EXCLUSIV I Dizeuza Jenny Boerescu, o viață de roman, o poveste incredibilă. Diva Bucureștiului interbelic, în fotografii descoperite după decenii de uitare

A fost odată ca niciodată, în Bucureștiul interbelic, un duet de fete foarte frumoase care cânta iubirea. Era primul duet feminin din România, format din domnișoara Jenny Boerescu și Rada Moldovan, soția lui Cristian Vasile, faimosul trubadur care ne-a dăruit Zaraza.

În Bucureștiul anilor ’30, cele două cântărețe formau un tot fermecător în spectacole și înregistrări ca “Pe străduța noastră mică”, “Îți cânt iubirea mea nebună”, alături de Sandu Stelian și Cristian Vasile.

Un album cu imagini inedite, care o înfățișează pe faimoasa dizeuză Jenny Boerescu și familia sa, a fost scos din uitare

Povestea domnișoarei Jenny Moldovan, ar fi rămas și azi îngropată în anonimat, dacă Ana-Cristina Irian, cercetător în domeniul artelor vizuale, nu ar fi primit cadou de ziua ei un misterios album cu fotografii. Nimeni nu știa cine zâmbește din imagini îngălbenite de timp. Cine sunt acești oameni?

Ana-Cristina Irian este curator, artist care lucrează cu colecții, arhive foto și materiale multimedia și, după cercetări aprofundate, a dat viață poveștii din spatele fotografiilor Boerescu.

Surpriza a fost colosală, iar rezultatele descoperii au fost publicate de Ana-Cristina Irian pe platforma Iscoada cu titlul “Jenny Boerescu și Rada Moldovan, două fațete ale ethosului feminin interbelic”; iscoada.com este un spațiu care oferă cercetări din antropologie și alte științe sociale, le traduce pe înțelesul publicului nespecializat.

“Albumul reprezintă o creație manuală ce integrează o selecție atentă de peste 100 de fotografii, începând din anii 1920 și până la finalul anilor 1970, fotografiile fiind realizate în marea lor majoritate în București”

Ana-Cristina Irian: Albumul familiei Boerescu, care mi-a ajuns în grijă, este un construct cultural activ, care reflectă și consolidează memoria colectivă, relațiile de putere, statut și gen ale epocii interbelice și postbelice bucureștene.

Fabricat integral artizanal dintr-un carton moale, având o față albă și una gri, albumul măsoară 25×17,5 cm și conține 40 de pagini.

Coperta albumului este decorată cu un colaj creat dintr-un decupaj viu colorat de revistă occidentală, probabil din anii ’80, reprezentând un portret de femeie cu maiou negru și cercei în formă de căpșuni, completat cu inscripția “album” plasată în mâinile personajului.

Ana-Cristina Irian: Albumul se deschide cu două fotografii de studio din Bucureștiul anului 1922, care îi înfățișează pe Ionică și Mărioara Ștefănescu (născută Boerescu), “la nunta lor”, imagini format portret, afectate de deteriorări vizibile și reparații improvizate cu lipici și bandă adezivă.

Figura cheie a albumului este Jenny (Ioana) Boerescu, persoană publică, dizeuză, o vedetă cunoscută a Bucureștiului interbelic (menționată în album și drept Ioana, Jenica, sau sub formulele Jeni, Jenny, pe care le găsim și în ziarele vremii), care ocupă aproape jumătate din spațiul vizual al acestuia.

Jenny apare în contexte variate-înfățișată în portrete individuale, unele chiar mult retușate, dar și în contexte de grup cu membri ai familiei și prieteni, instantanee vernaculare, până la reprezentări din activitatea artistică-inclusiv spectacole și concerte.

“Interesant a fost când am descoperit și vocea dizeuzei într-o înregistrare pe disc Columbia”

B365: Cum a ajuns albumul familiei Boerescu la dvs., știați pe cine reprezintă fotografiile?

Ana-Cristina Irian: Nici eu nu știam și nici persoana care mi l-a făcut cadou. Am descoperit că este un album deosebit, răsfoindu-l am dat de pagina în care se vorbea despre duetul Jenny Boerescu-Rada Moldovan.

Am găsit puține informații și frugale în arhive. A fost interesant însă momentul în care am descoperit vocea ei într-o înregistrare de pe youtube. Pe lângă fotografii, vocea a dublat emoția descoperirii.

