EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină

Grandoare, măreție și decădere. La început de secol XX în București, Palatul Prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, numit în epocă Nababul, cel mai bogat om din țară, era cea mai nouă și mai nemaipomenită reședință de pe Calea Victoriei. Un edificiu monumental, ridicat după modelul palatelor aristocrației pariziene, dar cum n-a văzut Parisul.

Casa Nababului se impunea drept o clădire emblematică pentru România modernă care se contura, o spectaculoasă operă de artă proiectată de arh. Ion D. Berindey și înfrumusețată de cei mai mari pictori și sculptori ai timpului: G. D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont pentru picturile murale, Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi și Casele Krieger și Mercier din Paris pentru decorația interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii, etc).

Palatul Cantacuzino și Ateneul Român, singurele clădiri din București incluse în Patrimoniul European

Palatul Nababului îți lua ochii atunci și rămâne fascinant și azi pentru oricine trece pe Calea Victoriei. Mai jos, interviu cu dr. arh. Sidonia Teodorescu, despre istoria unui proiect de arhitectură emblematic pentru București și pentru România, Palatul Cantacuzino, opera arh. Ion D. Berindey (1871-1928). Dr. arh. Sidonia Teodorescu este autoarea volumului „Mari arhitecți bucureșteni: Ion D. Berindey”, apărut la Editura Vremea în anul 2014, în colecția Planeta București, o amplă monografie dedicată operei arh. Ion D. Berindey. Cu fotografii de epocă, documente din arhive și mărturii, reconstituim Trecutul Palatului Cantacuzino și vă spunem ce se întâmplă în prezent. 

De ce nu se mai termină consolidarea și restaurarea Palatului Cantacuzino? Ministerul Culturii a reziliat contractul cu firma care executa lucrările

Monumentala intrare, umbrită de o imensă copertină din metal și sticlă în formă de scoică, realizată în stil Art Nouveau și străjuită de doi lei, impunea eleganța, rafinamentul și luxul la Belle Epoque în București. Arc peste timp, câteva fotografii, realizate în ianuarie 2024, îi surprind pe reprezentanții Ministerului Culturii în fața și în interiorul unei clădiri aflate în profundă suferință. Un Palat prin care bătea vântul, cu elemente decorative prețioase (tavane pictate, candelabre, stucaturi, vitralii, etc) expuse gerului din ianuarie, protejate doar de folii de plastic.

„Dar cine v-a lucrat aici?” Palatul Cantacuzino este închis pentru consolidare și restaurare din 2021, data finalizării lucrărilor fiind imprecisă

Lucrările de restaurare și consolidare ale Palatului Cantacuzino – Muzeul „George Enescu”, începute în anul 2021, au fost oprite în ianuarie 2024 de Ministerul Culturii, deși proiectul de refacere și renaștere al imobilului, atribuit prin licitație firmei SC Eldiclau SRL, cu sediul în comuna Carcea, Dolj, era realizat în proporție de doar 25%. Ce s-a întâmplat? Cine v-a lucrat aici ?

5.551.211 euro fără TVA pentru firma care trebuia să realizeze lucrările de consolidare și restaurare. Ministerul Culturii își rezervă dreptul de a da în judecată Executantul lucrărilor pentru recuperarea prejudiciului

Lucrările de consolidare, restaurare și amenajare a Muzeului Național “George Enescu”- Palatul Cantacuzino, Casa Memorială “George Enescu” și Anexa sunt finanțate din fonduri guvernamentale și credite externe acordate de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BCDE), potrivit Acordului cadru de împrumut dintre România și BCDE. Lucrările de execuție au fost încredințate S.C Eldiclau SRL care a intrat în insolvență în anul 2023. Valoarea investiției (serviciile de proiectare și asistență tehnică și lucrările de execuție), este de 6.261.092 euro, fără TVA, din care valoarea contractului de execuție a lucrărilor este de 5.551.211 euro fără TVA. Durata contractului era de 24 luni calendaristice.

În prezent, la Palatul Cantacuzino se desfășoară conservarea și punerea în siguranță a lucrărilor deja executate în proporție de 25%. Va fi montată și învelitoarea acoperișului la Casa Memorială „George Enescu”

În același timp, se află în derulare procedura de achiziție a serviciilor de elaborare a unei expertize tehnice, în vederea continuării lucrărilor executate și nefinalizate. 

La Solicitarea B365.ro adresată Ministrului Culturii, Raluca Turcan, am primit răspunsul de mai jos, semnat de Diana-Ștefania Baciuna, Secretar de Stat.

“Stimată Doamnă Dohotariu,

Având în vedere solicitarea dumneavoastră, transmisă Ministerului Culturii, conform punctului de vedere exprimat de către structura de specialitate, suntem în măsură să vă comunicăm următoarele:

Până în prezent, au fost executate aproximativ 25% din lucrările contractate pentru consolidarea, restaurarea și amenajarea Muzeului Național “George Enescu”- Palatul Cantacuzino, Casa Memorială “George Enescu” și Anexa. Procentul de lucrări executate a rezultat din situațiile de lucrări predate de SC Eldiclau SRL, în calitate de Executant și, în final, verificate și avizate de Ministerul Culturii-Unitatea de Management a Proiectului.

