EXCLUSIV I Monumentul Eroilor din Parcul Carol, istoria neștiută. Gândit pentru ostașii căzuți la Stalingrad, a ajuns necropola liderilor comuniști | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
EXCLUSIV I Monumentul Eroilor din Parcul Carol, istoria neștiută. Gândit pentru ostașii căzuți la Stalingrad, a ajuns necropola liderilor comuniști | Interviu cu arh. M. Ghigeanu | Foto credit:Andrei Bîrsan, ilustrată, bucurestiulmeudrag.ro.
“Monumentul Eroilor Luptei pentru Libertatea Poporului și a Patriei, pentru Socialism” din Parcul Republicii, azi Parcul Carol I, inaugurat cu pompă la 30 decembrie 1963, drept celebrare a proclamării Republicii Populare Române în 1947, are o lungă și neștiută istorie.
Dacă n-am fi pierdut războiul, dacă n-am fi fost ocupați de Armata Roșie, în Parcul Carol urma să fie ridicat un Memorial maiestuos, de dimensiuni impresionante, în onoarea militarilor români căzuți în cel De-al Doilea Război Mondial pe frontul de Răsărit, la Stalingrad.
Variantă, Monumentul din Parcul Eroilor Neamului. Foto credit: Arhiva arh. Ion Giurgea.
Venirea comuniștilor la putere, în 1948, vine cu epurări și “ascuțirea luptei de clasă” aplicate nu numai celor vii, ci și celor morți. Ideologia acelor timpuri întunecate a stabilit cine a fost “erou bun”, agreat, comunist, și cine nu.
Fațada către lac, varianta finală, Monument nerealizat, inspirat după monumentul roman de la Adamclisi, arh. Ion Giurgea, 1943, Arhiva arh. Ion Giurgea.Foto credit: Mihaela Mandru, bucurestiulmeudrag.ro.
Monumentul din Parcul Carol are o istorie scrisă de învingători, ca toate istoriile
Mai jos, despre eroi și morminte, interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu, al cărui bunic a murit la Stalingrad, fără ca familia să-i știe vreodată mormântul.
Vă prezentăm imagini excepționale din Arhiva personală a arh. Ion Giurgea, planșe care ne dezvăluie proiectul său monumental cu numeroase variante, dar nerealizat.
Vedem ce-ar fi putut să fie Monumentul Eroilor din Parcul Carol, dacă nu s-ar fi întors roata istoriei, ce este azi și pe cine mai reprezintă. Punem în oglindă cele două proiecte de arhitectură, amândouă remarcabile, amândouă realizate de mari arhitecți, dar cu semnificație morală total opusă.
Variantă Monumentului în stil Littorio Mussolian din Parcul Eroilor Neamului. Foto credit: Arhiva arh. Ion Giurgea.Cimitirul Eroilor Neamului, variantă monument, Osuarul. Foto credit: Arhiva arh. Ion Giurgea.
Mausoleul fruntașilor comuniști din Parcul Carol a fost ridicat pe locul unde se afla Palatul Artelor, edificiu construit în 1906, în cadrul Expozițiunii Generale a Bucureștilor
Îndelungată este povestea locului pe care a fost ridicat Monumentul Eroilor, pe care îl vedem azi în Parcul Carol, loc de veci al liderilor comuniști dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. C.I. Parhon, Ștefan Gheorghiu, Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Grigore Preoteasa, Lucrețiu Pătrășcanu, Ilie Pintilie și mulți alții care au avut nume de străzi până în 1989.
În 1906 se împlineau 40 de ani de la venirea Regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului României și 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani.
Pentru marcarea momentelor, a fost organizată Expozițiunea Generală Bucuresti 1906 pe Dealul Trocadero, Dealul Filaretului, Parcul Carol.
Proiectul a fost aprobat în mai 1905, iar pe 6 iunie 1906 a avut loc inaugurarea în prezența Regelui Carol I, alături de Regina Elisabeta, Principele Ferdinand și Principesa Maria.
