EXCLUSIV I A doua minunată viață a Casei negustorului Stoenescu, maiestuoasa vilă din centrul Bucureștiului. Cel mai frumos monument de pe strada Caimatei și-a redobândit strălucirea
EXCLUSIV I A doua minunată viață a Casei negustorului Stoenescu, maiestuoasa vilă din centrul Bucureștiului. Cel mai frumos monument de pe strada Caimatei și-a redobândit strălucirea
Pe Caimatei, o stradă retrasă, mică, dar cu o densitate impresionată de monumente de arhitectură, casa comerciantului G. Stoenescu domină priveliștea.
În apropierea sa, un imobil proiectat de arh. Horia Creangă și un altul, semnat de arh. Marcel Iancu, așteaptă și ele să renască din praf, crăpături și uitare.
Foto: Antoaneta Dohotariu.Imobilul proiectat de arh. Horia Creangă este vecin cu Vila de la numărul 10. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Casa negustorului G. Stoenescu, monument de interes local, unul din cele mai elegante de pe str. Caimatei și din București. Aici a stat Crin Halaicu, fostul primar al Capitalei
Casa negustorului G. Stoenescu a avut însă noroc. De-a lungul timpului, imobilul a fost ferit de mari distrugeri, s-a bucurat de prețuire și a rămas mereu în proprietatea familiei Stoenescu, până la naționalizare.
Bijuteria și-a păstrat alura nobilă, identitatea arhitecturală, iar, o vreme, aici a locuit fostul primar al Bucureștiului, Crin Halaicu. Construcția a fost realizată între anii 1913-1919 și, de-a lungul existenței sale, a avut parte de diferite extinderi și supraetajări.
Mai jos, interviu cu arh. Georgeta Gabrea, coordonatoare a lucrărilor de restaurare și reconversie a frumoasei case de pe Caimatei.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Casa din strada Caimatei nr.10 a fost proiectată de arh. Henri Frager și modificată de Ziegfried Kofsinski, arhitectul stabilimentului “Carul cu Bere”
Imobilul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice LMI 2010, la poziția 545, cod B-II-m-B-18269 și, conform proiectului de consolidare, restaurare și reconversie, funcțiunea rezidențială s-a transformat în clădire de birouri, începând de la demisol până la nivelul mansardei.
O restaurare înseamnă o revenire în familia străzii și/sau a cartierului a unui membru al familiei, care a fost o perioadă bolnav, dar care s-a însănătoșit și care acum participă din plin la viața „familiei”, mărturisește arh. Georgeta Gabrea.
Caimatei 10, proiect de notă 10 premiat în cadrul Anualei de Arhitectură București. Autorii au mai primit și premiul secțiunii “Restaurare” pentru clădirea Cărturești Carusel
Proiectul de renaștere, condus de arh. Georgeta Gabrea a fost premiat la secțiunea “Restaurare, conversie, reabilitare” în anul 2016.
Jose Mateus, președintele juriului: Un exemplu important, care arată o cale corectă și necesară pentru o situație adesea nerezolvată în tratarea patrimoniului arhitectural în România. Un demers serios și complex, care include un studiu istoric profund și care a permis o decantare netă și echilibrată a elementelor păstrate, îndepărtate sau restaurate. Un rezultat de o calitate profesională evidentă într-o categorie cu rare exemple de proiecte reușite.
„Fiecare clădire și fiecare pom de pe strada Caimatei are o poveste și, cu siguranță, a fost și este martorul tăcut, de fiecare zi, al istoriei noastre”
Arh. Georgeta Gabrea în Revista Arhitectura: Imobilul este amplasat în plin centru al Bucureștiului, în spatele Pieței Rosetti, într-o zonă valoroasă a orașului din punct de vedere arhitectural și urbanistic.
Deși situate în plină zonă centrală, atât strada Caimatei, cât și cele învecinate au o atmosferă aparte. Este un loc în care, parcă, zgomotul orașului nu ajunge cu atâta violență, dar în care fiecare centimetru pătrat trăiește intens o viață proprie, care se împletește cu a celorlalți, cu viețile grăbite ale trecătorilor accidentali.
Strada Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.