În luna noiembrie 2023, la expirarea contractului de execuție, stadiul lucrărilor era următorul: În cazul Palatului Cantacuzino lucrările de consolidare sunt aproape finalizate, iar cele privind restaurarea componentelor artistice și instalațiile se află în diverse stadii de execuție. Consolidarea Casei Memoriale este realizată, în acest caz finisajele și instalațiile fiind în curs de execuție. De asemenea, trebuie montată învelitoarea acoperișului. La Anexa consolidarea s-a încheiat, iar singurele lucrări care mai rămân de executat vizează finisajele.

Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, a încheiat cu SC Eldiclau SRL, în calitate de Executant, contractul nr. 14/26.07.2021, având ca obiect execuția lucrărilor de consolidare, restaurare și amenajare a Muzeului Național “George Enescu”. Durata de execuție prevăzută în contract a fost de 24 de luni. În noiembrie 2023, la finalul perioadei contractuale, Ministerul Culturii a decis să nu prelungească contractul cu Executantul, având în vedere intrarea în insolvență a acestuia, stadiul lucrărilor raportat la procentul de realizare (aproximativ 25%) și considerând că SC Eldiclau SRL și-a dovedit incapacitatea de a gestiona obligațiile asumate prin contract.

Odată ce expertiză va fi realizată, Ministerul Culturii își rezervă dreptul de a da în judecată SC Eldiclau SRL pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din această expertiză. Până în prezent, a fost blocată garanția de bună execuție, dat fiind că SC Eldiclau SRL nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.

În prezent, la Muzeului Național “George Enescu” se desfășoară conservarea și punerea în siguranță a lucrărilor deja executate. În același timp, se află în derulare procedura de achiziție a serviciilor de elaborare a unei expertize tehnice, în vederea continuării lucrărilor executate și nefinalizate la obiectivul de investiții respectiv. Această expertiză presupune: întocmirea stadiului fizic aferent intervențiilor de consolidare și restaurare efectuate de Executant, în strictă corelație cu situația din teren, precum și cu proiectul tehnic, cu dispozițiile de șantier emise pe parcursul execuției lucrărilor, cu situațiile de lucrări decontate și nedecontate și cu devizul ofertă. Întocmirea unui raport de expertiză în cadrul căruia să se stabilească modul în care lucrările executate asigură nivelul minim de calitate aferent cerințelor stabilite prin lege privind calitatea în construcții, care condiționează rezistența, stabilitatea, durabilitatea sau funcționalitatea corpurilor care alcătuiesc obiectivul de investiții, în total sau în parte. Întocmirea valorii lucrărilor rămase de executat în vederea finalizării investiției și funcționalității obiectivului.

După finalizarea conservării și punerii în siguranță a lucrărilor deja executate și a expertizei tehnice menționate anterior, Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului va lansa procedura de achiziție publică deschisă pentru atribuirea unui nou contract de lucrări, în baza căruia să fie realizate toate intervențiile rămase de executat pentru finalizarea investiției.

Din punct de vedere structural, imobilul a fost pus în siguranță. Așa cum s-a precizat anterior, în prezent se desfășoară conservarea și punerea în siguranță a lucrărilor deja executate, care vizează, cu precădere, componentele artistice, inclusiv unele enumerate de dvs și care se află în imobil. Vitraliile și o parte din obloane sunt în curs de restaurare într-un laborator specializat. După finalizarea investiției, obiectivul va fi predat către Muzeul Național George Enescu, în calitate de Beneficiar”, se arată în Răspunsul Solicitării B365.ro.

După o perioadă de folosință neîncetată de peste 100 de ani, Palatul se află într-o stare de degradare accentuată, fiind grav afectată imaginea sa arhitecturală și artistică

„Suprafețele câmpurilor, finisajelor și componentelor ornamentale de toate categoriile au întreruperi în continuitate, escoriații, carii, decolorări cauzate de poluare, desprinderi periculoase de pe stratul de suport. Toate acestea pun în pericol integritatea construcției atât la nivelul finisajelor, cât și la materialele suport. Din cauza neîntreținerii continue a învelitorii și acesoriilor acesteia, sunt zone întregi din astereală, șarpantă și planșeu din lemn deteriorate, cu influențe negative asupra componentelor artistice. Totodată, se observă un nivel ridicat al umidității în pereți ce a provocat deteriorări substanțiale ale fațadelor și interioarelor. La subsol sunt infiltrații puternice care au afectat cea mai mare parte a acestor spații. La interior, pardoselile prezintă uzuri în zonele de interes circulate, iar la subsol, fisuri în toate direcțiile. Tâmplăria interioară, inclusiv feroneria, prezintă degradări ce pun în pericol calitatea funcțională și aspectul estetic”, anunță Unitatea de Management a Proiectului Palatul Cantacuzino-Muzeul Național „George Enescu”, umpcultura.ro.

Cine a fost Nababul, personalitatea care a lăsat Bucureștiului moștenire un Palat de valoare universală

Descendent din Cantacuzini după tată, și din Kretzulești după mamă, Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913) a fost om politic conservator, deputat și senator, Primar al Bucureștiului, ministru în mai multe guverne, președinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Partidului Conservator.

