EXCLUSIV I Casa Vintilă Brătianu, deschisă pentru bucureșteni, după mai bine de un secol. Aici e prețioasa bibliotecă în care s-a semnat, în secret, intrarea în Primul Război Mondial
EXCLUSIV I Casa Vintilă Brătianu, deschisă pentru bucureșteni, după mai bine de un secol. Aici e prețioasa bibliotecă în care s-a semnat, în secret, intrarea țării în război
Pe strada Aurel Vlaicu, la numărul 19, puteți admira o casă albă, monumentală, cu un acoperiș abrupt, retrasă de la stradă, proiectată în stil neo-românesc de arh. Petre Antonescu.
Este cea de-a 25-a vilă și ultima din ansamblul lotizării și parcului Ioanid și a aparținut primarului Bucureștiului, prim-ministrului și omului politic liberal Vintilă Brătianu (1867-1930).
Casa Vintilă Brătianu, fotografie de epocă. Arh. Petre Antonescu „Clădiri, Construcții, Proiecte și Studii”, Ed. Tehnică București, 1963.Vila Vintilă Brătianu, în prezent. Foto credit: Arh. Andrei Mărgulescu.
Casa Vintilă Brătianu a rămas inaccesibilă publicului timp de mai bine de un secol. La sfârșitul lunii mai, vă puteți bucura de tururi ghidate în interiorul vilei
Elena Kuji Buteică, director cultural Casa Vintilă Brătianu: Această bijuterie arhitecturală, cu o semnificație aparte pentru istoria României, găzduiește în prezent spectacole, tururi ghidate, conferințe de istorie, cercuri de lectură și numeroase alte întâlniri dedicate dialogului cultural, artei și comunității. Deocamdată, însă, nu are program permanent de vizitare.
Mai jos, interviu cu dr. arh. Cristina Woinaroski, care ne descrie proiectul de arhitectură semnat de Petre Antonescu, și cu Elena Kuji Buteică, director cultural Casa Vintilă Brătianu, despre viitorul monumentului redat comunității, reper cultural al Bucureștiului.
Foto credit: Adi Bulboacă. Imagine din timpul concertului „Bun gând” 2024.
Pentru perioada mai-iunie 2026, Casa Vintilă Brătianu s-a alăturat inițiativei The Institute – Bucharest Design Festival. Pe 30 mai si 13 iunie 2026, vor avea loc tururi ghidate susținute de dr. arh. Cristina Woinaroski și o conferință despre istoria familiei Brătianu, prezentată de acad. Georgeta Filitti, rezultat al parteneriatului stabilit cu Fundația Calea Victoriei. Detaliile vor fi prezentate pe site-ul casavintilabratianu.com, Instagram, Facebook si pe site-ul fundatiacaleavictoriei.ro
Vintilă Brătianu, de la inginer stagiar la prim-ministru al României Mari
Istoricul Dragoș Lucian Țigău îi dedică politicianului volumul “Primari de seamă ai Bucureștiului: Vintilă Brătianu”, ed. Vremea 2025.
Dragoș Lucian Țigău în volum: Inginer, funcționar, economist și finanțist, membru al Academiei Române, Vintilă Brătianu a făcut carieră administrativă, în domeniul financiar și în politică. Vintilă Brătianu provenea dintr-o familie distinsă, care a dat țării, pe parcursul veacului al XIX-lea, doi revoluționari și doi premieri de marcă: Dumitru și Ion Brătianu.
Vintilă Brătianu a fost atașat total de idealurile liberale, făcând parte din “dinastia” brătienistă care, timp de șapte decenii, de la Războiul de Independența și până după ultima conflagrație mondială, a condus și a simbolizat Partidul Național Liberal.
A avut șansa să călătorească mult, să studieze în Orașul Luminilor, să viziteze burguri, metropole și stațiuni renumite. Vintilă Brătianu s-a remarcat ca un intelectual cu o amplă viziune asupra societății, capabil să ofere soluții realiste pentru modernizarea acesteia.
