EXCLUSIV I Ecaterina, prințesa răpită. Incredibilul destin al nepoatei Nababului: a copilărit prin orfelinate, și-a dedicat viața orfanilor din Leagănul “Sf. Ecaterina”, de la Arcul de Triumf

Dacă s-ar scrie un scenariu de film despre viața Prințesei Ecaterina Caradja-Cantacuzino (1893-1993), am putea crede că este o dramatizare monumentală, o invenție, pură romanțare.

Însă basmul Cenușăresei s-a întâmplat cu adevărat și s-a desfășurat pe o durată de 100 de ani (vârsta la care a murit Ecaterina), în România, Franța, Anglia și America.

Prințesa Ecaterina Caradja rămâne una din personalitățile remarcabile ale României interbelice, deși puțină lume îi știe povestea sau îi cunoaște faptele de curaj, altruism și binefacere.

Născută într-o familie fabulos de bogată, Ecaterina Caradja-Cantacuzino a copilărit în orfelinate, departe de familia ei care-o credea moartă

Ecaterina a trăit ca un copil al nimănui până la vârsta de 16 ani, în orfelinate din străinătate, deși se născuse într-o familie fabulos de bogată, Cantacuzino.

Răpită de tatăl ei când nu împlinise nici 3 ani și regăsită când avea 16, Prințesa Caradja și-a dedicat viața orfanilor din Leagănul “Sfânta Ecaterina” până la venirea comunismului. În 1991, s-a întors în București ca să-și trăiască ultimele zile în așezământul de care își legase viața.

Leagănul “Sfânta Ecaterina”, unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din București, ultima casă a Prințesei Ecaterina Caradja

În anul 1993, după o viață îndelungată și plină, Prințesa Ecaterina Caradja a închis ochii într-o cămăruță din Leagănul de Copii care îi purta numele. Avea vârsta de 100 de ani. Era deasupra timpului. O imagine din anul 1992, surprinsă la Leagănul Sfânta Ecaterina, ne înfățișează o doamnă distinsă, alături de megastarul Michael Jackson, venit să concerteze la București. În timp ce românii nu știau nimic despre Prințesa Caradja, în Europa, și mai ales în SUA, “Princess Catherine” era o celebritate, eroina care primise din partea statului american Medalia „George Washington”.

Înainte să afle că este prințesă, Ecaterina a trăit ca o orfană, răpită și ascunsă de tatăl ei din răzbunare pentru familia Cantacuzino

Supranumită în America “Îngerul de la Ploiești”, Prințesa Caradja Cantacuzino a ascuns și a salvat piloți americani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la conacul ei de la Nedelea, de lângă Ploiești. Despre faptele sale remarcabile s-au scris cărți și a fost invitată la televiziunile din America. În perioada interbelică, Prințesa Caradja a îngrijit copii refugiați, orfani, a creat programe de plasament familial, de alăptare pentru infanți, și programe pentru asistența mamelor singure.

Mai jos, interviu cu Max Caradja Johnson, nepotul Prințesei Ecaterina Caradja. Reconstituim istoria celui mai mare și mai performant leagăn de copii din Bucureștiul interbelic, edificiu proiectat de arh. Ion D. Berindey, și vă spun povestea Cenușăresei, un basm care a fost în realitate.

Ecaterina a fost crescută de călugărițele orfelinatului “Duchess of Leeds” din Anglia. Avea numele fals de Jean Bardin și era alintată “la batarde”, bastarda

Ecaterina Olimpia Cantacuzino, prima nepoată a Prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, era fiica Irinei Cantacuzino și a fost răpită de tatăl ei, Rodolfo Radu Kretzulescu, când nu împlinise vârsta de 3 ani. A fost condamnată să trăiască 13 ani în orfelinate din Franța și din Anglia sub o identitate falsă. Până la vârsta de 16 ani, când a fost redată Cantacuzinilor, fetița nu a știut cine este, unde s-a născut, cine îi sunt părinții. A crescut o vreme într-un așezământ din Franța apoi în orfelinatul “Duchess of Leeds” din Anglia. Înregistrată de tatăl ei sub numele de Jean Bardin, Ecaterina a fost îngrijită de călugărițe și alintată “la batarde”, bastarda.