Vezi și: Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino

Maria Cantacuzino-Enescu, Maruca, nora Nababului, cea care va găzdui faimoasele baluri din Palatul Cantacuzino din perioada interbelică, și-l amintește:

„Domn bătrân, încă foarte drept, cu ochi spălăciți, cu părul buclat și favoriți albi ca Franz Joseph, cu care era prieten. (..) Lumea îl acuza de zgârcenie, pe nedrept după părerea mea. Tot felul de legende absurde, vehiculate de invidia care-i roade pe românii dintr-o anumită categorie, se puneau pe seama lui în legătură cu aceasta (..). În realitate, așa zisa lor zgârcenie se reducea la un bun simț foarte precis al valorilor concrete și la o economisire rațională a bunurilor, ceea ce nu excludea generozitatea, atunci când aceasta se impunea”, (Maria Cantacuzino-Enescu, „Umbre și Lumini, Amintirile unei prințese moldave”, Editura Aristarc, Onești, 2005.p.165).

„Mâinile lui G. Gr. Cantacuzino se jucau cu cheile nenumăratelor sale case de fier care nu conțineau maldăre de aur și argint”

Un alt portret al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino ne-a lăsat I. G. Duca: „Arhimilionarul șef al Partidului Conservator nu-și arată mâinile. Le ținea dosite în buzunarele lui, de unde interlocutorii săi percepeau zăngănitul aproape ritmic al unor obiecte metalice. Profanii credeau că Nababul făcea să sune monezile ce-i umpleau buzunarele. Inițiații știau că cel mai mare latifundiar al României Mici n-avea niciodată un gologan, că dacă din întâmplare se urca într-o birjă, n-avea cu ce-o plăti. (..) Mâinile lui G. Gr. Cantacuzino se jucau cu cheile nenumăratelor sale case de fier care nu conțineau maldăre de aur și argint, ci vrafuri întregi de acte și de pergamente-documentele de veacuri ale familiei ilustre a Cantacuzineștilor”. (I. G. Duca, Portrete și Amintiri, Ed. Humanitas, București, 1990, p. 136).

„Acest descendent al Cantacuzinilor investea doar în ceea ce considera ca fiind durabil, în ceea ce avea să perpetueze numele și faima neamului din care descindea. Acest om cheltuia, fără să clipească, sume fabuloase construind Palatul din Calea Victoriei, Palatul Zamora din Bușteni, Micul Trianon de la Florești, dar și monumentul funerar de la Bellu („se mândrea cu acest cavou mai mult încă decât cu celelalte case ale sale”, spunea Maruca). Toate aveau ca scop continuitatea unei imagini, a unei faime. Așadar, mai degrabă, nu avem de-a face cu un zgârcit, ci cu un investitor vigilent în tot ce putea să amintească peste timp măreția descendenței sale”, Cristiana Trică, „Povești din Bellu”, Editura Vremea, 2022, pagina 37-43.

„Pentru că Gheorghe Grigore Cantacuzino n-a uitat niciodată că familia Cantacuzino (sau Kantacuzen) a dat Imperiului Bizantin doi împărați, pe Ioan Cantacuzino și pe fiul sau, Matei. Cheltuielile excentrice erau gesturile unui Cantacuzino, mai întâi de toate, adică ale unuia ce se cuvenea să fie cel dintâi, precum fusese neamul din care cobora. N-a avut nicio reținere să cumpere, în 1887, cu 8000 lei aur (aproape 100.000 de euro astăzi) tabloul lui Nicolae Grigorescu „Evreul cu gâscă”– gest de prinț susținător al artei și al artistului. Mai sunt și actele de caritate ale acestui Cantacuzino, destule și importante. În Războiul de Independență a donat armatei 50.000 lei în bani și cereale, primind o mișcătoare scrisoare de mulțumire din partea lui Carol I. De asemenea, a donat armatei o șalupă, iar flotei naționale suma de 100.000 lei. Ca primar al Capitalei, din salariul său, pe care nu l-a încasat, a ridicat o fântână existentă și azi pe Dealul Filaret, în actualul parc Carol I. A fost prezent în mai toate inițiativele care au însemnat ceva pentru comunitate, de la înființarea liniilor de omnibus, până la finanțarea statuii lui Ion Heliade Rădulescu și de la crearea Bulevardului Elisabeta până la înființarea și susținerea Leagănului de Copii Sf. Ecaterina.”. (Cristiana Trică, „Povești din Bellu”, Editura Vremea, 2022, pagina 37-43).

Funeraliile Nababului din 23 martie 1913. Cortegiul, plecat de la Palat, a fost survolat pe Calea Victoriei de un avion care purta numele său 

La 23 martie 1913, Gheorghe Grigore Cantacuzino moare din cauza unei pneumonii. Maruca își amintește:

„Mulțimea care venea, în sunetul fanfarei militare, după mașinile închise, ocupate de voalurile negre ale familiei în lacrimi, se întindea pe mai mulți kilometri. În fruntea cortegiului, carul funebru se îndoia, se legăna, sub greutatea florilor și a coroanelor cu panglici late violete, albe sau negre, cu inscripții vizibile, escortat de ciocli, îmbrăcați ca niște mareșali, cu cai cu huse negre, care măturau praful și purtând pe cap panașuri din pene care se legănau în ritmul lent al pasului. Două regimente au dat onorul augustei persoane a socrului meu, în frac, presărat cu decorații. (..). Defunctului îi aduc omagii Principele Ferdinand și Principesa Maria, 40 de cluburi conservatoare. Sicriul e urmat de 10 trăsuri cu preoți, iar cortegiul va fi survolat de un avion, donat de defunct și care îi purta numele, pilotat de locotenentul Capșa”. (Maria Cantacuzino-Enescu, „Umbre și Lumini, Amintirile unei prințese moldave”, Editura Aristarc, Onești, 2005), apud Cristiana Trică, „Povești din Bellu”, Editura Vremea, 2022.