Carol I vizitează Expoziția Jubiliară din 1906 și discută cu Constantin Istrati, comisar general al Expoziției și viitor președinte al Academiei Române (1913-1916). Foto credit: Sorin Turturică, pagina de facebook.Ilustrată de epocă, Palatul Artelor din Parcul Carol I.
În doar 11 luni, în Parcul Carol a fost construit un orășel fermecător. În centrul lui se afla Palatul Artelor
Centrul Expoziției îl reprezenta Palatul Artelor. Edificiul a fost proiectat de arh. Victor Ștefănescu și Ștefan Burcuș și construit de inginerul Robert Effingham Grant, cel care realizase și alte construcții importante în București: Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Palatul Artelor era dedicat Primului Rege, dar și “Marelui Împărat Traian, aflat la originea zămislirii naționalității române”.
Ilustrată de epocă, „Exposiția Națională 1906”.
Palatul Artelor adăpostea “Muzeul Trecutului Nostru”, al cărui obiectiv era “să conserve tot ce privește neamul românesc, de la constituirea sa și până în prezent”
Aici au fost expuse creațiile unor mari pictori români – Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, machete ale unor construcții istorice, cea a podului de la Adamclisi și cea a podului de la Cernavodă, o statuie a Lupoaicei, busturile din marmură ale lui Decebal și Traian, portrete ale unor domnitori, costume istorice, etc.
Interiorul Palatului Artelor, 1906, cu statuia Lupoaicei. Foto credit: Cornel Dusescu, pagina de facebook Bucureștiul de Altădată.
În 1919, Palatul a trecut în subordinea Ministerului de Război, devine Muzeu, iar în 1923 în fața lui a fost amplasat Mormântul Ostașului Necunoscut.
Palatul a fost devastat de un incendiu în 1938 și a fost demolat în 1943, pentru a face loc Memorialului Eroilor Neamului, un complex care urma să cuprindă Monumentul Eroilor, cimitirul, și câteva clădiri administrative.
Șantierul a fost abandonat în 1944 și a rămas în paragină până în anii ’60, când orânduirea comunistă construiește Monumentul dedicat “eroilor” socialiști, în fapt, necropola comuniștilor de rang înalt.
Interiorul Palatului Artelor, 1906. Foto credit: Cornel Dusescu, pagina de facebook Bucureștiul de Altădată.
Necropola comuniștilor de rang înalt a fost construită cu granit importat din Suedia, mozaic adus din Italia
Ridicat după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu, Mausoleul din Parcul Carol are o înălțime de 48 de metri. În criptele rotondei căptușite cu plăci de granit roșu și negru, importat din Suedia, cu boltă ornată cu mozaic acoperit cu foiță de aur, adus din Italia, au fost așezați să-și doarmă somnul de veci în vecii vecilor, cei mai înalți demnitari roșii.
1965, 24 martie. Înmormântarea tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sicriul este purtat pe treptele marii scări ce urcă spre Monument. Primul din stînga, Nicolae Ceaușescu. În fundal, turnul Țepeș din Parcul Carol I. Foto: Revista Flacara, apud Andrei Bîrsan, bucurestiulmeudrag.ro.
La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, nestinsă ca flacăra olimpică. Flacăra lor s-a stins definitiv după 1989, necropola a fost dezafectată în anul 1991, iar ce-a mai rămas din cei care au hotărât soarta României în cei mai negri ani, morții iluștri au fost strămutați din cripte de familiile lor, de teama profanarii.
Foto credit: Andrei Ionel Berghes, bucurestiulmeudrag.ro.Monumentul din Parcul Carol I, ianuarie 2017. Foto credit: Mihai Piscureanu, bucurestiulmeudrag.ro.Plan de situație, Cetatea Eroilor Neamului. Arhiva arh. Ion Giurgea.
