile proiectate de tatăl meu, cu capătul acestui acces principal unde inflexiunea se duce spre zona Sălii Polivalente. În această inflexiune el a proiectat o amplă fântână, cu un jet principal de o înălțime considerabilă, de cca 25 de metri, care constituia de asemenea un capăt de perspectiva față de această trecere și legătură între urbanistica orașului și parc. Tot acest acces principal către Sala Polivalentă este tratat într-un stil mai geometric

În rest, parcul are o structură compozițională preponderent liberă, la un moment dat tatăl meu a gândit înspre ieșirea la Cuțitul de argint, un parter, cum se numește în peisagistică. Parterul înseamnă o suprafață amplă ce se întinde ca un’’covor’’ cu iarbă, uneori desene florale, și este străjuit de aliniamente de arbori. Este un parter semicircular (oarecum o inovație compozițională adusă de tatăl meu), care s-a păstrat și azi este foarte foarte frumos reprezentat de aliniamentul de platani.

 Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.
Foto credit: Ana Elisabeta Botez, pagina de facebook.

B365.ro: A fost o muncă uriașă, cu mii de muncitori.

Anca Stănescu Donose: Au fost niște eforturi financiare și fizice uriașe, cu sute de oameni, eforturi legate, în special, de salubrizarea teritoriului și a terenului extrem de degradat. Au fost aduse tone de pământ de calitate pentru ca vegetația să poată trăi acolo, lucru care a necesitat timp și eforturi uriașe.

B365.ro: Cum se prezintă azi parcul?

Anca Stănescu Donose: Este bine atât cât se poate, sigur că ar mai fi lucruri de făcut. S-au făcut și plantări care nu trebuiau făcute. Erau suprafețe de peluza gândite de tatăl meu iar oamenii, neștiind și fără să întrebe, s-au apucat să facă plantări. Sunt greșeli care au fost făcute probabil din neștiință. Oricum, Parcul Tineretului stă mult mai bine decât Parcul Circului, de exemplu.

În această lună se împlinesc 7 ani de la trecerea în neființă a arhitectului Valentin Donose, peisagistul căruia Bucureștiul îi datorează cele mai mari parcuri.

Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de facebook.
Foto credit: Institutul de Studii Sud- Est Europene, pagina de facebook.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene

 

Cookies