Bacalbașa nota: „Cu Gheorghe Grigore Cantacuzino a dispărut cel mai arătos reprezentant al vechei clase boierești”. Clădiri emblematice proiectate de Ion D. Berindey: Palatul Cantacuzino din București.

Sidonia Teodorescu este absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism, a fost bursieră a Guvernului francez la Universitatea de Arhitectură „La Villette”, Paris, a absolvit masterul româno-francez „Dezvoltare urbană integrată” la UAUIM şi doctoratul în arhitectură la UAUIM. În prezent, este lector universitar la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Facultatea de Horticultură, Departamentul de Peisagistică, Biodiversitate și Horticultură ornamentală, membru al Uniunii Arhitecţilor din România, al Ordinului Arhitecţilor din România, membru titular și secretar al Diviziei de Istoria Tehnicii al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române. Interviul cu doamna dr.arh. Sidonia Teodorescu reia informațiile apărute în volumul său „Mari arhitecți bucureșteni : Ion D. Berindey”, apărut la Editura Vremea în anul 2014, în colecția Planeta București.

Nababul, „poate cel din urmă reprezentant al boierului mare de odinioară”

B365.ro: Ce a reprezentat și ce reprezintă Palatul Cantacuzino pentru București?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Palatul Cantacuzino (situat în București, pe Calea Victoriei nr. 141) este una dintre clădirile de patrimoniu cele mai cunoscute, emblemă a Bucureștiului Belle-Epoque. Vorbim despre o clădire de patrimoniu, clasată monument istoric de valoare națională și universală (cod LMI 2015 ‒ B-II-m-A-1989), care este inclusă, alături de Ateneul Român, în Lista Patrimoniului European (cod L-35-125-C-a). În prezent, Palatul Cantacuzino adăposteşte Muzeul Naţional „George Enescu” şi Uniunea Compozitorilor din România.

Reședința aceasta a fost proiectată şi construită între anii 1901-1906, de arhitectul Ion D. Berindey (1871-1928) pentru Gheorghe (George) Grigore Cantacuzino (1832-1913), supranumit „Nababul” pentru uriaşa sa avere, care, ajuns în 1899, şeful partidului conservator şi prim-ministru, a hotărât să-şi construiască cea mai frumoasă locuinţă din Bucureşti. În 1899, Gheorghe Gr. Cantacuzino era cel mai bogat om din ţară, cu 20 de moşii mari, cu o avere evaluată la trei milioane de lei, „poate cel din urmă reprezentant al boierului mare de odinioară”, cum spunea Nicolae Iorga.

„Pentru această reședință somptuoasă, Berindey – care era și arhitectul diriginte de șantier al lucrării ‒ face echipă cu antreprenorul austriac Thoma Kanzler”

B365.ro: Cum a ajuns G. Gr. Cantacuzino să-i încredințeze arh. Ion D. Berindey acest proiect grandios? 

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: În anul 1901, Gheorghe Grigore Cantacuzino îi încredințează proiectul viitoarei sale case de pe Calea Victoriei, tânărului arhitect Ion D. Berindey, ale cărui studii făcute la Paris le-a finanţat. Ion D. Berindey descindea dintr-o veche familie de boieri, era fiul arhitectului și omului politic Dumitru Berindey (1831-1884). După obținerea diplomei de arhitect la Paris (1897), Ion D. Berindey se întoarce în țară și, în 1899, este numit arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului de Interne, de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, pe atunci prim-ministru și ministru de interne. Ion D. Berindey a ocupat această importantă funcție între 3 iunie 1899 și 29 martie 1901.

La 1 iunie 1901 comanditarul, Gheorghe Grigore Cantacuzino, și arhitectul semnează o convenţie preliminară, care îl obligă pe Berindey să prezinte, până la 15 noiembrie 1901, un anteproiect al casei, devizul estimativ, planul de execuţie în detaliu, caietul de sarcini, supravegherea execuţiei, verificarea situaţiei contabile. Autorizația de construcție a fost obținută în 12 iunie 1902. Pentru această reședință somptuoasă, Berindey – care era și arhitectul diriginte de șantier al lucrării ‒ face echipă cu antreprenorul austriac Thoma Kanzler, cu care a mai colaborat și la alte proiecte: la casa Vasile Gănescu din şos. Kiseleff nr. 9, la biserica din satul Miroşi, comuna Miroși, județul Argeș (fost Teleorman)– ctitorie a familiei Macca. Contractul dintre Grigore Cantacuzino și Thoma Kanzler a fost încheiat în dată de 17 martie 1902. Alte date importante sunt: punerea pietrei de temelie a construcției – 3 ianuarie 1906, dată recepției definitive a construcței ‒12 octombrie 1906, data inaugurării palatului – 29 ianuarie 1906.