De-a lungul timpului, Caimatei, strada ferită de „zgomotul” Bucureștiului, nu și-a schimbat numele
Arh. Georgeta Gabrea: În conformitate cu studiul istoric realizat de Cezara Mucenic, istoric de artă, reiese că în perioada 1730-1732, în zona de nord-est a orașului de atunci, s-a construit Biserica din zid Caimatei sau “Biserica Lăutarilor” al cărui ctitor a fost Nicolae Bozianu, ceauș de aprozi, și soția lui, Stanca.
Parcela Bisericii a fost înconjurată de o rețea stradală care trebuia să pună în valoare lăcașul de cult. Denumirea bisericii vine de la numele mahalalei Caimata – supranume al gârliței Bucureștioara, care era plină de gunoaie. Grav avariată în urma cutremurelor din secolul al XIX-lea, în anul 1891 biserica este demolată pentru a permite construirea Bulevardului Carol I.
Locul pe care se afla „Biserica Lăutarilor”, Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.
În perioada 1892-1895, pe parcela, a cărei proprietară era Maria Gorjan, erau construite o locuință cu magazii, care nu respectau însă regimul de alinieri aprobat de Primărie.
În anul 1907, proprietatea este vânduta unui comerciant, G. Stoenescu care, în aprilie 1908, cere o Autorizație de Construire pentru o clădire de locuit având parter, etaj și atic – la parter era zonă rezidențială, reprezentativă, iar zona din spate adăpostea spațiile destinate oamenilor de serviciu. Proiectul a fost realizat de arhitectul Henri Frager, conform Autorizației de Construire nr. 225/1908.
Fațada principală. Sursa imaginii: Arhiva P.M.B apud Cezara Mucenic, istoric de artă.
În anul 1922, același comerciant G. Stoenescu solicită altă Autorizație de Construire, prin care se înălța clădirea cu un etaj și se propuneau două turnuri rotunde pe partea lateral-vestică a clădirii
Intervenția nu distrugea ceea ce fusese realizat până atunci, demersul arhitectural se continua, asigurând o unitate stilistică și o bună proporționare a clădirii. Cu această ocazie se construiește și garajul din spate. De această dată, cel care realizează modificările este arhitectul polonez Ziegfried Kofsinski.
Modificările și garajul au fost realizate de arhitectul polonez Ziegfried Kofsinski. Sursa imaginii: Arhiva P.M.B apud Cezara Mucenic, istoric de artă.
În jurul anului 1935 se realizează o nouă supraînălțare a clădirii cu un etaj, iar turnurile rotunde devin dreptunghiulare. Arcul în plin cintru, care marchează intrarea în clădire, apare abia acum, când se modifică și modul de marcare a intrării din anul 1922.
În tot acest timp, cel mai valoros spațiu este cel de la parter, construit în anul 1908-1909. În toată această perioadă, nu a fost alterată valoarea plastică și ambientală a clădirii, ci, din contra, s-au găsit soluții pentru păstrarea unității stilistice a clădirii și a sublinierii caracterului său.
“A fost un proiect pe care l-am realizat cu plăcere, cu grijă și mult suflet. Memoria și identitatea locului va putea fi păstrată și va trăi în continuare, în mod firesc”
Arh. Georgeta Gabrea: Acest proiect, ca de altfel toate proiectele de restaurare/reconversie a unor clădiri reprezentative, monumente de arhitectură, a fost o mare provocare. În același timp am rămas consecventă în poziția pe care am adoptat-o, legată de aceste minunate clădiri, și anume că ele trebuie redate circuitului firesc al vieții, păstrându-le în același timp identitatea și autenticitatea, pentru ca ele să poată trăi și să răspundă exigențelor funcționale și tehnologice pentru cel puțin generația care vine în urma noastră.
“A fost un proiect pe care l-am realizat cu plăcere, cu grijă și mult suflet. Memoria și identitatea locului va putea fi păstrată și va trăi în continuare, în mod firesc”.
“Caimatei a evoluat mai puțin agresiv, decât alte străzi din București, și aceasta poate că se datorează și locatarilor ei și preocupărilor lor”
B365: Ce reprezintă strada Caimatei pentru București?