Casa Vintilă Brătianu, locul unde s-a semnat Tratatul de alianța dintre România și Puterile Antantei. Lia, soția politicianului, a fost alungată din casă în anul 1949
Dragoș Lucian Țigău, istoric: Soții Lia și Vintilă s-au instalat în noua casă din str. Aurel Vlaicu spre finalul anului 1913. Pe lângă valoarea arhitecturală, vila are și o mare semnificație istorică, aici fiind semnate, în secret, la 4/16 august 1916, Convenția militară și Tratatul de alianța dintre România și Puterile Antantei, care preced și reglementează intrarea țării în Primul Război Mondial.
După moartea lui Vintilă, imobilul a fost stăpânit de văduva sa Lia și de fiul Vintilică, însă niciunul nu s-a bucurat prea mult timp de confortul casei: Vintilică a fost nevoit să fugă din țară pentru a evita o condamnare politică, iar Lia a fost alungată de comuniști în 1949. Lângă acest imobil, pe str. Aurel Vlaicu 16, familia a mai avut o casă cu două apartamente, care au fost confiscate prin infamul decret nr. 92, din aprilie 1950.
Vila Vintilă Brătianu. Foto credit: Adi Bulboacă.
Vintilă Brătianu s-a stins la conacul său de la Mihăilești, în preajma Crăciunului anului 1930. După naționalizare, reședința a fost jefuită, cărțile au fost arse
Dragoș Lucian Țigău: Doi factori au conlucrat la scurtarea existenței lui Vintilă Brătianu. În primul rând, el suferea de arterioscleroză și hipertensiune, afecțiuni care i-au limitat vigoarea fizică. În al doilea rând, munca susținută din ultimii trei ani de viață, mai întâi ca prim-ministru al țării, apoi doar ca lider al P.N.L, i-a agravat suferința fizică. La 22 noiembrie 1930, cu o lună înaintea sfârșitului, Vintilă a participat la parastasul fratelui său Ionel, apărând celor prezenți la eveniment ca un om abătut și bolnav.
Vintilă Brătianu a avut parte de funeralii naționale, deoarece fusese un înalt demnitar al statului român iar Lia Brătianu a cerut să suporte toate cheltuielile de înmormântare. Slujba de înmormântare a fost condusă de Patriarhul Miron Cristea, corpul defunctului fiind depus în cripta Brătienilor de la Florica, sâmbătă, 27 decembrie 1930.
La 22 decembrie 1930, Vintilă Brătianu s-a stins la conacul său de la Mihăilești, situat la 15 km de orașul Râmnicu-Vâlcea. Aici, pe moșia moștenită de la mama sa, Vintilă Brătianu ridicase o minunată construcție, în stil brâncovenesc, asemănătoare prin eleganță cu cea de la Florica. Clădirea este pusă în valoare de un parc dendrologic cu numeroase alei și un lac cu nuferi.
În 1949, Lia Brătianu a fost forțată să doneze statului această construcție, în vederea amenajării unui sanatoriu pentru tuberculoși. Până la schimbarea destinației, conacul a fost vandalizat, cărțile arse în întregime, mobila și tablourile au fost furate. După 1990, clădirea continuă să adăpostească Spitalul de Pneumoftiziologie “Constantin Anastasatu”, iar prin declararea sa ca monument istoric, a fost reabilitat cu grijă pentru prezervarea elementelor originale. (pg. 33).
Familia Brătianu. Fotografie de epocă. Sursa: Muzeul Național Brătianu.
“Moștenirea primarului Vintilă Brătianu pentru București rămâne importantă și relevantă până în zilele noastre”
B365: Arh. Cristina Woinaroski, care este moștenirea lui Vintilă Brătianu pentru București, mai ales că a fost și primarul Bucureștiului iar în timpul mandatului său a fost tăiat bulevardul Dacia?
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: În cei trei ani, în care a ocupat funcția de Primar al Capitalei, Vintilă Brătianu s-a ocupat de sistematizarea și modernizarea Bucureștiului adoptând o serie de regulamente: pentru construcții, instalații de apă, canalizare, electricitate; planurile de aliniere ale străzilor din București; realizarea noului plan topografic al orașului, executat în 1911; deschiderea Bulevardului Dacia, pavarea cu piatră cubică și asfaltarea trotuarelor în zonele periferice ale capitalei etc.
Casa Vintilă Brătianu. Foto credit: Deer’s Photography.
Parcelarea Ioanid, cel mai elegant cartier al Bucureștiului, proiectat după ideea lui Vintilă Brătianu
B365: Ce s-a întâmplat cu Casa Vintilă Brătianu în comunism? Dar după 1989?