„Palatul Cantacuzino a fost creat după modelul reşedinţelor nobiliare pariziene. Construcţia eclectică îmbină armonios elemente de stil neobaroc, neorococo, neoclasic francez şi Art Nouveau”

B365.ro: Prin ce se deosebea imobilul de alte palate ale elitelor Bucureștiului de început de secol XX? Ce date inedite ați descoperit pentru întocmirea cărții?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Monumentalul palat, amplasat pe tronsonul nordic al Căii Victoriei, a fost creat după modelul reşedinţelor nobiliare pariziene, clădiri aşezate în mijlocul lotului de teren, în jurul cărora se amenajau grădini. Construcţia eclectică ‒ realizată în stil academist de factură Beaux-Arts ‒ îmbină armonios elemente de stil neobaroc, neorococo, neoclasic francez şi Art Nouveau. Fațadele palatului sunt decorate de Emil Wilhelm von Becker. 

Clădirea se desfăşoară pe mai multe niveluri: subsol parţial, demisol, parter înalt cu supantă (parţială), etaj 1 şi mansardă. Palatul este, din punct de vedere volumetric, format din două părţi: un volum tip bară spre Calea Victoriei (cu patru niveluri – demisol, parter înalt, etaj 1 și mansardă), simetric faţă de axul central est-vest, articulat de volumul înalt al aulei cu parter şi supantă, dezvoltat de asemenea pe axul central al clădirii.

Iată descrierea palatului, făcută de cronicarii vremii, la inaugurare:

„Un splendid imobil cu faţada în stil Ludovic al XIV-lea, cu plafoane pictate de artişti renumiţi, cum sunt: Petraşcu, Vermont, Voinescu şi Mirea; cu bronzuri şi statuete realizate de sculptorul Storck; cu lemn sculptat şi fier forjat ieşit din mâinile meşterilor bucureşteni; cu încălzire centrală prin calorifer cu vapori sub presiune; cu 600 de lămpi incandescente – o adevărată operă de artă în întregul ei.” (Flacăra, anul XXII, nr. 919, 13 ian. 1973, p. 23).

Datele referitoare la această reședință sunt de două tipuri – documente scrise și desenate. Proiectul palatului (cuprinzând planuri, vederi, secțiuni) se găsește la Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale (împreună cu Autorizația de construcție din 12 iunie 1902), proiectul preliminar (anteproiectul) în Arhiva Muzeului Naţional de Artă al României, iar înțelegerea modului în care funcționa la începutul secolului trecut biroul de arhitectură al arhitectului Ion D. Berindey se poate face studiind convențiunile, procesele verbale de recepție provizorie și definitivă, antemăsurătorile, devizele lucrărilor sale, păstrate parțial în Biblioteca Națională a României ‒ Arhiva Istorică (Fondul Saint-Georges), care, în anii când mă documentam pentru teza de doctorat, își avea sediul în spațiile fostelor Așezăminte Brătianu din str. Biserica Amzei.

Dumitru Marcu, inginerul novator care va introduce, în structura clădirii de zidărie portantă, elemente de beton armat şi metal

B365.ro: Care erau elementele novatoare de construire?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Clădirea a beneficiat de un inginer inovator, Dumitru Marcu, care va introduce ca noutate, în structura clădirii de zidărie portantă, elemente de beton armat şi metal. Palatul Cantacuzino a fost prima clădire cu încălzire centrală prin calorifere cu vapori sub presiune din Bucureşti. Instalaţiile clădirii erau foarte moderne pentru acea vreme.

Elementul dominant al fațadei principale este intrarea – întregul tronson al intrării, ușor decroșat față de restul fațadei ‒ accesibilă prin intermediul unor trepte din marmură și străjuită de doi lei din piatră. Elementul cel mai spectaculos al intrării este copertina din metal și sticlă în formă de scoică, acesta fiind unul dintre elementele Art Nouveau ale clădirii. 

Corpul intrării este uşor decroşat faţă de planul faţadei şi accentuat de frontonul semicircular, de înălţarea acoperişului şi de lucarna neobarocă flancată de două sculpturi alegorice. Fereastra etajului 1, corespunzătoare dormitorului matrimonial, este mai mare şi bogat decorată, cu un grup statuar cu putti ce încadrează blazonul familiei Cantacuzino.

„Plafonul sufrageriei este pictat de Costin Petrescu, autorul frescei Ateneului Român. Stucaturile, lemnul sculptat, feroneria şi majoritatea bronzurilor au fost executate de casele Storck, Gaiser, J. Haug, Wilhelm Dietz”

B365.ro: Cine a înfrumusețat și decorat Palatul Cantacuzino? Cât a costat această clădire impozantă?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Acestă clădire emblematică a Bucureştiului a fost decorată de artişti faimoşi în epocă. Pictorii Nicolae Vermont, Gheorghe Demetrescu Mirea şi Costin Petrescu sunt autorii picturilor murale, sculptorul Emil W. Becker realizează sculpturile exterioare şi interioare ale palatului, grupuri alegorice cu mascaroni, statui, motive antropomorfe, zoomorfe şi florale şi stema princiară a familiei Cantacuzino situată în cadrul frontonului semicircular de deasupra uşii de intrare.