Arh. Georgeta Gabrea: Caimatei este o stradă foarte specială, a rămas în structura urbană în urma creării bulevardelor importante ale orașului, Bd. Carol I și Bd. Elisabeta, axele Nord-Sud și Est-Vest ale Bucureștiului, pentru că strada se află în apropierea intersectării lor. Țesutul urban și-a păstrat valoarea, era o zonă unde, la sfârșit de secol al XIX-lea, locuiau oameni mai cu stare.
Strada Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.Strada Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Casa este absolut superbă. Inițial, a fost construită numai cu parter, după aceea i s-a adăugat etajul și, evident, podul, care este o splendoare, și de care noi am profitat din plin”
Arh. Georgeta Gabrea: Studiul istoric a fost realizat de Cezara Mucenic, o mare specialistă. Domnia sa este foarte pasionată de ceea ce face și întotdeauna, de câte ori am lucrat cu dânsa, a fost o bucurie și o plăcere reciprocă pentru că fiecare din noi ce găsea, îi spunea celeilalte. Studiile istorice sunt ca munca de detectiv pentru că nu găsești întotdeauna din prima ceea ce cauți, găsești prin cercetări încrucișate și neașteptate, uneori.
Foto: Antoaneta Dohotariu.Vila Stoenescu înainte de restaurare.
“Faptul că fronturile de la bulevard au fost mai viguroase, cu imobile reprezentative spre Piața Rosetti, au ferit str. Caimatei de construcții foarte agresive. Locul și-a păstrat spiritul epocii”
Arh. Georgeta Gabrea: Ce m-a pasionat foarte mult la acest proiect a fost eleganța clădirii și compartimentarea casei. Exteriorul este foarte primitor, foarte elegant, dar fără să fie ostentativ. Este o casă extrem, extrem de elegantă, o eleganță de bun gust și de bun simț. Decorațiile sunt relativ simple și bine ordonate, se trag din partea aceasta de eclectism bucureștean de sfârșit de secol al XIX-lea, dar fără excese, ceea ce îi face foarte bine.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Compartimentarea interioară este specială și generoasă, camerele au proporții foarte plăcute, ferestrele sunt dimensionate pentru volumul încăperilor”
Arh. Georgeta Gabrea: Ceea ce era foarte frumos, și am reusit să păstram, a fost terasa închisă,(marchiza) căreia i-am refăcut feroneria, se află în partea laterală stângă cum privești din stradă. Pe amplasament se afla și o clădire mai mică, ce inițial era adăpost pentru caleașcă, apoi a fost garaj pentru mașini voluminoase, și am transformat-o într-o mică clădire de birouri. Aceasta are o arhitectura care se armonizează perfect cu clădirea principală.
Casa mai avea în spate un corp adiacent, de servicii, care nu era atât de reprezentativ, însă era bine împărțit, pe care l-am refăcut ca birou pentru cei care administrează clădirea.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
„Stucaturile au fost restaurate de artistul plastic Ștefan Neacșu. Le-a făcut minunat, le-a luat, le-a curățat, le-a pigulit și le-a pus la loc”
B365: Ce ați găsit valoros în imobil? Ce s-a păstrat peste timp?
Arh. Georgeta Gabrea: Stucaturile, care sunt foarte frumoase, și sobele de Meissen pe care le-am restaurat. Ancadramentele, căptușelile ușilor interioare, toate aveau la partea superioară, la cheile de boltă, câte o pictură care cumva anima tot interiorul acesta foarte elegant.
A trebuit să facem câteva consolidări, pentru a aduce clădirea în parametrii legali de rezistență seismică. Astăzi există tehnologii mai avansate și materiale care sunt mai puțin invazive, decât atunci când am făcut noi proiectul. Am realizat diafragme din beton, ceea ce sigur că avea impact asupra desenelor ornamentelor de la plafon, care erau în stare relativ bună. Se dăduseră mai multe straturi de vopsea peste ele, dar nu atât de multe încât să le distrugă.