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Nașterea acestui elegant cartier de vile în perioada anilor 1909-1914, pe fosta proprietate a librarului Ioanid, cuprins astăzi între străzile: Bulevardul Dacia, strada Polonă, strada Aurel Vlaicu și strada Dumbrava Roșie, constituie un moment important pentru urbanismul și arhitectura orașului.
Este unul dintre primele și cele mai elegante cartiere ale Bucureștiului, format la început din 25 de vile dintre care unele amplasate în jurul unui parc public – Parcul Ioanid – și care s-a păstrat aproape neschimbat până în prezent, cu toate vicisitudinile istoriei: bombardamentele din 1940, naționalizarea din 1950, cutremurul din 1977, demolările din epoca lui N. Ceaușescu.
Parcul Ioanid, 1909-1910. Foto: Revista Arhitectura, arhitectura-1906.ro.
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Întreg ansamblul a fost proiectat de Serviciul Tehnic al Primăriei sub numele de Blocul de Vile şi Grădina Publică Ioanid 1 în urma ideii Primarului Vintilă Brătianu. Prietenul şi colaboratorul său, inginerul D. Germani, şeful Lucrărilor Noi la Primăria Capitalei, povestea:
Îmi aduc aminte de opoziţia dârză pe care a întâmpinat-o Vintilă Brătianu în consiliul comunal din partea colegilor săi înşişi, atunci când a propus parcelarea parcului Ioanid, din care vroia să facă un Parc Monceau al Bucureştiului.” (2).
Din analiza documentelor de arhivă rezultă că lotul nr. 25 din planul de lotizare al proiectului Blocul de Vile şi Grădina Publică Ioanid, a fost cumpărat prin licitaţie publică de către Vintilă Brătianu, în perioada 1911-1912. Parcela, cu o suprafaţa de 2.320mp, cea mai mare parcelă din lotizare, are o poziţie mai puţin favorabilă, în comparaţie cu celelalte, neavând ieşire către parcul Ioanid.
La 28 februarie 1912, Vintilă Brătianu cere o autorizaţie de construire pentru ridicarea unui corp de locuinţe cu dependinţe (garaj de automobil), anexând la dosar planurile clădirilor (locuinţă şi anexă), semnate de către arhitectul Petre Antonescu. (3). La data de 15 martie 1912, proprietarul va primi autorizaţia de construire.
“Alegerea arhitectului Petre Antonescu nu este întâmplătoare, el fiind şi autorul caselor fraților lui Vintilă: Ion I.C. Brătianu din str. Biserica Amzei 3-5 (1908) și Constantin (Dinu) Brătianu din Calea Dorobanților 16 (1909)”
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: De asemenea, în perioada 1905-1912, Petre Antonescu a modernizat şi extins conacul de la Florica, proprietate a familiei Brătianu, situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş.
Istoria mai recentă a casei corespunde istoriei complicate a multor case din București. Clădirea a rămas în proprietatea familiei până în anii 1950, când odată cu venirea comuniștilor a fost naționalizată trecând în proprietatea statului.
Foto credit: Deer’s Photograpthy.
„Din anii ’70, casa a fost închiriată Ambasadei Americane până în 2011 când a fost restituită descendenților lui Vintilă Brătianu care, mai departe, au vândut-o”
În anul 2012, când vila împlinea 100 de ani de la construcție am realizat un proiect de igienizare și restaurare a elementelor valoroase exterioare și interioare ale vilei. În prezent, casa este clasată monument istoric clasa B.
Vedere din holul de la etaj. Foto credit: Arh. Cristina Woinaroski.
B365: Cum descrieți proiectul de arhitectură, semnat de arh. Petre Antonescu?
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Clădirea este amplasată central şi pe limita de sud a parcelei, păstrând o curte în zona din faţă, către strada Aurel Vlaicu şi o grădină în spate. Corpul anexă cu funcţiunea de garaj este amplasat cu o latură pe aliniamentul străzii Aurel Vlaicu şi cu altă latura pe limita de sud a proprietăţii.