Plafonul sufrageriei este pictat de Costin Petrescu (autorul frescei Ateneului Român) şi o reprezintă pe zeiţa Ceres. Mobilierul palatului şi decoraţia sa interioară au fost executate de casele Kriéger şi Mercier din Paris (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii, mobilier în stil Ludovic al XIV-lea şi Ludovic al XVI-lea, etc. Stucaturile, lemnul sculptat, feroneria şi majoritatea bronzurilor au fost executate la Bucureşti, de casele Storck, Gaiser, J. Haug, Wilhelm Dietz etc. după desenele şi sub atenta supraveghere a arhitectului Ion D. Berindey. Alţi specialişti cu care Berindey a colaborat au fost: Baguès (lustre, instalaţia electrică şi feroneria de artă, o parte din bronzuri şi şeminee), August Zwoelfer (oglinzi), Macovici (poleire), Mailler (aparate de gaz), La Fontaine (lăcătuşerie).

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Suma preconizată a fi cheltuită pentru noua clădire era de 400.000 lei (7% revenind arhitectului), devizul crescând ulterior la 500.000 lei (în iunie 1901) şi – în urma modificării schiţei anteproiect din 15 noiembrie 1901, din pricina unor modificări de plan cerute de proprietar – devizul a crescut la 627.085 lei. Cei 7% cuveniți arhitectului, din suma de 500.000 lei se plăteau în tranşe, astfel: 2% avans, 1% anteproiect; 2% autorizaţia de la Primărie şi 2% în timpul execuţiei. Dar până la urmă se pare că Palatul a costat peste două milioane de lei, din care peste 500.000 lei a costat mobilierul, așa cum putem citi în România ilustrată, anul IV, nr. jubiliar, aprilie-mai 1906, p. 126.

„La grande réception” are plafonul susținut de coloane cu cariatide din marmură şi bronz, operă a sculptorului Storck. Plafonul este opera pictorului G. D. Mirea

B365.ro: Care este cel mai spectaculos spațiu/ încăpere din Palat? Cum a fost gândită „La grande réception”?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: „La grande réception” cuprindea sala centrală de festivităţi (aula) de la parter, sufrageria şi salonul de muzică. De formă ovală şi desfăşurându-se pe două niveluri, sala de festivităţi domină spaţiul interior. Sala are plafonul susținut de coloane cu cariatide din marmură şi bronz, operă a sculptorului Storck, iar galeria de fier forjat era luminată în manieră Régence (cu pilaştri luminoşi). Înălţimea sălii de bal este de 9 m. Plafonul, opera pictorului Gheorghe Demetrescu Mirea, este format dintr-o pictură centrală ovală, „Primăvara”, încadrată de opt medalioane cu tema „Flora şi amoraşi”.

Din sala de bal, se urcă pe o scară balansată circulară din trepte de marmură, aflată într-un buzunar în dreapta, la supanta (balconul) aulei. Supanta este la fel de preţios decorată ca şi parterul aulei. Sufrageria a fost proiectată pentru 50 de meseni.

Apartamentele Ecaterinei Băleanu-Cantacuzino, soția Nababului, eleganță și rafinament

B365.ro: Cum au fost concepute apartamentele Ecaterinei Băleanu-Cantacuzino, dar cel al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Intrarea în palat se face urcând scările monumentale din curte spre piano nobile; dintr-un vestibul generos, se pătrunde într-un hol central, axat pe intrarea în sala de festivități. Pe dreapta holului central se aflau apartamentele Ecaterinei Cantacuzino (astăzi spaţiile Muzeului „George Enescu”), iar pe stânga, camerele semiprivate ale lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (astăzi, sediul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România). Apartamentele Ecaterinei Băleanu-Cantacuzino cuprindeau: un salon de primire, un dormitor spațios, cu pat matrimonial, un hol-dressing cu o mică seră ovală, o baie cu cadă cu trepte şi camera de toaletă (mobilată cu lavoar şi cu vasul de toaletă). 

Biroul Ecaterinei Cantacuzino – actuala sală de primiri a Muzeului „George Enescu” – este decorat de pictorul Nicolae Vermont cu medalioane având subiecte autentic româneşti. Biroul, amenajat în manieră Régence, era folosit de proprietară pentru administrarea operelor de binefacere. Acesta era decorat în alb, având mobilă de aceeaşi culoare şi un elegant şemineu din onix alb, tapiserie Aubusson, lustră din porțelan de Saxa.

„Din bibliotecă se putea intra în cabinetul de lucru al „Nababului”, într-o cameră pentru tezaur şi într-un salon destinat discuţiilor masculine”

Încăperea din stânga intrării a fost biroul proprietarului. În acest spaţiu, Gheorghe Grigore Cantacuzino, pe atunci prim-ministru al ţării, primea în audienţă. Biblioteca din lemn de „nuc lustruit, lucrat în stil Ludovic XIV, având în partea de sus a ei o galerie, cu balustradă de fer forgé” (Rus-Alan, „Palatul Cantacuzino” în România ilustrată, anul IV, număr jubiliar, aprilie-mai 1906, p. 121) este situată în anticamera biroului lui Gheorghe Gr. Cantacuzino. În anul 1909, pictorul Nicolae Vermont realizează pe plafonul bibliotecii o scenă istorică de mari dimensiuni, „Judecata lui Stroe Leurdeanu”, vinovat de uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino (1688). Deasupra unui şemineu de marmură verde, este portretul în mărime naturală a lui Gh. Gr. Cantacuzino, operă a pictorului Obedeanu. Din bibliotecă se putea intra în cabinetul de lucru al „Nababului”, într-o cameră pentru tezaur şi într-un salon destinat discuţiilor masculine (un fel de fumoar) cu ieşire pe terasă.