Nababul a angajat detectivi particulari și a alertat autoritățile din Europa ca să-și găsească nepoata

În anul 1896, ziarele din București și din toată Europa anunțau dispariția copilului princiar, nemaipomenita întâmplare făcând mare vâlvă. Nababul a angajat detectivi particulari și s-a folosit de toată influența ca să-și găsească nepoata, însă copilul a rămas pierdut.

În amintirea fetiței dispărute, în anul 1897, Irina Cantacuzino, fiica cea mare a Nababului, a înființat Leagănul “Sfânta Ecaterina”.

Din conducere făceau parte descendenta familiei Știrbey, Eliza, pe atunci Marghiloman (devenită ulterior Brătianu), doamnele Monteoru, Chrissoveloni, Grădișteanu, Văcărescu. Încă de la înființare, președintele de onoare ale Leagănului au fost toate Reginele României. În “Darea de Seamă” (raportul anului 1942) descoperim un mesaj emoționant scris de Regina Mamă Elena: “Ajutați Leagănul pentru salvarea micuților, căci copiii nimănui sunt ai noștri, ai tuturora”.

Tatăl Ecaterinei, Radu Kretzulescu, “aventurier de familie bună, dar ticălosul ticăloșilor. Până la intrarea în familia Cantacuzino delapidase deja trei mari averi”

Toată viața, Irina Cantacuzino a simțit că Ecaterina (Tincuța) trăiește și a continuat să-i facă hăinuțe.

În 1901, Irina se recăsătorește cu fiul lui Ion Ghica, Nicu Ghica, “nici prost, nici ticălos, dar ușuratic și alunecos”, scrie Maruca Enescu Cantacuzino în “Memorii”. La 21 iulie 1906, Irina moare la conacul de la Florești de febră puerperală, după nașterea celui de-al patrulea copil, Matei.

Irina se stingea luând cu sine o mare durere sufletească. Fusese căsătorită, în 1892, pe când avea 23 de ani, cu Radu Kretzulescu, “aventurier de familie bună, dar ticălosul ticăloșilor”, scria Maruca Enescu-Cantacuzino în “Memorii”. Până la intrarea în familia Cantacuzino “delapidase deja trei mari averi” (Sursa, Cristiana Trică, “Povești din Bellu”, Editura Vremea, 2022).

Irina a murit la numai 36 de ani, fără să-și mai vadă vreodată fetiță. Capela Leagănului “Sfânta Ecaterina” păstrează inscripția ei: “Pentru copiii fără mamă, de la o mamă fără copil”

După moartea Irinei Cantacuzino, Radu Kretzulescu i-a scris Nababului: “Nu mai am de ce să mă răzbun. Puteți să vă duceți să vă căutați nepoata”. Ecaterina a fost găsită în anul 1908 și redată Cantacuzinilor. A fost crescută de bunicul ei, Gheorghe Grigore Cantacuzino, în Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei despre care am scris mai jos: 

• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină

În 1914, Prințesa pierdută și regăsită s-a căsătorit cu Prințul Constantin Caradja. În amintirea mamei sale, Ecaterina a preluat conducerea Leagănului și l-a dezvoltat spectaculos. În 1929, Prințesa Caradja a creat Leagănul “Sfânta Ecaterina-Așezămintele Prahova”, în 11 comune din acest județ, și a pus bazele sistemului de plasament familial din România. După vârsta de 2 ani, copiii erau încredințați unor familii de țărani, cărora li se plătea îngrijirea orfanilor, fiind obligați ca apoi să-i trimită la școlile special înființate de Leagăn.

La sfârșitul Primului Război Mondial, Leagănul Sfânta Ecaterina avea peste 3000 de orfani în îngrijire și a primit Medalia de Aur la Expoziția Internațională de la Paris, în anul 1900. În 1929, “Sfânta Ecaterina” a devenit singurul leagăn din România afiliat la Uniunea Internațională de Protecție a Copilului de la Geneva.