“Monumentală, având o volumetrie fragmentată, vila este formată dintr-un corp impozant ce cuprindea funcţiunile principale, legat de un corp secundar, mai puţin înalt ce adăpostea dependinţele”
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Realizată în stilul național românesc, (astăzi numit stil neoromânesc) conform cu articolul 1 al regulamentului de construcţie al Lotizării şi Parcului Ioanid, prin care se specifica: casele ce se vor construi în acest bloc vor fi clădite în stil vile şi de preferinţă în stilul românesc (4), concepţia arhitecturală abordată de Petre Antonescu constă într-o nouă interpretare a formelor arhitecturii tradiţionale româneşti, mai precis a culelor de secol al XVIII-lea din Ţara Românească, în acest caz, plastica arhitecturală fiind foarte apropiată de Cula de la Curtişoara.
Arh. Petre Antonescu. Imagine colorizată de Stelian Popa.
În monografia din 1963, Petre Antonescu îşi descria opera astfel:
În exterior, clădirea împrumută caracterul vechii arhitecturi autohtone, cu pereţi mari văruiţi în alb, cu loggia de culă larg deschisă spre grădină, cu streaşina ieşită mult pe căpriori şi învelitoarea foarte înaltă, lucrată în solzi de smalţ verde-închis şi castaniu.(5)
Toate faţadele sunt zugrăvite în alb, au un soclu tratat rustic, placat cu piatră de Ruşchiţa 6 continuat cu similipiatră şi o cornişă decorată cu o friză de ocniţe pe faţada principală inspirată din plastica bisericilor lui Ștefan cel Mare şi cu motivul funiei împletite pe faţada laterală aducând aminte de Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș.
Foto credit: Adi Bulboacă.
Faţada principală este dominată de un volum monumental amplasat descentrat, ce adăposteşte intrarea principală, având un portic cu o copertină cu geometrie apropiată de cea a acoperişului, subliniat de o amplă arcadă în acoladă sprijinită pe coloane scunde şi robuste, sculptate fiecare dintr-un bloc de piatră cu capiteluri şi baze compozite.
Porticul de intrare de pe fațada principală. Foto credit: Adi Bulboacă.
Amplasate în axul faţadei, cele patru ferestre semicirculare de la etaj, subliniate de arcade în plin cintru sprijinite pe pilaştrii din similipiatră, completează armonios compoziţia. La parter, o fereastră înaltă şi îngustă, cu ancadrament din similipiatră ce trimite la ferestrele din absidele bisericilor, echilibrează raportul plin-gol al compoziţiei faţadei.
Faţada laterală se remarcă prin prezenţa logiei de la etajul 1 amplasată exact în poziţia pe care o au logiile culelor de secol al XVIII-lea, din Ţara Românească, păstrând aceleaşi proporţii cu ale acestora.
Faţada posterioară, tratată mai simplu, se evidenţiază prin jocul acoperişului fragmentat şi prin volumul scos în rezalit care marchează ieşirea din sufragerie pe terasă.
Corpul secundar, mai puţin înalt, aflat în prelungirea corpului principal este tratat neutru şi prezintă o faţadă corectă, cu o înşiruire de ferestre egale, dreptunghiulare la parter şi cu arcaturi la etaj.
Fațada laterală a Casei Vintilă Brătianu. Foto credit: Adi Bulboacă.
„Acoperişul fragmentat, urmând volumetria casei, are o învelitoare din ţigle solzi, smălţuite în culori, brun-verzui, tipice pentru casele proiectate de Petre Antonescu în „stil naţional”
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Corpul anexă (fostul garaj), este conceput în același stil, în plastica fațadelor regăsindu-se anumite elemente decorative de la corpul principal.
Dacă exteriorul clădirii este realizat în stilul neoromânesc care în acea perioadă începea să fie acceptat de comanditarii privați, planul clădirii corpului principal este organizat după tipologia vilelor luxoase eclectice construite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, trădând pregătirea academistă a lui Petre Antonescu la École des Beaux – Arts de la Paris.
Parterul, conceput cu funcțiunea de reprezentare, cuprindea, în jurul holului central, în care se găseşte amplasată şi o scară monumentală din lemn: biroul, biblioteca, salonul şi sufrageria. În partea de sud a parterului, în corpul mai puţin înalt, funcţiona zona de servicii: bucătăria, sufrageria servitorilor, un oficiu, etc. Etajul constituia zona de noapte a locuinţei formată din: trei dormitoare, dressing, baie, iar spre sud, în zona de servicii, dormitorul guvernantei, spălătoria şi o mică bucătărie.