Leii de la intrare sunt o copie după leii şezând din grădinile Tuileries din Paris, ai artistului francez Antoine Louis Barye

B365.ro: Când au apărut leii ce flanchează intrarea în Palat, elemente de reprezentare azi faimoase? Într-o fotografie din anul 1911, leii nu existau.

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Nu aș putea spune cu exactitate care este anul în care au fost montați leii, dar ceea ce știu și am scris și în carte este faptul că ei au fost montați după anul 1911, deoarece lipsesc din fotografia cu imaginea palatului pe care am preluat-o din revista „Ilustrația” nr. 2-3, din 1 iulie 1911. După cum arăta istoricul de artă Petre Oprea în lucrarea „Sculpturi decorative pe clădiri bucureştene”, aceşti lei sunt copii (reducţie) după leii şezând din grădinile Tuileries, ai artistului francez Antoine Louis Barye. Petre Oprea considera că aceşti lei sunt adăugaţi în 1924, cu prilejul închirierii clădirii, statului, pentru a se ţine în ea lucrările Senatului.

„Inaugurarea palatului a avut loc la 29 ianuarie 1906, printr-un „mare dineu, urmat de un bal uluitor, fără precedent în ţară”

B365.ro: Cum a fost la inaugurarea impresionantului Palat? Era un eveniment răsunător pentru București.

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: Inaugurarea palatului a avut loc la 29 ianuarie 1906, printr-un „mare dineu, urmat de un bal uluitor, fără precedent în ţară”, după cum îşi amintea Maria Cantacuzino-Enescu, nora Nababului. Numărul din 5 februarie 1906 al revistei „Bucarest mondain” estima numărul invitaților la 600, dintre care o parte erau membri ai Parlamentului, iar Principele Moștenitor Ferdinand și Principesa Moștenitoare Maria erau oaspeții de onoare ai petrecerii.

B365.ro: Ce s-a întâmplat cu imobilul după moartea lui G. Gr. Cantacuzino?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: „În anul 1955 s-a instalat în clădire sediul Uniunii Compozitorilor și s-a amenajat o expoziție comemorativă George Enescu, mult îmbogățită până în anul următor când s-a deschis muzeul dedicat ilustrului muzician.” (Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu, București: Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1978, pp. 110-111)

După moartea Nababului, în 1913, palatul a fost locuit de Ecaterina Cantacuzino (născută Băleanu), ulterior, trecând în posesia fiului său, Mihail G. Cantacuzino (1867-1928) şi a soţiei acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu, 1879-1968), care va moşteni palatul după decesul prematur al soţului (1928). Maruca se va recăsători în 1937, cu George Enescu. 

Maruca și George Enescu au locuit, între 1942- 1946, în casa situată în spatele palatului, dedicată inițial administrației Palatului

B365.ro: Ce date aveți despre casa din spatele Palatului, cea în care a locuit George Enescu și Maruca?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: În 1913, văduva Ecaterina G. Cantacuzino începe demersurile pentru construirea casei mici din spatele palatului, în acelaşi an, obţinând autorizaţia de construcţie eliberată de Primăria Oraşului Bucureşti – autorizația de construcție nr. 302 din 24.08.1913. Casa din spatele palatului şi dependinţele încă nu fuseseră ridicate în 1911. Casa a fost realizată după proiectul arhitectului I. Leoneanu şi construită de acelaşi antreprenor, Thoma Kanzler, într-o manieră stilistică asemănătoare palatului, dar simplificată. Casa adăpostea „uzina electrică” (centrala electrică) și administrația clădirii. Cuplul Enescu a locuit, între 1942- 1946, în această casă situată în spatele palatului. În 1946, Maruca și George Enescu au părăsit țara, dar Maruca a rămas proprietara palatului.

„În 1954, Palatul Cantacuzino este ocupat de Institutul de Studii Româno-Sovietice”

B365.ro: Ce s-a întâmplat cu Palatul Cantacuzino după instaurarea comunismului?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: În anii ’40, palatul a adăpostit sediul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, apoi, din 1954, Institutul de Studii Româno-Sovietice. La un an după moartea lui George Enescu în 1955, clădirea a fost încredințată Muzeului Enescu, înfiinţat la 19 iunie 1956, iar de la 1 ianuarie 1957, aici a funcţionat şi fosta Societate a Compozitorilor Români, al cărei prim preşedinte de la înființarea din 1920, a fost George Enescu, devenită astăzi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. La 4 octombrie 1967, Maria Cantacuzino-Enescu a donat condiționat, palatul şi clădirile anexe, muzeului dedicat memoriei compozitorului: „destinația de muzeu să nu-i fie niciodată schimbată, iar tutela s-o aibă Comitetul de Stat pentru Artă și Cultură – instituția culturală reprezentativă la acea vreme în România” (Georgeta Filitti, Istoria unei case – Muzeul Național „George Enescu”, Editura Muzicală, București, p. 101).