În timpul celui de-al doilea război Mondial, Leagănul a pus la dispoziția Societății Crucea Roșie un pavilion, timp de 22 de luni, în care au fost îngrijiți peste 1500 de răniți. În 1942, Leagănul avea în îngrijire 684 de copii în clădirea de la Arcul de Triumf și 1979 la Aricești Prahova. Tot în 1942, Leagănul le acordase sătenilor 2241 de consultații și peste 1500 de rețete, tratamente și injecții.

Cum a fost construit Leagănul Sfânta Ecaterina, opera lui Ion D. Berindey, arhitectul care a proiectat și Palatul Nababului de pe Calea Victoriei

“În 1900 tânărul arhitect Ion D. BerIndey începe proiectarea Leagănului de copii “Sfânta Ecaterina” din București, situat pe șoseaua Salcia, la Rondul al doilea al Șoselei Kiseleff (actualmente bd. Mareșal Averescu 17) în zona Arcului de Triumf, astăzi Centrul de Prevenire și Consiliere Antidrog al sectorului 1. Centrul de Plasament Sfânta Ecaterina este monument istoric având codul LMI B-II-a-B-18026.

Lucrarea a fost finanțată de Ecaterina Cantacuzino (născută Băleanu), 1844-1923, soția Prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino. La 25 noiembrie 1894 este întemeiat “Institutul pentru creșterea copiilor săraci, nou-născuți”, la inițiativa Ecaterinei Gh. Gr. Cantacuzino și a fiicelor sale, Irina Kretzulescu-Ghica și Alexandra B. Catargi.

Înmulțirea cererilor de internare a determinat în 1889, necesitatea de a se înființa un institut-model, care s-a realizat pe un teren al statului în suprafața de 20.000 mp, pe moșia Herăstrău, lângă Arcul de Triumf. Începând cu anul 1900, s-au construit 7 pavilioane, ultimul în anul 1985. Din comitetul director făceau parte Ecaterina Cantacuzino, președinta societății de binefacere, Irina Cantacuzino și medicul Toma Ionescu”, Sursa arh. Sidonia Teodorescu în volumul “Mari arhitecți bucureșteni-Ion D. Berindey”, Editura Vremea, 2014.

Primarul Bucureștiului a aprobat scutirea de taxe pentru construcția Leagănului, fiind vorba de o clădire de binefacere. Ansamblul se desfășoară pe 20.000 mp

“Leagănul a fost construit pentru a adăposti 200 de copii, ce urmau a fi crescuți până la vârsta de doi ani. La 3 iunie 1900, este obținută autorizația de construcție a Leagănului Sfînta Ecaterina. Primarul a aprobat scutirea de taxe pentru construcția Leagănului, fiind vorba de o clădire de binefacere. În planul cadastral din 1911 se văd: Capela Leagănului, cele două pavilioane construite, dinspre str. Salcia și creșa, dispusă opus intrării în leagăn.

Planul așezământului este conceput în sistem pavilionar și este simetric, pavilioanele fiind legate între ele și capela centrală, prin galerii cu arcade închise în tâmplărie metalică. Regăsim elemente din repertoriul stilistic folosit în această primă lucrare în stil neoromânesc, doi ani mai târziu, la proiectarea vilei Vasile Gănescu (ferestrele, căpriorii aparenți, legați de contravântuiri ieșite în consolă, motivele florale din fier forjat).

Capela este situată în centrul de greutate al Complexului Leagănului din 1900. După 1948 a fost închisă și transformată în depozit de materiale

Capela trebuia să cuprindă și 4 pavilioane dispuse simetric, legate prin galerii cu arcade, închise cu tâmplărie metalică. Capela este legată de Sala Amfiteatru, care era adosată galeriilor și de pavilionul central administrativ. Construită pe plan trilobat, capela este decorată la exterior cu elemente eclectice neoclasicizante, dar și cu motive neoromânești.

La 23 noiembrie 1901 este sfințită capela ortodoxă a Leagănului Sfânta Ecaterina. Construită din banii dăruiți de Irina Kretzulescu-Ghica, în prezența Reginei Elisabeta și a Principesei Maria. Edificiul de cult va fi închis în 1948, servind până în 1989 ca depozit de materiale”. (Sursa arh. Sidonia Teodorescu în volumul “Mari arhitecți bucureșteni – Ion D. Berindey”, Editura Vremea, 2014).