Subsolul conceput şi cu acces direct din exterior grupa: pivniţele de vin şi de legume, zona tehnică cu centrala termică și spațiu pentru combustibil, mai multe camere de depozitare.
Podul mansardat, cuprindea camerele servitorilor, fiecare fiind luminată printr-o lucarnă în acoperiş. În clădirea anexă, la parter, funcționa garajul pentru 2 mașini, iar la etaj un mic apartament al administratorului.
Foto credit: Adi Bulboacă.
“Interioarele cele mai frumoase ale vilei sunt spațiile de reprezentare de la parter și holul din etaj, fiind cele mai decorate și unde finisajele folosite sunt mai preţioase trădând gustul lui Vintilă Brătianu și un spirit al epocii”
B365: Care sunt cele mai frumoase spații ale casei?
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: În plastica interioarelor, Petre Antonescu introduce și elemente decorative de factură românească: pardoseala vestibului de intrare, din mozaic din marmură albă cu intarsii din marmură roşie şi gri sugerând modelul unor țesături cu motive populare, pereții din holul central, casa scării și fosta sufragerie, placaţi cu lambriuri din stejar având sculptate rozete și motive inspirate din decorațiile populare preluate și tăbliile ușii către bibliotecă, scara monumentală cu balustrada din lemn sculptat cu motive tradiţionale româneşti.
Holul central cu scara din lemn. Fotografie de epocă, Arh. Petre Antonescu „Clădiri, Construcții, Proiecte și Studii”, Ed. Tehnică București, 1963.
“Piesa principală a holului central o constituie scara monumentală din lemn, desfăşurată în trei rampe”
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Talentul lui Petre Antonescu se întrevede și la frumoasa compoziție asimetrică ce delimitează spațiul scării de holul central: o amplă arcadă circulară combinată cu o arcadă în acoladă, ambele sprijinite de o coloană cu capitel compozit şi fus decorat cu elemente vegetale, iar în laterale, de mici console profilate și deasupra arcadei în acoladă, două goluri, în formă de ocniţe, care echilibrează compoziţia.
Salonul, piesa de rezistenţă a parterului, realizat într-un stil eclectic de factură franceză, prezintă un parchet ornamental cu esenţe de stejar şi nuc, pereţi cu panouri cu profile din stuc şi un plafon bogat decorat de asemenea cu stucaturi de ipsos.
Salonul Casei Vintilă Brătianu. Foto credit: Arh. Andrei Mărgulescu.
“Central, pe cele două laturi lungi ale salonului, se află o oglindă cu ochiuri pătrate prinse în bumbi de alamă, iar vizavi, un şemineu din marmură de Carrara”
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Sufrageria mai păstrează lambriurile originale, de 1,50 m înălţime, cu tăblii sculptate cu motive româneşti în care sunt inserate şi piese de mobilier: un bufet mare, unul mic şi o măsuță. Plafonul este constituit dintr-o boltă cilindrică simplă. Atât din salon, cât şi din sufragerie, se poate ieşi pe o amplă terasă orientată către grădină.
Sufrageria. Foto credit: Adi Bulboacă.
În holul de la etaj, deosebite sunt coloanele din lemn de stejar grupate în perechi, cu fusul subţire şi galbat şi capiteluri sculptate, ce susţin arcadele circulare ce delimitează spaţiul scării de hol.
De asemena, în holul central, către salon şi sufragerie s-au mai păstrat uşile duble, cu căptuşeli şi pervaze profilate din lemn de stejar, cu ochiuri de geam sablat în stilul Lalique din perioadă şi uşa cu tăblii sculptate cu elemente populare, către bibliotecă.
“Biblioteca mai păstrează încă mobilierul original dispus perimetral şi pe înălţimea camerei, din lemn de stejar băiţuit, cu elemente sculptate la partea superioară și cu mici intarsii de mahon la uşile din partea de jos”
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Biblioteca este spațiul cel mai încărcat de istorie al casei. În anul 1916, la 4 august, în Casa Vintilă Brătianu, mai precis în biblioteca acesteia, a avut loc, în secret, semnarea Convenţiei între România şi cele patru mari puteri, prin care s-a stabilit data intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei. (7).