Ca să nu se vadă că s-a intervenit asupra elementelor de decorație, am adaptat un segment de la mijloc pentru ca colțurile încăperilor să rămână la fel și să corespundă conturului nou al diafragmelor, introduse pentru siguranța la seism.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
„Ștefan a fost extraordinar, este un om foarte special, cu multă răbdare, are un simt creativ foarte sofisticat și foarte cald”
Dincolo de faptul că este original, are ceva foarte omenos. Îmi este greu să-l descriu, dar are ceva care se simte în tot ceea ce face. Modul în care a abordat totul și discuțiile dintre noi au fost absolut extraordinare, ne-am completat și ne-am înțeles foarte bine. Ștefan a realizat stucaturile și elementele de decorație de pe fațadă, componentele artistice.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
„Este o clădire naționalizată, acum este proprietate privată, a fost o vreme în care a stat și Crin Halaicu acolo, a fost chiar a lui, am înțeles”
Arh. Georgeta Gabrea: După redobândire de către moștenitori, în anii ’90, casa a fost vânduta și acum este proprietatea unei companii româno-italiene. Acesta a fost un noroc, pentru că managerul companiei era un domn relativ tânăr, foarte pasionat de patrimoniu și, fiind italian, a fost foarte atent la modul în care s-a făcut restaurarea și întreaga execuție a lucrărilor începând cu lucrările majore de consolidare și terminând cu detalii de restaurare de tâmplărie sau a sobelor Meissen.
De feronerie s-a ocupat o alta firmă cu specialiști de excepție, care au curățat și restaurat elementele de feronerie cu multă răbdare și acuratețe. Am căutat cele mai bune soluții, am avut posibilitatea să alegem oameni foarte pricepuți și pentru sobele Meissen și pentru lucrările de tâmplărie.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
Arh. Georgeta Gabrea: Am înlocuit ferestrele, pentru că tot lemnul era alterat. Este bine și nu este bine, mulți spun că este de preferat să folosești tâmplăria în două foi de geam, și nu termopan. Noi am pus termopan până la urmă, la solicitarea beneficiarului, dar nu s-a cunoscut, pentru că am găsit un furnizor care ne-a făcut tâmplărie foarte bună, foarte aproape de dimensiunile inițiale, diferența este de câțiva milimetri față de tâmplăria originală.
Ușile de lemn au fost restaurate, inclusiv ușa de la intrare, care era foarte degradată. Ușa are o copertină minunată și două lămpi deosebit de frumoase, care străjuiesc intrarea.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
În interior era o scară pe care noi am prelungit-o până în mansardă, pentru că inițial ajungea numai până la etaj. Am transformat podul într-o mansardă, pentru că avea înălțimile necesare, în niciun loc nu a trebuit să închidem ceva ca să ajungem la înălțimea de 1.80, minimă pentru un om.
Scara de acces de serviciu, grav avariată, a fost reconfigurată, a fost realizată din beton și s-a finisat cu trepte din lemn.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
“Structura acoperișului a fost înlocuită cu totul, fiind mâncată de carii, fără să schimbăm însă geometria sa”
Arh. Georgeta Gabrea: Am făcut structura acoperișului cu deschideri mult mai mari, cu popi (stâlpi care susțin acoperișul. n.n), mai rari, am avut o echipă foarte bună de dulgheri care a lucrat dumnezeiește. A ieșit o șarpantă foarte frumoasă, un pic diferită față de cea care era inițial, tocmai ca să facem spațiul liber și ușor utilizabil. Acum, acolo lucrează o firmă mare de publicitate, acolo are atelierele de creație. Nu era însă foarte multă lumină, geamurile și lucarnele nu erau prea generoase pentru mărimea spațiului.
Ca să facem spațiul optim lucrului și plăcut i-am dat lumină zenitală, am realizat veluxuri între căpriori, fără să se schimbe în niciun fel geometria acoperișului. Acoperișul este în patru ape și pe fiecare apă am făcut un sistem de luminatoare între doi căpriori (grinzi, n.n) care nu au schimbat în niciun fel geometria acoperișului, și care nici nu se văd.
Foto credit: Alexandru Dinu-Șerban.
“Acoperirea casei a fost făcută inițial cu tablă neagră apoi cu tablă zincată și noi am pus acum tablă de titan zinc antichizat, care nu strălucește, este patinat, gri albastru mat, foarte frumos”
Arh. Georgeta Gabrea: Am refăcut și denticulii de la streașină, toate elementele care existau în dreptul streșinii erau alterate din cauza precipitațiilor si a infiltrațiilor generate de precipitații.
