Exclusiv | Academiciana care a râs când a aflat că a murit pe internet: Cred că 1 Decembrie trebuie să rămână simbolul solidarității noastre, dincolo de cel mai mare ceaun cu gulaș

La vârsta de 83 de ani, istoricul Georgeta Filitti continuă să lucreze. Să scrie, să predea, să țina conferințe. M-a primit în apartamentul său socialist din București chiar în ziua în care a aflat o veste importantă pentru cariera sa strălucită: a intrat în Academia Română. Dar batrâna doamnă avea și o nedumerire: pe internet a apărut știrea că nu mai este, că a murit. S-a dus, deci nu mai poate vorbi cu mine. Interviu extraordinar cu cel mai viu istoric din România despre ce-i unește și ce-i desparte pe moldoveni, bănățeni, ardeleni și Mitici, mai jos.

Georgeta Filitti a studiat la Școala de lângă lăcășul de cult “Cuibul cu Barză”, a urmat Liceul Gheorghe Lazăr, apoi Facultatea de Istorie a Universității din București pe care a terminat-o în anul 1961 ca șef de promoție. Cu doctorat la Facultatea Babeș Bolyai din Cluj, Georgeta Filitti rămâne un istoric dedicat Bucureștiului, un înțelept al cetății. A trăit toată viața printre cărți și a scris zeci de cărți despre istoria românilor sau despre familiile boierești din România. A editat 9 volume din oratoria parlamentară a lui Mihail Kogălniceanu, marea sa pasiune. A fost decorată de Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale în anul 2012, iar săptămâna trecută a fost primită în Academia Română.

“La 1918 mulți bucureșteni au spus: ce bun era Ardealul, dar fără ardeleni, iar ardelenii ne știau de Mitici”

B365: Ați trăit multe, multe zile naționale în comunism dar și ultimii 30 de ani de 1 decembrie. Cum găsiți astăzi țărișoara noastră?

Georgeta Filitti, istoric: “Eu nu vreau să fiu pesimistă, nu vreau să transmit un mesaj negativ, dar poate că a venit clipa, una din ultimele clipe, în care trebuie să stăm și să ne gândim ce se întâmplă cu noi. 1 decembrie 1918 rămâne un simbol, dar un simbol pe care nu-l putem exagera. Puțini știu că din acea clipă a început greul. Noi trebuia să asamblăm, să realizăm, să facem să funcționeze o țară cu mult mai mare și cu oameni diferiți. Oameni care trăiseră sute de ani sub alt regim. Problema nu se pune dacă era bun sau rău, dar era altul. Și atunci, chiar acești ardeleni, chiar Iuliu Maniu despre care noi vorbim astăzi laudativ și care a fost un martir, avea alte gânduri. Iuliu Maniu a fost foarte contrariat de ce a găsit la București. Să nu uităm că mulți bucureșteni au spus despre ardeleni: Doamne, v-am așteptat o mie de ani și tot bucureștenii au spus: ce bun era Ardealul pentru noi, dar fără ardeleni”.

“Ardelenii au văzut o lipsă de amabilitate pe stradă în fața accentului lor și au înțeles că mulți bucureșteni nu sunt chiar politicoși”

B365: Oare când au spus prima dată ardelenii despre bucureșteni că sunt “Mitici”?

Georgeta Filitti, istoric: “Ne-au spus Mitici înainte de Unire. A fost o invazie ardelenească în București, în anul 1906. 1906 a fost un an de bilanț, s-a întâmplat Jubileul Regelui Carol I și s-a făcut o mare expoziție în Parcul Carol. Să știți că heirupismul care a caracterizat epoca lui Ceaușescu era și pe atunci, la început de secol XX. Dacă Ceaușescu anunța că vrea să vadă o piață se transportau lădițe cu bunătăți pe traseul lui. Ceva asemănător s-a întâmplat și pentru festivitățile dedicate Jubileului. S-a drenat, s-a croit, s-a făcut ce trebuie pe o suprafață de 40 de hectare și s-a deschis această expoziție jubiliară care marca rezultatele domniei lui Carol I. Au fost vizitatori din toate provinciile țării, s-au dat scutiri la biletele de tren pentru cei care se duceau la Jubileu. Și sigur, noi aveam sentimentul neîmplinirii încă de multă vreme, sentiment cultivat prin oamenii politici care fuseseră foarte vocali. Au venit mulți, mii de ardeleni în București, dar au rămas destul de descumpăniți. Pentru că una era fațada arătată de zecile pavilioane de realizări și alta era realitatea din oraș. Când au văzut cum e la hanul cutare, când au văzut lipsa de amabilitate pe stradă în fața accentului lor, au înțeles că mulți bucureșteni nu erau chiar politicoși”.