O înregistrare din 1935 a hitului „Pe străduța noastră mică” cu vocea lui Jenny Boerescu, aici: https://www.youtube.com/watch?v=VXgUVTu2roA

“Am încercat să văd care sunt relațiile dintre personaje, cine ar fi putut avea inițiativa realizării acestui album”

B365: De ce ați scris în articol că albumul familiei Boerescu este “scheletul unui album orfan”?

Ana-Cristina Irian: Pentru că nu avem o narațiune completă. Persoana care a realizat albumul, presupun că era în vârstă și nu cred că a reușit să trăiască până la finalizarea narării fotografiilor, doar două treimi din album sunt explicate. A fost însă suficientă informație pentru a putea schița un arbore genealogic.

B365: Cine a fost Jenny Boerescu?

Ana-Cristina Irian: A fost o cântăreață lirică, așa o denumesc familia și presa vremii. După despărțirea de Rada Moldovan, a urmat o carieră independentă, o găsim menționată în ziare cu recitaluri la Viena și în Serbia.

Iubitul lui Jenny Boerescu, funcționar la Primărie, a fugit cu o semnificativă sumă de bani

B365: Ce s-a întâmplat în 1936, mă refer la scandalul provocat de iubitul ei, funcționar la Primărie? Ziarele de scandal din Bucureștiul interbelic cred că au jubilat.

Ana-Cristina Irian: Există două informații în ziare, cum că ar fi fugit cu iubitul ei undeva în Moldova și au fost prinși la Cernăuți. Dar foarte posibil, ea nu știa despre furt. A avut o viață de roman, viața ei a fost o incredibilă aventură. Din anumite surse, neconfirmate însă, rezultă că Jenny și Rada ar fi lucrat la Cărăbuș, actualul Teatru de Revistă Constantin Tănase.

Din informațiile descoperite până acum rezultă ca Jenny Boerescu nu a fost căsătorită, iar după 1948, nu o mai regăsim în programele de la Radio. Ultima fotografie identificată în album datează de undeva de la sfârșitul anilor 1970.

“Credem că Jenny Boerescu a fost îngropată în “cimitirul sufletelor pierdute” Lacul Morii, necropola strămutată de regimul socialist”

B365: De ce bănuiți că a fost îngropată în cimitirul de la Lacul Morii, cimitir strămutat în timpul sistematizării din comunism?

Ana-Cristina Irian: Fotografiile și textele din album nu indică faptul că Jenny ar fi fost căsătorită sau că ar fi avut copii. În schimb, în imaginile de la evenimente familiale apare însoțită de un personaj masculin, probabil partenerul său de viață.

Dintr-un ferpar de ziar, la rubrica “decese” aflăm că s-a stins din viață în București, în octombrie 1982. A locuit în Crângași, o zonă în care trăiau în acea perioada microcomunități care aparțineau unor clase sociale diferite – de la avocați sau actori, până la funcționari și muncitori ceferiști.

Este foarte probabil ca mormântul ei să nu mai existe, deoarece în 1986, odată cu lucrările de sistematizare la Lacul Morii, multe morminte au dispărut sau au fost strămutate, lacul devenind unul al “sufletelor pierdute”.

„Cine citește acum acest articol, poate ne contactează, poate că mai există moștenitori sau oameni care au cunoscut familia”

Ana-Cristina Irian: Important este că am avut noroc. De-a lungul timpului, 2-3 fotografii s-au dezlipit, mi-ar fi fost frică să le dezlipesc eu. Fiind un lipici din comunism, fotografiile s-au dezlipit ușor. Acolo vedem scrisul ei, își spune gândurile.

Altele sunt fotografii care îi sunt dedicate, e un album prin care familia o îmbrățișează.

“În tot albumul Boerescu sunt presărate fotografii de scenă ale dizeuzei Jenny Boerescu-vedetă nu doar a muzicii bucureștene, ci și a familiei- precum și în costume tradiționale, după moda perioadei interbelice”

Ana-Cristina Irian: Portretele Jenicăi transmit o construcție deliberată a feminității interbelice: eleganță, carismă artistică, apartenență la o elită culturală. Fotografiile de familie comunica coeziune, tradiție, dar și o formă de memorializare selectivă, Jenny devine mit familial și cultural.

“Jenny Boerescu este simbolul unei generații de femei care au navigat între modernitate artistică și constrângeri tradiționale”

Ana-Cristina Irian: Jenny Boerescu simbolizează un tipar feminin modern-dar rar memorializat în familie- al perioadei interbelice: vizibilă, expresivă și liberă. Albumul devine un spațiu de legitimare a acestei identități, fără însă a neglija un model feminin tradițional al epocii, întruchipat de sora sa, Mărioara.