B365.ro: Max Caradja Johnson, cum era Leagănul “Sfânta Ecaterina” în perioada interbelică?

Max Caradja Johnson: Leagănul Sfânta Ecaterina a fost cel mai mare leagăn privat din România și totodată a fost pus în funcțiune, pentru prima dată în România, plasamentul familial. Leagănul, în interbelic, avea două clădiri, dar după aceea a fost dezvoltat și a ajuns la forma de astăzi, cu 12 pavilioane, dezvoltat fiind de bunica mea, Ecaterina Caradja. Când bunica a fost găsită, mama ei decedase. Continuarea firească a fost ca ea să dezvolte Leagănul, mai ales că fusese la rândul ei un copil orfan timp de 13 ani.

“Până la vârsta de 16 ani, bunica mea a știut că este franțuzoaică iar părinții ei au decedat într-un accident de tren”

Max Caradja Johnson: Irina nu și-a mai văzut niciodată fetița. Tatăl bunicii mele, Radu Kretzulescu, era un excroc care îl șantaja pe Nabab pentru averea la care tindea. După ce a decedat Irina, Radu a considerat că nu mai are obiectul șantajului și asta a accelerat găsirea și aducerea bunicii mele în țară. Bunica nu a știut cine este, de unde vine, cine sunt părinții ei, ce este și unde este România. Ea știa că este franțuzoaică și părinții ei au decedat într-un accident de tren.

“Ecaterina știa câteva cuvinte în limba română, dar Radu Kretuzelescu explicase asta celor de la orfelinatul din Anglia spunând că fetița a avut o guvernantă din România, care vorbea o limbă de nomazi”

B365.ro: Prințesa Ecaterina Caradja a avut o o perioadă de 13 ani de blank total.

Max Caradja Johnson: Exact, ea a fost răpită la vârsta de doi ani și jumătate și, practic, nu avea nicio amintire. Primele ei amintiri din copilărie au fost dintr-un orfelinat din Anglia, o clădire care există și azi. Se numea Jean Bardin, știa că este franțuzoaică, vorbea câteva cuvinte în română, dar Radu Kretzulescu explicase asta orfelinatului spunând că fetiță a avut o guvernantă din România. A cerut celor de la orfelinat să lucreze cu fetiță, să o învețe franceză și engleză, ca să uite această “limba de nomazi”.

“Radu Kretzulescu a trăit toată viața ca un fugar și nu a fost pedepsit niciodată pentru tot răul făcut copilului său”

B365.ro: Radu Kretzulescu, tatăl bunicii dumneavoastră, a fost vreodată pedepsit pentru o astfel de faptă? Vorbim de un tată care i-a făcut mult rău propriului său copil. A condamnat fetița să trăiască ca o orfană, în timp ce în România avea o familie atât de bogată.

Max Caradja Johnson: Niciodată. Și-a răpit propria fiica și nu a fost pedepsit pentru că și-a trăit toată viața ca un fugar. Era căutat de autoritățile române și de cele străine, Nababul alertase cazul la cel mai înalt nivel. Circulau poze care erau publicate în ziare, prin care era căutat atât copilul, cât și Radu Kretzulescu.

“Toată viața acestor mari familii boierești era împărțită între case, cu servitori și guvernante, și petreceri, faimoasele baluri”

B365.ro: Cum de Prințul Gh. Gr. Cantacuzino, un om atât de calculat și de riguros, și-a măritat fata cu un astfel de om? Nu avea informații despre caracterul lui? Nu știa cine este?

Max Caradja Johnson: Radu Kretzulescu venea totuși din marea familie a Kretzuleștilor, o familie apropiată nouă. Mama Nabababului era Luxița Kretzulescu, erau rude apropiate. Familia Kretzulescu mai avea atunci doar doi urmași, doi băieți, pentru că toată ramura Kretzulescu-Basarab se stinsese. Radu venea, astfel, dintr-o familie super bună și nobilă. Căsătoriile se făceau la vârste foarte tinere atunci, la 18 ani maximum. Pe atunci, Radu nu-și dezvoltase latura de excroc, venea din lumea bună a Bucureștiului.

B365.ro: A fost o căsătorie din dragoste sau din interes?