Pe cine și ce mai reprezintă azi Monumentul Eroilor din Parcul Carol? „Din Regimentul 36 – Artilerie, din care a făcut parte și bunicul meu, nu s-a mai întors nimeni”
B365.ro: Mădălin Ghigeanu, ce ai aflat despre ce ar fi putut să fie în Parcul Carol?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Am descoperit în Arhiva lui Ion Giurgea imaginile acestui monument nerealizat. Impresionant este efortul arhitectului, nenumăratele sale variante realizate după bătălia de la Stalingrad. Monumentul trebuia să adăpostească mormintele militarilor români căzuți pe frontul de Est. Acolo au murit peste 250.000 de ostași români, deci trebuia să fie ceva maiestuos și proiectul este de o asemenea anvergură. Pe pereții monumentului erau scrise numele localităților unde s-au dat lupte, Odessa, Stalingrad, Mariupol, locuri unde au căzut militarii români. Bunicul meu a murit la Stalingrad, în familia mea fost a fost o dramă cumplită. Mama, nici până în ziua de azi, nu s-a vindecat de trauma pierderii bunicului, la vârsta de 26 de ani. În fiecare zi își aduce aminte de el și spune o vorbă de suflet. La Stalingrad, In toamna-iarna lui 1942 soldații români au avut parte de o moarte cumplită. Din Regimentul 36 – artilerie, din care a făcut parte și bunicul meu, nu s-a mai întors nimeni.
Constantin, bunicul arh. Mădălin Ghigeanu, fotografie de pe livretul militar. Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.Plan, detaliu înscrisuri. Foto credit: Arhiva arh. Ion Giurgea.
Palatul Artelor a fost demolat în 1943, din ordinul Mareșalului Antonescu și al Înaltului Comandament Militar German
B365.ro: Care este istoria necunoscută a Monumentului?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Vorbim despre o perioada întunecată a istoriei acestui monument excepțional, de ceea ce s-a întâmplat în Parcul Carol în perioada 1942-1944. Palatul Artelor a ars în 1938, în 1940 încă mai funcționa, dar după cutremur a fost închis. Tragedia vine în 7 mai 1943 când Mareșalul Antonescu hotărăște demolarea lui, motivația fiind uluitoare.
Regretatul istoric militar și muzeograf, colonelul Constantin Căzănișteanu, atribuia într-un studu fin în 1968 “demolarea Palatului Artelor Mareșalului Antonescu și Comandamentului Militar German pentru lichidarea oricărui focar, chiar și aparent inofensiv, al alianței României cu Reich-ul hitlerist și pentru stingerea rezervelor privind participarea României în război împotriva vechilor aliați, aflate în exponatele muzeului”, ceea ce este cumplit.
La câte păcate a avut Mareșalul Antonescu, acesta este încă unul, dacă este adevărat.
Foto credit: delcampe.net.
Un proiect numit “Loc de Veci al Eroilor Nației” a fost demarat încă din anul 1942
Personajele principale implicate în acest proiect sunt ministrul apărării, generalul Constantin Pantazi, și colonelul, la acea dată, Crăiniceanu.
Din partea Ministerului Apărării Naționale va fi delegat Gheorghe Simota, arhitect principal. În anul 1942 se organizează un concurs pentru acest Memorial al Eroilor Neamului.
Anterior acestui concurs, Ministerul Apărării Naționale studiază nu mai puțin de 3 variante de proiecte. Unul pe Șoseaua Olteniței, colț cu str. Piscului, undeva pe lângă Parcul Copiilor. Un alt teren important trebuia să fie extinderea Cimitirului Ghencea, și un alt teren ce trebuia să devină Parcul Eroilor Neamului, se afla undeva pe blvd. Mărăști, colț cu Regele Mihai, care astăzi se află undeva în capătul Șoselei Kiseleff către Casa Scânteii.