Plafonul casetat este realizat de asemenea din lemn de stejar băiţuit. Din păcate cărțile din bibliotecă nu s-au mai păstrat. Frații Brătianu erau cunoscuți prin colecțiile de carte pe care le dețineau. De exemplu, la Conacul de la Florica existau trei biblioteci. Perioada comunistă a făcut pierdute toate aceste volume.
Biblioteca. Foto credit: Adi Bulboacă.Biblioteca și biroul lui Vintilă Brătianu. Fotografie de epocă, Arh. Petre Antonescu „Clădiri, Construcții, Proiecte și Studii”, Ed. Tehnică București, 1963.
“Casa Vintilă Brătianu este reprezentativă atât pentru opera arhitectului Petre Antonescu, cât şi pentru întreaga arhitectură naţional românească”
B365: Ce reprezintă Casa Vintilă Brătianu pentru arhitectura Bucureștiului?
Dr. Arh. Cristina Woinaroski: Realizată în 1912, din cele 25 de vile din Lotizarea Ioanid, Vila Vintilă Brătianu se numără alături de vilele dr. Ciru Iliescu (1910 – arh. P. Antonescu), Elena Sturdza-Scheianu (1911 – arh. P. Smărăndescu), Colonel Nicolae Bădulescu (1910 – arh. P. Smărăndescu), M. Râmniceanu (1910-1911), comandor Alexandru Cătuneanu (1915 – arh. P. Smărăndescu), printre cele șase vile, ridicate în stil neoromânesc înainte de Primul Război Mondial, când stilul încă nu era pe deplin acceptat de elita bucureșteană.
Astfel, plastica arhitecturală a exterioarelor și decorația interioarelor, unele realizate în stilul românesc, constituie pentru anul 1912, o noutate ce trădează viziunea și modernitatea atât a comanditarului cât și a arhitectului, dezvăluind totodată un mod de viață de la începutul secolului al XX-lea, specific burgheziei române.
“Credem că misiunea noastră este aceea de a reda oamenilor o clădire de patrimoniu valoroasă și de a o reactiva ca spațiu cultural deschis, viu și conectat la energia creativă și culturală de astăzi”
B365: Elena Kuji Buteică, ce se întâmplă acum în această casă încărcată de istorie?
Elena Kuji Buteică, director cultural Casa Vintilă Brătianu: Prin evenimentele culturale și întâlnirile dedicate comunității Icoanei–Ioanid pe care le organizăm aici, ne dorim să aducem acest monument istoric în viața Bucureștiului și a românilor.
În anii care urmează, ne propunem să dezvoltăm tot mai multe contexte de întâlnire în jurul artei, culturii și comunității, transformând această casă monument istoric într-un reper cultural viu al orașului. Ne dorim să intrăm într-un dialog autentic cu inițiativele culturale deja existente, să construim parteneriate și să creștem împreună proiecte cu sens, care să îmbogățească și să consolideze comunitatea culturală contemporană.
Credem că astfel de spații pot deveni locuri de întâlnire, colaborare și inspirație, în care patrimoniul și creativitatea prezentului se susțin reciproc.
Foto credit: Adi Bulboacă.
Sursele citate în articol:
1- Coordonator Cristina Woinaroski, “Arhitectură Bucureşteană sec.19 şi 20. Lotizarea şi Parcul Ioanid”, Editura Simetria, Bucureşti, 2007.
2- D. Germani, “Din viaţa şi activitatea lui Vintilă Brătianu la Primăria Capitalei” p. 170, în “Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu văzute de prietenii şi colaboratorii săi”, Aşezământul Cultural Ion.
C. Brătianu, Imprimeriile Independenţa, Bucureşti 1936
3 -ANDMB fond PMB tehnic, dosar nr. 585/1912, cercetarea de arhivă a fost realizată de Georgiana Zachia în 2007.
4 -ANDMB, fond PMB tehnic, dosar nr. 14 / 1907-1910
5 -Petre Antonescu – “Clădiri, construcţii, proiecte şi studii”, p.63, Editura Tehnică, Bucureşti, 1963
6 -Petre Antonescu – ”Clădiri, construcţii, proiecte şi studii”, p.63, Editura Tehnică, Bucureşti, 1963
7 -Constantin Argetoianu, “Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri”, vol.III, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992
„Casa Vintilă Brătianu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.