Max Caradja Johnson: Se înrudeau doar între ei, dar cred că a fost și un fond de dragoste între Irina și Radu Kretzulescu, pentru că familii boierești, princiare, erau destule la acea vreme. Doar că nu aveau cum să se întâlnească cu alte persoane din afara cercului lor. Se cunoșteau mai bine numai la serile și faimoasele baluri. Toată viața acestor mari familii boierești era împărțită între case, cu servitori și guvernante, și petreceri. Abia în perioada interbelică au intrat în această lume închisă și industriașii, cei de origine umilă care au făcut avere prin forțe proprii, cum a fost familia Bragadiru, Assan, etc. Industriașii s-au amestecat cu marea boierime, dar la 1900, în perioada la Belle Epoque, totul se făcea între marii boieri și de aceea toată lumea era rudă cu toată lumea.

“Bunica a dezvoltat Leagănul în așa fel încât în momentul naționalizării, instituția avea în îngrijire peste 3000-4000 de copii simultan. De la 2 pavilioane inițial, clădirea a ajuns la 12”

B365.ro: Bunica dumneavoastrăa avut o viață de film, la modul propriu. Prințesa Caradja și-a dedicat viața unei rețele de așezăminte de binefacere.

Max Caradja Johnson: Când bunica mea a preluat Leagănul Sfânta Ecaterina, ansamblul era compus din două clădiri și avea cam 200 de copilași în îngrijire. Ea l-a dezvoltat în așa fel încât în momentul naționalizării, instituția avea în îngrijire peste 3000-4000 de copii simultan. De la 2 pavilioane inițial, clădirea a ajuns la 12 . Bunica a înființat așezăminte ale Leagănului în Prahova, în special la conacul ei de la Nedelea. Acolo, Prințesa Ecaterina Caradja a creat un întreg sistem de plasament familial, în care copilașii erau scoși din acest context de orfelinat (care, până la urmă, este destul de trist), și erau plasați la familiile țăranilor. Leagănul continua să le asigure mâncarea, hainele, tot ce aveau nevoie, și îi trimitea la școlile Leagănului.

“Leagănul rămânea ca un înger păzitor, iar copiii, pe măsură ce creșteau, erau înscriși la ateliere de meșteșuguri”

Leagănul Sfânta Ecaterina avea propriile școli, dispensare. Copiii trăiau în sânul unei familiii, ceea ce era mult mai uman pentru un copilaș orfan, dar se aflau în continuare în grija Leagănului. Leagănul rămânea ca un înger păzitor, iar copiii, pe măsură ce creșteau, erau înscriși la ateliere de meșteșuguri, învățau o meserie. Bunica și-a dedicat întreaga viață acestui proiect de binefacere, unic în România, până la sfârșit când a murit în același leagăn, inițiat de mama sa și dezvoltat de ea.

Anul 1935 a fost marcat de o puternică seceta care a pustiit, în special, Basarabia. Părinții nu mai aveau cu ce să-și hrănească copiii, așa că încercau să-i dea, măcar pentru o vreme, unor instituții de binefacere.

Prințesa Caradja a decis să ia sub ocrotire 170 de copii din Basarabia, cu vârste cuprinse între 3 și 8 ani. Majoritatea proveneau din județele Cahul (66), Cetatea Albă (70), dar erau și grupuri din Lăpușna și Ismail. În 14 noiembrie 1935, garnitura de tren a ajuns la Ploiești unde copiii au fost întâmpinați cu pâine și ceai cald de Prințesa Caradja și de Marcela Radovici. Au fost cazați la Orfelinatul bunicii din Nedelea și la familiile înstărite din județ. Femeia bine îmbrăcată din fotografia cu copii este bunica mea.

Un articol dintr-un ziar din Ploiești nota:

“Am văzut o puzderie de copilași, câte 4-5 pe o bancă, îmbrăcați în zdrențe, unii cu piciorușele goale, alții fără cămășuță, doar cu câte o haină ruptă căpătată, toți triști, ofiliți și cuminți. Văzându-i așa dispărea sentimentul de milă, spre a face loc altuia de deznădejde în sufletele miloase, care văzând mizeria în toată goliciunea ei, suferă că nu pot să ajute așa cum trebuie pe acești oropsiți ai sorții”.