Arh. Mădălin Ghigeanu: Arhitectul Ion Giurgea, care din 1941 a fost repartizat la Marele Stat Major și va lucra acolo până în 1945 cu grad de locotetent, va studia toate cele 3 locații.
Va produce proiecte foarte avansate și bine detaliate pentru toate cele 3 locații. Se știe că din anul 1935 atât Alexandru Tzigara Samurcaș, profesor universitar, cât și primarul Bucureștiului, Dem I. Dobrescu, susțineau ideea unui monument replică a celui de la Adamclisi, cu destul de mare și nejustificată ambiție. Ministerul Apărării Naționale, în vara lui 1943, organiza un mare concurs la care vor participa nu mai puțin de 36 de concurenți.
Monumentul aprobat de mareșalul Antonescu consta în reconstrucția Monumentului roman de la Adamclisi. Avea un osuar pentru adăpostirea eroilor căzuți în Războiul de Independență, în Primul Război Mondial și pe frontul de Răsărit, în 1941
Premiul I a fost câștigat de Viorica și Niculae Nedelescu, cu proiectul denumit “Crinul”, avem imaginea lui. Premiul II va fi opera arh. Mircea Ștefănescu și Valentin Iorga, premiul III, opera arh. Gheorghe Popov. Au mai fost și câteva mențiuni, Mențiunea I pentru Viorica și Niculae Nedelescu, mențiunea II pentru arh. Nicu Georgescu și pentru fratele său, Paul Georgescu. Mențiunea III s-a împărțit între arh. Gh. Popov și cuplul Magdalena Traianescu Hammerle și Gh. Hammerle. Mențiuni speciale vor mai primi arh. Tiberiu Niga și a arh. Zamfiropol.
Proiect arh. Viorica și Niculae Nedelescu Nedelescu, anteproiectul celui din 1943 propus de arh. Ion Giurgea. Foto credit: armyuser.glogspot.com.Cimitirul Eroilor Neamului, 1943, proiectul arh. Ion Giurgea. Imagine din Arhiva arh. Ion Giurgea.Parcul Eroilor Neamului, Arhiva arh. Ion Giurgea.
Tzigara Samurcaș împreună cu mareșalul Antonescu, pur și simplu nu țin cont de rezultatul concursului și propun soluția lui Ioan Giurgea, care nici măcar nu participase la acest concurs, deși lucra pentru toate proiectele M.A.N.
Ei aleg o varianta interpretată la comandă a Monumentului de la Adamclisi. Prin rezoluția din 9 august 1943, generalul Pantazi refuză să mai facă un alt concurs și alege opera arh. Ioan Giurgea, considerând că este “un simbol al trecutului și un imbold pentru viitor”.
Astfel, lucrarea arhitectului Ion Giurgea trebuia să răspundă la 5 puncte ‘stabilite’ de comisia condusă cu mână forte de mareșalul Antonescu.
Edificarea Mausoleului-capelă constând în reconstrucția fostului monument roman de la Adamclisi, adăugându-se un subsol cu destinația de osuar pentru adăpostirea osemintelor eroilor neamului, morți în razboaiele de independență, 1916-1918 și 1941.
Varianta finală, Adamclisi, arh. Ion Giurgea. Imagine din Arhiva Arh. Ion Giurgea.
2. Repoziționarea Monumentului Eroului Necunoscut în fața Mausoleului nou creat.
3. Edificarea unui Muzeu Militar, amplasat pe laturile de Vest si Est ale Mausoleului, ce să adăpostească obiectele fostului Muzeu Militar.
4.Realizarea unui obiect sculptural denumit Clopotul Neamului, amplasat în spatele Mausoleului. Din punctul meu de vedere cred că era singura idee originală, cu o semnificație puternică. Un clopot de mari dimensiuni ce trebuia să bată și să îi cheme la judecata de apoi pe cei răposați.
Clopotul Neamului, arh. Ion Giurgea. Imagine din Arhiva Arh. Ion Giurgea.