“După 1918 lucrurile au devenit cu mult mai serioase, trebuiau făcute reforme ca să există o lege comună pentru întreaga țară”

Georgeta Filitti, istoric: “Noi bucureștenii i-am imitat repede că uite “no, no că sunt înceți, no că sunt domoli. A mai apărut și Caragiale cu al lui Marius Chicoș Rostogan. Exista o reticență pentru ardeleni, dar după 1918 lucrurile au devenit cu mult mai serioase. Trebuiau făcute reforme ca să există o lege comună pentru întreaga țară. De unde iei legea? Păi e legea Vechiului Regat. Păi, stai că la noi era altfel. Poate că una dintre legile esențiale care a dat bătăi de cap până astăzi este legea cadastrului, care în lumea ardelenească se făcea într-un fel și la noi într-alt fel. Această discrepanță s-a păstrat până astăzi”.

“Oltenii sunt extrem de intuitivi, iar bănățenii și ardelenii sunt serioși, temeinici și cu obsesia lucrului bine făcut”

Georgeta Filitti, istoric: “S-au păstrat niște regionalisme până astăzi. Duceți-vă în orașele din Ardeal și o să vedeți că autobuzul are în stație o ureche luminoasă care te anunță când vine și când pleacă. La București nu avem așa ceva, nici în orașele Vechiului Regat. Sigur, sunt diferențe minore pentru că avem o limbă comună, avem o mulțime de elemente care ne unesc, dar în același timp forța de creație a ardelenilor, a bănățenilor nu e luată totdeauna în seamă în Vechiul Regat. Trebuie să recunoaștem că fiecare provincie a noastră are niște însușiri. Și în măsura în care se arată deschisă către celelalte regiuni, lucrurile ar fi bune. Oltenii sunt extrem de vioi și de intuitivi. Moldovenii ni l-au dat pe Enescu, pe Eminescu și pe Iorga. Bănățenii și ardelenii sunt serioși, temeinici și cu obsesia lucrului bine făcut. Problema acum este că politicile publice sunt doar vocale, de fapt nu se întâmplă nimic”.

“Am trăit și primul 1 decembrie după Revoluție, o comicărie urâtă”

Georgeta Filitti, istoric: “Am trăit în ultimii 30 de ani, 30 de 1 decembrie. Eu îmi amintesc de primul întîi decembrie, după Revoluție, care a fost un fel de comicărie urâtă. Cel cu huiduieli. Corneliu Coposu era prieten cu soțul meu, Manole Filitti. Corneliu Coposu venea încă dinainte de Revoluție în casa noastră din Icoanei, nr 14 și juca bridge. Eu nu știu să joc bridge, nu știu să joc nici popa prostu’, dar eram gazda, sufragioaica. La jocul de bridge este ceea ce se cheamă cel de mână moartă, adică unul iese din când în când din joc și atunci ce să facă domnul Coposu când ieșea? Se ducea să stea de vorbă cu sufragioaica. Am avut multe discuții cu dânsul. A fost singurul nostru vizitator care a păstrat o distanță, cu cei care intrau în familia Filitii ne tutuiam. Nu, cu domnul Coposu am rămas în relații teribil de riguroase. Mi-a povestit despre cei 17 ani ai săi de detenție care au fost ceva de neimaginat”.

“Totuși, în toate colțurile țării se întâmplă și lucruri nemaipomenite, noi suntem un popor teribil de creativ”

Georgeta Filitti, istoric: “ Lipsește această grijă permanentă pe care ar trebui să o aibă factorii decidenți pentru o anume asamblare. De ce să nu imităm lucrurile bune întâmplate colo sau dincolo, pentru că în toate colțurile țării se întâmplă și lucruri nemaipomenite. Totuși, noi suntem un popor teribil de creativ. Cred că acest 1 decembrie ne află iarași în moment de criză, pentru că această spoială că o să meargă zece tancuri de colo, colo și 100 de soldați îmbrăcați frumos o să se fâțâie de colo colo, sunt într-un fel bune dar simbolul este altul sau ar trebui să fie. Simbolul solidarității noastre, al ambiției noastre de a fi într-adevăr poporul pe care îl clamează politicienii de la Vadim și până la cei din zilele noastre. Poporul pe care l-au clamat numai din gură, am văzut recent o senatoare patrioată absolut dezlănțuită, și ca ea sunt foarte mulți”.