“În august, 1943, un bombardier american B-24 Liberator a fost doborât de naziști și a căzut chiar în curtea conacului Ecaterinei”

B365.ro: Cum a devenit bunica dvs. eroina și îngerul piloților americani?

Max Caradja Johnson: După moartea Nababului, averea s-a împărțit între urmași. Pentru că Nababul avea moșie la Florești, bunica mea a primit moșia Nedelea care se află în continuarea celei de la Florești, acolo și-a construit conacul. În cel de-al Doilea Război Mondial noi am fost aliați cu armata nazistă, din păcate. Cel mai strategic loc din România erau rafinăriile de petrol din Ploiești. 30% din petrolul folosit de armata nazistă venea din România din Ploiești, fie că era cherosen pentru avioane, benzină pentru mașini, tancuri, lubrefiant pentru puști. Acest fapt este verifcat, măsurat și studiat.

Evident că cea mai importantă misiune a Aliaților era să anihileze această sursă de petrol a Germaniei. Aliații, americanii într-o primă faza, au inițiat în august 1943, o acțiune foarte cunoscută în istorie, Tidal Wave, misiunea armatei americane care a primit cele mai multe medalii de onoare pentru fapte eroice, 5 piloți au primit Medalia de Onoare pentru fapte eroice. 177 de bombardiere grele, B-24 Liberator, au decolat din Benghazi, Libia, și au bombardat rafinăriile din Ploiești. Din mai multe motive, operațiunea a fost un eșec. Cea mai apropiată bază a lor de decolare era în Libia, bombardierele erau uriașe, aveau 30 de metri, nu puteau face manevre de eschivare, erau că rățustele la vânătoare și au picat pe capete, doar jumătate s-au întors în Libia. Un astfel de bombardier B-24 Liberator a fost doborit de naziști și a căzut chiar în curtea conacului Ecaterinei din Nedelea.

“Pentru faptele sale de altruism și ajutorul acordat piloților americani, bunica a primit, în 1977, Medalia de Onoare “George Washington”

Un pilot, Richard W. Britt, era inconștient și grav rănit, au venit copilașii orfani și i-au spus bunicii că a căzut un avion și că mai este cineva în el. Bunica i-a pus pe săteni să taie o gaură în fuselajul avionului din care au reușit să-l scoată pe locotenetul Britt. L-a îngrijit în spitalul Leagănului, apoi l-a rugat și l-a convins pe mareșalul Antonescu ca acest prizonier, și alții ca el, să rămână prizonieri al României, să nu fie predat naziștilor. Pentru faptele sale de altruism și ajutorul acordat piloților americani, bunica a primit, în 1977, Medalia de Onoare “George Washington”.

Bunica a reușit să organizeze chiar și un lagăr de prizonieri la Timișul de Jos, unde au fost peste închiși peste 1000 de soldați și ofițeri aliați. Bunica se ducea în fiecare săptămână la ei, avea un bilet de intrare permanent de la Ion Antonescu. Le ducea tot ce aveau nevoie, țigări, whisky, din 1943 până în 1944 a făcut asta. De aceea a primit de la ei supranumele de “Îngerul din Ploiești”.

“În comunism, așezământul a devenit Leagănul de Copii nr. 1- București, etalon al orfelinatelor din România, o vitrină pentru comuniști, unde venea în vizită chiar și Elena Ceaușescu”

B365.ro: Ce s-a întâmplat cu Leagănul Sfânta Ecaterina în comunism?

Max Caradja Johnson: A fost naționalizat un pic mai târziu, în anii ’50, din simplul fapt că era o instituție atât de mare, cu atâția copii în îngrijire, pe care cred că comuniștii nu știau cum să o gestioneze. A fost transformat în Leagănul de Copii nr. 1 București, un etalon al leaganelor din România, o vitrină pentru comuniști unde făcea vizite chiar și Elena Ceaușescu. Anii ’80 au fost cu lipsuri teribile și mulți bucureșteni, care treceau pe lângă Mănăstirea Cașin, păstrează imaginea acelor copilași care întindeau mâinile prin gard. Este o realitate, sunt mulți martori din anii ’80-’90 pentru aceste momente.