5. Cimitirul propriu-zis, proiectat la sud de Mausoleu, ce trebuia să se întindă până la Calea Șerban Vodă.1)
Cu toate acestea, în anul 1943, în Revista Arhitectura, nr. 43/44, pagina 52, arh. Spiridon Cegăneanu ia o atitudine destul de fermă împotriva acestei rezoluții și spune că, cel puțin din punct de vedere tehnic, proiectul nu se putea adapta. Nici din punct de vedere moral și filosofic nu era normal să se întâmple așa ceva.
Plan de situație, Varianta 2 arh. Ion Giurgea.
„Ion Giurgea propune un monument în stilul Littorio Mussolinian, care era la modă la acea vreme, o foarte echilibrată lucrare de arhitectură, sobră”
B365.ro: Cum era proiectul arh. Ion Giurgea?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Ion Giurgea a emis 11 suluri de proiecte, a câte 100 și ceva de planșe cu dimensiuni de un metru pe un metru, dar monumentul nu s-a mai realizat după instaurarea regimului comunist. A
fost ridicat însă Mausoleul pe care-l vedem azi în Parcul Carol, creația arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu. Este amuzant că în anii ’40, arh. Nicolae Cucu se afla în Corpul Tehnic Legionar. Legenda spune că Maicu i-ar fi spus lui Petru Groza că Nicolae Cucu a fost legionar, iar acesta a zis: “Foarte bine, înseamnă că e patriot”.
Detalii sculpturale, sculptor Anghel Vasile, Arhiva arh. Ion Giurgea.
Parcul Eroilor Neamului, Arhiva arh. Ion Giurgea.
B365.ro: Cum sunt cele două proiecte pentru Monumentul Eroilor, cel care n-a fost și cel care este?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Cel propus de Tzigara Samurcaș și primarul Dem I. Dobrescu este o pastișă superfluă din punctul meu de vedere. Ion Giurgea, în nu mai puțin de 3 variante ( denumite A,B,C ), nu face decât să mărească prin offsetare față de un punct central, monumentul de la Adamclisi, astfel încât să intre într-un cap de perspectivă și să se raporteze la situația de pe teren.
El prezintă în planșe versiunea monumentului Tropaeum Traiani, de la Adamclisi, și o adaptează, ceea ce nu s-a mai făcut în istoria arhitecturii. Totuși, Tzigara Samurcaș dă cu pumnul în masă și, politic, decide în favoarea acestei forme de proiect.
Se vede că Ion Giurgea nu este de acord cu așa ceva și propune încă o soluție, neluată în calcul, deși arată destul de frumos.
Este propunerea unui monument în stilul Littorio Mussolinian, care era la modă la acea vreme, o foarte echilibrată lucrare de arhitectură, sobră, dar cu interesante proporții și bogată în ornamente. Nu este un Littorio sec, geometrizat, ci este plin de sculpturi, de basoreliefuri și de detalii atent studiate.
In varianta 2, Giurgea preia și prelucrează o idee bazată pe un turn central – osuar, pe care o mai studiase anterior într-o propunere pentru cimitirul din Ghencea. Giurgea propune multe perspective interioare, exterioare și aeriene, o bogăție de detalii și de desene. A avut peste 100 de planșe, 11 suluri, denumite Proiectul 19 din 1942.
Osuarul, planul subsolului. Foto credit: Arhiva arh. Ion Giurgea.Parcul Eroilor Neamului, Arhiva arh. Ion Giurgea.Osuarul, planul parterului. Foto credit: Arhiva arh. Ion Giurgea.
„Monumentul Eroilor pe care îl avem azi, din punct de vedere artistic este o lucrare excepțională, o operă de artă, indiferent de moralitatea celor care au fost îngropați acolo. Acestui ansamblu îi trebuie doar schimbată destinația. „
B365.ro: Prin comparație, cum este Monumentul Eroilor, proiectul care s-a realizat în Parcul Carol, cel al fruntașilor comuniști, cu materiale foarte scumpe și granit importat din Suedia?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Este de remarcat calitatea designului, geometria, calitatea realizate de cei doi maeștri arhitecți, Nicolae Cucu și Horia Maicu Goldstein.