„Muzeul a fost redeschis abia după decembrie 1989, timp în care s-au produs degradări importante şi au dispărut multe dintre ornamentele iniţiale: cariatidele, candelabrele, o parte din mobilier etc”

B365.ro: Ce intervenții au fost făcute asupra clădirii de-a lungul timpului ?

Dr. arh. Sidonia Teodorescu: În 1958, pentru a pregăti palatul devenit muzeu, în vederea desfăşurării primei ediţii a Festivalului Internaţional George Enescu, s-a amenajat scena din aulă şi s-au făcut primele retuşuri interioare. A doua intervenţie majoră a avut loc după cutremurul din 1977, când s-a încercat o schimbare de destinaţie a imobilului, dar actul de donaţie prevedea în acest caz revenirea în proprietatea familiei Cantacuzino… şi regimul comunist nu a riscat un scandal internaţional. (v. articolul „Casa cu doi lei” în Magazin istoric, anul XLIII – serie nouă – nr. 9 (510), sept. 2009, p. 3).

Muzeul a fost redeschis abia după decembrie 1989, timp în care s-au produs degradări importante şi au dispărut multe dintre ornamentele iniţiale: cariatidele, candelabrele, o parte din mobilier etc. O a treia intervenţie s-a produs în 1990, când, la iniţiativa Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, a fost realizată „Consolidarea şi restaurarea Palatului Cantacuzino”, şef de proiect fiind arhitectul Nicolae Vlădescu (Institutul de Proiectare Carpați), iar UCMR a revenit în clădirea unde îşi avusese sediul şi între anii 1956 și 1977. 

Abia în 1992 s-a redeschis oficial Muzeul Naţional „George Enescu”. În forma actuală, muzeul ocupă cinci săli din clădire, în care sunt expuse obiecte ce au aparţinut marelui compozitor: manuscrise, scrisori, partituri, pianul şi viorile sale, biblioteca, tablouri, piese de mobilier, fotografii etc.

Max Caradja Johnson este unul din urmașii Nababului și își dorește ca, după restaurare, Palatul stră-stră-stră bunicului său sa fie deschis în totalitate, nu doar câteva săli

Maximilien Caradja Johnson s-a născut la Paris și s-a mutat în București în 1998 împreună cu fratele său și mama sa, Brianna Thea Caradja. A urmat Liceul Francez “Anna de Noailles” și a descoperit rădăcinile și faptele ilustrelor familii aristocrate din care se trage: Cantacuzino, Caradja, Kretzulescu. Este unul din urmașii Prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Max Caradja Johnson: Palatul este un simbol al Bucureștiului, este nemaipomenit. Noi n-avem foarte multe construcții simbol în București din acea perioadă. Este una, dar dintr-o perioadă mai trista. Când dai căutate pe google “București-România” găsești Palatul Poporului. Mi se pare că este o bătaie de joc să oferi publicului doar 3 sau 4 camere dintr-un palat care are, poate,100. Am vrea să vedem mai mult decât cele 4 camere care se vizitau pâna acum. Nu am făcut mare vâlvă pe acest subiect, doarece nu știu cum va fi după restaurare. Dar cu siguranță, dacă va fi la fel, dacă vor fi tot câteva camere deschise pentru public și restul birouri pentru cei care vor să aibă birou pe Calea Victoriei sau, mai rău, dependințele să fie închiriate (acolo era o cafenea), atunci este o bătaie de joc. Ar trebui să fie exact cum este la Palatul Cantacuzino de la Zamora-Bușteni unde se vizitează practic tot, mai puțin podul și câteva camere care au rămas pentru administrativ. Altfel, castelul poate fi văzut tot.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

• Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată
• Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
• Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
• EXCLUSIV I Palatul Niculescu-Dorobanțu, o minunăție neogotică unică în București, în 10 imagini superbe și rare din interior | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV | Un secret de 4 stele. Cum a fost construit Hotelul Lebăda de pe insula Pantelimon, pe locul fostei mănăstiri-spital, unde șantierul a reînviat un vechi pericol
• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
• Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
• Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU
• EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. Fațada la Calea Victoriei a fost reabilitată, dar construcția, veche de peste 100 de ani, a rămas neconsolidată
• VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
• Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Hotelul Luvru, azi Capitol, “cea mai măreață clădire de pe Calea Victoriei”, cu ale sale 9 vieți. 10 hoteluri, un singur arhitect: Arghir Culina. I INTERVIU
• Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino
• Revanșa familiei Mavrodin. Cum au reușit doi profesori să recupereze superba reședință a strămoșilor, din buricul Bucureștiului, și apoi să vadă lumea
• Două dintre cele mai frumoase blocuri moderniste din Bucureștiul interbelic. Au rezistat și marilor cutremure, și probei timpului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic
• Cum a renăscut din propria-i cenușă cel mai frumos castel mediteranean din București. Clădirea, făcută scrum la bombardamentele din’ 44 | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție
• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care