Leagănul a fost desființat după anul 2005 și a devenit sediul unor instituții ale statului

B365.ro: De ce acest ansamblu uriaș nu mai este leagăn? A fost deturnată funcțiunea clădirii, a fost anihilat scopul și ideea străbunicii și a bunicii dvs.

Max Caradja Johnson: În 2005, statul român a încercat să desființeze ideea de orfelinat și să pună în loc sistemul de plasament familial. La bază ideea e bună, au desființat casele de copii. Din 2005 și până în 2024 știm că aceasta nu este o realitate pentru că încă mai există orfelinate. Fiecare primărie de sector are orfelinate, doar că poartă altă denumire, se numesc case de tip familial. Practic, sunt orfelinate, cu angajați ai statului care au grijă de orfani. Leagănul a fost împărțit între sediul Evidența Populației Sectorului 1, oricine se căsătorește în sectorul 1 trece prin Leagăn, oricine naște un copil în sectorul 1 îl declară la Leagăn.

“Practic, cam cine a vrut să aibă biroul la Arcul de Triumf, lângă atâtea case frumoase, cu teren de 20 000 de mp, cu parcare, a ocupat Leagănul Sfânta Ecaterina”

B365.ro: Ce face statul român cu atâtea corpuri de clădire, într-o zonă atât de scumpă cum este Arcul de Triumf?

Max Caradja Johnson: Sunt fel și fel de birouri închiriate la mici asociații, practic, cam cine a vrut să aibă biroul la Arcul de Triumf, lângă atâtea case frumoase, cu teren de 20 000 de mp, cu parcare, s-a înghesuit acolo. Leagănul Sfânta Ecaterina a devenit sediul a fel și fel de instituții ale statului.

“Bunica a murit fericită, atunci când deschidea fereastra auzea copilașii din Leagăn, care se jucau în curte”

B365.ro: Aveți amintiri cu Bunica?

Max Caradja Johnson: A murit când aveam 3 ani. Și-a dorit din tot sufletul să își trăiască ultimele clipe în Leagăn. La Revoluție avea 97 de ani și ultima ei dorință a fost să moară în Leagănul ei. A fost o întreagă bătălie, bunica era încă în America și mama mea, Brianna Caradja, s-a ocupat de obținerea cămăruței de la autorități, de toată logistica. A fost complicat să obținem să se mute o persoană fizică într-o instituție de stat, dar am reușit, ținând cont de povestea bunicii. Bunica era fericită pentru că atunci când deschidea fereastra, auzea copilașii care se jucau în curte, și nu i-a mai trebuit nimic. Practic, a murit în Leagănul căruia i-a dedicat toată viață. A fost o ultimă dorință împlinită.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

• Cel mai frumos castel mediteranean din București ascunde o istorie cumplită. Proprietarii au fugit spre libertate, dar au ajuns în lagărele lui Tito | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Cine-a pus pe roate Caru’ cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină
• Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată
• Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
• Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
• EXCLUSIV I Palatul Niculescu-Dorobanțu, o minunăție neogotică unică în București, în 10 imagini superbe și rare din interior | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV | Un secret de 4 stele. Cum a fost construit Hotelul Lebăda de pe insula Pantelimon, pe locul fostei mănăstiri-spital, unde șantierul a reînviat un vechi pericol
• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
• Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
• Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU
• EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. Fațada la Calea Victoriei a fost reabilitată, dar construcția, veche de peste 100 de ani, a rămas neconsolidată
• VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
• Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Hotelul Luvru, azi Capitol, “cea mai măreață clădire de pe Calea Victoriei”, cu ale sale 9 vieți. 10 hoteluri, un singur arhitect: Arghir Culina. I INTERVIU
• Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino
• Revanșa familiei Mavrodin. Cum au reușit doi profesori să recupereze superba reședință a strămoșilor, din buricul Bucureștiului, și apoi să vadă lumea
• Două dintre cele mai frumoase blocuri moderniste din Bucureștiul interbelic. Au rezistat și marilor cutremure, și probei timpului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic
• Cum a renăscut din propria-i cenușă cel mai frumos castel mediteranean din București. Clădirea, făcută scrum la bombardamentele din’ 44 | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție
• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care