Din punct de vedere artistic este o lucrare excepțională, o operă de artă, indiferent de moralitatea celor care au fost îngropați acolo. Este o capodoperă și foarte bine că Monumentul Eroilor nu a fost demolat, ar fi fost o tâmpenie. Acestui ansamblu îi trebuie doar schimbată destinația.
Monumentul Eroilor din Parcul Carol trebuie să fie dedicat Armatei Române, eroilor care au căzut în cel de-al Doilea Război Mondial pe frontul de Est sau pe cel din Vest.
Variantă pentru Monumentul proiectat de arh. Horia Maicu și Nicolae Cucu. Foto credit: Arhiva arh. Mădălin Ghigeanu.Foto: Arhiva arh. Ion Giurgea.
B365.ro: Practic, comuniștii preiau ideea interbelică de Memorial al Eroilor Neamului, numai că trag spuza pe turta lor și îl transformă în “Monumentul Eroilor pentru Libertatea Poporului și a Patriei pentru socialism”. Atât. Eroi rămân doar socialiștii, nimeni altcineva.
Arh. Mădălin Ghigeanu: Noi tot ce am făcut după 1948 a fost să punem în acel loc niște trădători de țară, niște netrebnici, niște cioloveci vânduți rușilor.
Mulți nu știau, credeau că monumentul se va referi doar la eroii Primului Război Mondial, exista deja în Parcul Carol Monumentul Ostașului Necunoscut, pe care comuniștii l-au mutat la Mărășești. În timpul dictaturii lui Ion Antonescu se propune acest memorial uriaș, ce trebuia să adăpostească mormintele a un sfert de milion de militari.
Trebuia să fie ceva uluitor, adaptat la situația dezastruoasă a militarilor români căzuți în toamna lui 1942. Proiectul însă se oprește in 1944, mai se găsesc câteva planșe desenate de Giurgea in martie 1944, dar după 23 august 1944 totul capătă o altă turnură.
Fotografie de epocă, prizonieri români pe frontul de Răsărit.Foto: Arhiva arh. Ion Giurgea.
„Drama familiilor a peste 800 de mii de soldați români căzuți în cel De-al Doilea Război Mondial este tragedia întregii țări. E și drama bunicii și a mamei mele”
Arh. Mădălin Ghigeanu: Dacă însă pentru cei căzuți pe frontul de vest mai există recunoștință, pentru cei căzuți pe frontul de est, în hecatomba din toamna lui 42’ de la Stalingrad, nu se face nimic de mai bine de 80 ani.
Nu am mai găsit niciodată mormântul bunicului. Au aruncat rușii în aer toate cimitirele unde fuseseră îngropați soldații români. Nicio nație nu a mai făcut așa ceva. Trauma lăsată urmașilor dăinuie însă până în ziua de azi, pentru că au fost lucruri cumplite, nespuse și îndurate în tăcere.
După 1945, atunci când trenurile cu prizonieri se reîntorceau în țară, efervescența evenimentului cuprindea întreg Bucureștiul. Gara de Nord se umplea de lume.
Soțiile, mamele și copii celor ce reveneau acasă se îmbrăcau de sărbătoare, așteptând înfrigurați de emoție pe peronul Gării unde răsunau din difuzoare cântecele Mariei Tănase.
Pentru unii era prilej extaz, pentru alții de agonie. Pentru că apăruse involuntar cea mai cumplită teroare psihică pe care războiul o pregătise pentru cei de acasă. Confuzia.
Senzația cumplită că cel pe care îl aștepți și care acum coboară din tren, este EL și se îndreaptă către tine, dar în final e cu totul altcineva. Într-o secundă, ca un trăznet are loc trecerea de la extaz la agonie, O tortură psihică ce a durat aproape 10 ani, până în 1955 când nu s-a mai întors niciun tren cu prizonieri.
