EXCLUSIV | Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin București. Teo: Oamenii din Colentina la care era au citit la voi apelul nostru și ne-au sunat. Așa l-am găsit❤️

05 iun. 2024
25771 afișări
EXCLUSIV | Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin București. Teo: Oamenii din Colentina la care era au citit la voi apelul nostru și ne-au sunat. Așa l-am găsit❤️
EXCLUSIV | Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin București. Teo: Oamenii din Colentina la care era au citit la voi apelul nostru și ne-au sunat. Așa l-am găsit❤️ Sursa foto: Teodor Ș.

Teodor, stăpânul lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin București, ne-a povestit cum a reușit să-l găsească pe micuțul patruped. Cățelul a fost găsit de doi oameni cu suflet mare din Colentina, chiar în fața porții lor, și a fost îngrijit până când aceștia au citit la noi apelul stăpânilor și așa au luat legătura cu Teo.

Tânărul ne-a povestit cum a decurs momentul regăsirii, dar și ce se întâmplă acum cu Patroclino.

Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin București

Patrocle s-a pierdut pe 17 martie, în Sectorul 2, când stăpânul său îl plimba în ham și lesă. Micuțul blănos s-a speriat de un claxon și a fugit. De atunci, o mulțime de oameni s-au mobilizat pentru găsirea lui.

După aproape 3 luni, cățelul a fost găsit în București, marți, 4 iunie, în Colentina. Încă de marți, Teodor a ținut să ne mulțumească personal:

Mulțumită vouă l-am găsit pe Patrocle.

Am vorbit cu Teodor și ne-a povestit întreaga aventură a lui Patrocle.

„Nu știa nimeni nimic, deși noi am lipit afișe”

Patrocle s-a pierdut pe 17 martie, în Sectorul 2, pe Bulevardul Chișinău, atunci când îl plimbam în ham și lesă, la prânz. S-a speriat de un claxon și a fugit, știți povestea.

Pe 3 aprilie a fost văzut în Colentina. A fost pozat de o doamnă care își plimba câinii, dar nu a putut fi prins pentru că era departe, era foarte fricos și câinii erau un pic agresivi. Evident, am ajuns acolo într-un suflet, la jumătate de oră după ce a primit Alexandra pozele, dar el nu mai era acolo. A stat acolo doar o oră și jumătate, pe 3 aprilie, dimineața. De atunci l-am căutat în zonă cred că două săptămâni, două săptămâni și jumătate.

Am întrebat oamenii, am stat noaptea până la orele 23:00, 00:00, 01:00…de dimineață de la 06:00, de la 05:00, sperând că o să apară. El era doar în trecere, a stat cam o oră și jumătate în zona respectivă. Ne-am uitat pe camere video de la un pet shop de acolo, ne-au lăsat să ne uităm. Și nu am mai știut nimic despre el de pe 3 aprilie.

Pe 4 aprilie, dimineața, s-a dus către Europa (n.r. complex comercial), pe Șoseaua Colentina și a încercat să traverseze. Cei la magazinul cărora a ajuns Patrocle mi-au zis că cineva a încercat să-l prindă, s-a speriat și a sărit în fața mașinilor pe Șos. Colentina. L-a lovit o mașină în acel moment, a ajuns pe linia de tramvai, însă vatmanul l-a văzut și a reușit să oprească tramvaiul la timp, iar cățelul s-a refugiat speriat, poate și cu adrenalină în corp, în fața magazinului unde l-au găsit proprietarii la ora 07:00 dimineața, când au deschis magazinul. Era în fața ușii, tremura tot.

L-au luat, l-au dus în curtea lor și au început să întrebe în stânga și în dreapta. Au întrebat poștașul „Domne, nu știți de un cățel pierdut aici, l-a pierdut cineva?”. Nu știa nimeni nimic, deși noi am lipit afișe în Colentina, o grămadă…și în Lacul Tei și peste tot.