Stilul decorației, realizat de arhitectul Ziegfried Kofsinski, s-a păstrat același, au fost urmate aceleași reguli de compoziție și de aceea clădirea a rămas mereu elegantă. De partea de feronerie s-a ocupat o firmă cu care am lucrat foarte mult și în alte părți, de exemplu la Cărturești Carusel. Subsolul casei, de asemenea, este acum foarte frumos, cu bolți.
B365: Patrimoniul Bucureștiului are viitor cu acest exemplu de pe Caimatei, în care proprietarii investesc într-o casă atât de frumoasă pentru a o reda societății, comunității și orașului pentru a-i păstra identitatea.
Arh. Georgeta Gabrea: Nu pot să zic că este o firmă foarte mare, foarte cunoscută în mediul românesc la acea dată, însă pentru tot ce a făcut, a avut acordul celor din Italia.
Să știți că italienii sunt grozavi. De exemplu, ei consideră că dacă imobilul este foarte grav deteriorat și costă mult mai mult să-l refaci decât este valoarea lui de piață, sunt mai degrabă de acord să-l desfacă și să-l refacă păstrând elementele originale, repuse în operă, acolo unde acest lucru este posibil, pentru autenticitate.
Chiar dacă în interior fac modificări (pentru că apar noi funcțiuni, sunt alte cerințe pentru instalații, ș.m.a.d), aspectul exterior este refăcut identic. Iar pentru monumente reale, de valoare europeana sau UNESCO, italienii au tehnici și tehnologii de restaurare absolut extraordinare. Și de asemenea, au instrumente și tehnologii de cercetare non invazive de mare performanță. Să speram ca se vor folosi și la noi în cât mai mare măsură și în cât mai scurt timp!
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Cine este arhitecta Georgeta Gabrea. În prezent, sunt în curs de execuție și de proiectare, alte clădiri reprezentative pentru patrimoniul identitar al orașului București, proiecte care îi poartă semnătura
Cu doctorat la Universitatea Națională de Arte (cu tema “Interferența semiotică între monument și context”), arh. Georgeta Gabrea este deținătoare a numeroase premii pentru lucrări de arhitectură și restaurare a unor imobile reprezentative ale Bucureștiului: Restaurare, conversie, reabilitare str. Câmpineanu 2, Restaurare Cărturești Carusel, Lucrări de conservare și restaurare a fațadelor a imobilului din Grigore Alexandrescu 89-87.
Arh. Georgeta Gabrea are 48 de ani de activitate practică. A absolvit Universitatea de Arhitectura din București în anul 1978. În timpul studiilor a avut o bursă de studii la Centro Internazionale Studi di Architettura „Andrea Palladio” din Vicenza – Italia.
Preocuparea sa a fost împletirea activității practice cu activitatea teoretică, motiv pentru care a îmbinat activitatea practică de proiectare cu activitatea editorială și, în diferite momente, cu activitatea didactică atât la Universitatea „Ion Mincu” din București, cât și la Universitatea „Spiru Haret” – Facultatea de Arhitectură.
Activitatea de proiectare a desfășurat-o la Întreprinderea Metroul București, Institutul Proiect București, precum și în biroul privat de proiectare, începând din anul 1992, neîntrerupt până azi.
Echipa de proiectare a imobilului de str. Caimatei 10: Proiectant general Capitel Avangarde, șef proiect-arh. Georgeta Gabrea.
Arhitectură: arh. Georgeta Gabrea, arh. Ioana Popovici, arh. Claudiu Vârlan, arh. Venera Trișnevschi. Structura: SC. Miro Group-ing. Adrian Stănescu, ing. Daniel Purdea.
Restaurarea decorațiilor fațadelor și ornamente interioare: Ștefan Neacșu, artist plastic. Restaurare confecții metalice, grilaje, copertine, felinare etc: SC BTM Proconstruct. Refacere structură lemn mansardă și învelitoare titan-zinc: SC Valcon Roofs, Diriginte de șantier: ing.. Dan Lăcătuș. Fotograf: Alexandru Dinu-Șerban. Antreprenor general: S.C Cabro Construct-ing. Paul Belu. Instalații generale: SC Addict Invest- ing. Alin Ungureanu, ing. Ovidiu Ganea, ing. Bogdan Chirașnel.
„Cel mai frumos monument de pe strada Caimatei și-a redobândit strălucirea” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.