Fotografie de epocă, prizonieri români pe frontul de Răsărit. Colorizare Rostariu, Istorie în culori, pagina de facebook.
„Și te intrebi: De ce trebuie să te războiești cu morții?”
De mai bine de două mii de ani problema morală a destinului celor căzuți a fost lămurită în lumea civilizată. Până și mâniosul Ahil Peleianul a îngăduit bătrânului Priam de a lua trupul lui Hector pentru a-l trece în tihnă Styxul în luntrea lui Caron.
Aheii lui Agammenon au lăsat omenirii nu doar termenul și sensul democrației, ci și gestul uman ca în fața solemnității morții să nu te mai opui cu sabia, pentru că trupurile celor căzuti pe câmpul de luptă au trecut deja într-o altă dimensiune.
Mai trebuie spus ferm că armata română nu a luptat pentru Hitler, ci pentru eliberarea țării ocupate de ruși in vara lui 1940. Asimilarea Armatei Române cu ideologia nazistă este o eroare de neconceput. Nici măcar mișcarea legionară nu aderase la ideile fasciste, a spus-o, și a scris clar asta, Constantin Papanace încă din acei ani tulburi. A fi declarat nazist sau fascist în acele vremuri era o insultă pentru români. Mai mult decât atât, mareșalul Antonescu, un real criminal de război, un cabotin cu carismă, a fost executat în 1946, Regele Mihai refuzându-i grațierea.
„Am tot dreptul din lume ca să văd numele bunicului meu, Constantin, scris undeva pe perete, alături de numele camarazilor lui de pe front”
Războiul pornit de ruși acum împotriva nefericitei Ucraine, ne reconfirmă încă o dată faptul că Rusia a rămas aceeași, singura nație care nu a cunoscut democrația în întreaga ei istorie. Istoria Rusiei nu e nimic altceva decât istoria nefericită a unor popoare care s-au învecinat cu Rusia la un moment dat. Și atunci de ce să-i lăsăm uitării pe toți cei care au pierit? Pentru ce acest servilism umilitor? Armata germană are cimitirele ostașilor germani căzuți pe teritoriul României în Primul Război Mondial neatinse, păstrate cu grijă de mai bine de 100 ani. Nimeni din țară nu a avut ideea neghioabă de a le desacraliza, deși am luptat din greu unul împotriva celuilalt.
Monumentul Eroilor, mausoleul din Parcul Carol trebuie lăsat în pace din punct de vedere arhitectural, dar din punct de vedere moral ar trebui să fie rededicat militarilor români căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, atât pe frontul de vest cât și pe cel de est. Am tot dreptul din lume să văd numele bunicului meu, Constantin, scris undeva pe perete, alături de numele camarazilor lui de pe front.
Silueta Mausoleoului Eroilor Neamului, varianta Adamclisi. Arhiva arh. Ion Giurgea.
Detalii sculpturale, sculptor Anghel Vasile, Arhiva arh. Ion Giurgea.
Valeria Bălescu – Ansamblul memorial din Ghencea, panteon al eroilor armatei române, Editura Militară, 2023, pag.184
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
Clădirile din București au un farmec aparte, fie ele vechi de jumătate de veac, fie ele abia construite. Acestea sunt speciale, mai ales în ochii bucureștenilor care aleg să le scoată la
Târgul ASPA din acest weekend oferă o oportunitate perfectă de a adăuga un nou prieten în familie. Sâmbătă, 5 aprilie, între orele 10:00 și 16:00, în Parcul Carol, iubitorii de animale
Oricât de neverosimil ar părea, a existat o vreme când, prin Parcul Carol, puteai să vezi o întreagă familie de căprioare, cu tata Cerb în frunte. E neverosimil într-un oraș care sufocat de