„Arăta foarte bine când am fost să-l recuperez. I-am întrebat pe oameni cum au aflat despre cățel”

Ei, de pe 4 aprilie până marți, pe 4 iunie, l-au ținut la ei în curte, au avut grijă de el. Arăta foarte bine când am fost să-l recuperez. Și i-am întrebat: „Dar cum ați aflat, de pe Facebook, de pe grup?”. Iar cei doi au spus că au văzut un articol pe B365.ro despre Patrocle și s-au gândit că el este cățelul și au decis să sune.

Oamenii au fost foarte ok, nu au vrut nicio recompensă, dar le-am zis că o să le promovăm afacerea. Au și ei un cățel, un Chihuahua și o pisicuță. Practic, așa a stat Patrocle două luni la ei.

Revederea a fost super emoționantă. Inițial, Patrocle nu și-a dat seama cine sunt, fiind mai în spatele curții, dar când m-a văzut a sărit de bucurie. A început să dea din codiță, a sărit pe mine, m-a lins, ne-am pupat, ne-am jucat, era în culmea fericirii. Eu cu lacrimi în ochi, el nu mai putea de fericire.

Patrocle s-a întors la Șimleul Silvaniei: „cred că asta e dovada supremă de iubire”

Sursa foto: Teodor
Sursa foto: Teodor

Teodor a decis să-l ducă pe Patrocle înapoi la Alexandra (tânăra care l-a dat spre adopție), la Șimleul Silvaniei și recunoaște că îi este foarte greu să nu-l mai vadă în casă, dar recunoaște că asta este dovada supremă de iubire.

Ieri am plecat după-amiază din București, l-am adus la Alexandra, la Șimleul Silvaniei, unde a stat 10 luni, anul trecut, până să-l iau eu în București. Îmi este foarte greu să nu-l mai văd în casă, mai ales acum când știu că este viu și nevătămat…să nu mai stau cu el la București, dar știu că lui îi e cel mai bine aici, unde e lipsit de pericole, unde e aerul curat, liniște, are alți căței cu care să se joace, are o curte mare.

Știi cum e, până la urmă…cred că asta e dovada supremă de iubire pentru cineva. Să suferi tu un pic pentru el, chiar dacă nu e lângă tine, știind că el este bine. Eu o să vin lunar sau o dată la două luni să-l vad aici pe Patrocle, o să stau câteva zile cu el și el va fi întotdeauna câinele meu favorit, toată viața.

O parte din inima mea o să rămână întotdeauna aici cu el, la Șimleul Silvaniei și abia aștept următorul moment al revederii. O să fie mai pustie casa și mai goală fără el, dar uneori trebuie să facem sacrificii pentru ca celor dragi să le fie bine.

„Cel mai greu o să fie drumul spre casă, singur, fără el”

Sursa foto: Teodor
Sursa foto: Teodor

Cel mai greu o să fie drumul spre casă, singur, fără el, în dreapta în mașină, de aici spre București, pentru că atunci când l-am adoptat, pe 3 noiembrie, m-am întâlnit cu Alexandra și Bogdan la Sibiu, ca să nu mai vină ei până la București. M-am suit eu în mașină, într-o vineri după-amiază, a fost horror până am ieșit din București către Autostrada A1 și am ajuns seara la Sibiu. M-am întâlnit cu ei, l-am luat pe Patrocle și în aceeași noapte m-am întors la București, pe la 4 dimineața am ajuns acasă. Atunci am fost super fericit că plecam singur și veneam cu el în mașină, acum este opusul. L-am adus aici, fericit că a fost cu mine în dreapta și acum când o să plec, peste câteva zile, o să-mi fie foarte greu pentru că o să fie mașina goală, fără el. Dar, repet, cât timp lui îi este bine, eu sunt fericit.

Alexandra și cu Bogdan au zis clar că nu îl vor mai da spre adopție, că poate așa a fost scris să rămână la ei. O să stea întotdeauna cu ei aici acasă și lucrurile ușor, ușor s-au așezat. După două luni și jumătate de coșmar pentru toată lumea, uite că e un final fericit, ne-a povestit Teodor.

VIDEO

Cookies