“Există un singur îndemn public de dimineața până seara: Distrați-vă!”

B365: Acest patriotism de paradă a devenit chiar program politic. Dacă noi suntem români de ce trebuie să spunem tot timpul că noi suntem români, pe veci stăpâni?

Georgeta Filitti, istoric: “Da, e adevărat că noi suntem români, dar nu poți să fii român dacă nu ești și european. Și nimeni nu te obligă să iei chiar totul de la ei. Noi vrem să fim buni români, dar totuși hai să luăm ce-i de luat de la străini. Adică toată lumea știe englezește, dacă scoți niște sunete și zici ups, oops, că nu mai zici aoleo, te crezi învățat. Ți se pare foarte firesc să te tutuiești cu cineva, eu sunt Mița, tu ești Nae, în loc să păstrezi o distanță, o bunăcuviință normală. E ciudat refuzul nostru de a învăța și lucruri bune de la Europa”.

“Cui folosește faptul că faci cel mai mare gulaș din lume sau cel mai lung steag?”

Georgeta Filitti, istoric: “Cui folosește faptul că faci cel mai mare gulaș din lume sau cel mai lung steag? Steagul acela nu are o valoare practică. Eu pot să pun fabricile de țesături să-mi lucreze niște pânză roșie și să fac un steag de aici și până la Paris. Nu mă oprește nimeni. Vedem toate prostiile astea, concursurile de supraviețuire, de mascaradă, pentru că de dimineața și până seara există un singur îndemn public: Distrați-vă! De ce? Nu trebuie să mai și muncesc, să mă gândesc care este deosebirea între mine, ființă în două picioare, și mâța mea sau gâsca mea? Eu mă apropii foarte mult de aceste animale. De ce? Mănânc, dorm, mă înmulțesc și cam atât. Și mă uit pe internet, pe facebook. Acolo există informații din care n-ai mare câștig, trec și nu le reții”.

“Cineva a scris că sunt moartă dar mă vedeți că sunt vie și e fără dubiu că sunt vie”

Georgeta Filitti, istoric: “ Apropos de Internet. Ce înregistrați dumneavostră acum este și datat. Noi stăm de vorbă acum. Duceți-vă acum pe google și interesați-vă de Georgeta Filitti. Primul lucru pe care îl aflați este că a murit. Cineva a scris asta, dar mă vedeți că sunt vie și e fără dubiu că sunt vie. Și am încercat printre prietenii mei, am întrebat: cum anunț, cum informez că sunt vie, că totuși nu sunt moartă? Mi s-a răspuns că acum fac parte din rândul vedetelor”.

“Suntem un popor de imitație. Când am avut un răstimp în care am știut pe cine să imităm, ne-a fost bine”

Georgeta Filitti, istoric: “Trebuie să fim în pas cu vremea și trebuie să acceptăm că mentalitatea de acum o sută de ani s-a dus. Am evoluat și noi, dar trebuie să ținem seama tot timpul de un lucru. Noi avem foarte multe virtuți și au fost destui naționaliști care ne-au scos drept un popor grozav. Toată lumea a fost rea în jur, noi am stat aici pavăză pentru toți răii, suntem fără cusur. Dar nimeni n-a spus un lucru: că noi suntem un popor de imitație. Și dacă a fost un răstimp în care am știut ce să, pe cine să imităm, ne-a fost bine. I-am imitat pe fanarioți și au ieșit niște lucruri, niște construcții, o modă, o mentalitate. Când i-am imitat pe franțuji, încet încet ni s-a spus Micul Paris. La București se vorbea o franceză splendidă, francezii veneau și erau uimiți că toată lumea vorbea franțuzește. Am preluat de la ei bucătăria, moda, arhitectura caselor, i-am trimis pe ai noștri să se școlească masiv la Paris, toți arhitecții mari ai Bucureștiului au studii în Franța. Ba mai mult au venit mult arhitecți străini care au rămas și au făcut Bucureștiul”.

“Criza va continua până când se va ridica o clasă politică responsabilă. Să gândească: nimic pentru mine, totul pentru alții”

Georgeta Filitti, istoric: “I-am imitat și pe ruși, de nevoie, în timpul unei dictaturi. A avut o justificare momentul, trebuia să-i aducă la oraș pe țărani. Cel care-și avea umblătoarea în porumb s-a trezit în apartament cu apă curentă. Din păcate, ce imităm acum, și asta e tot o chestie firească, noi imităm ce este mai ușor. Pentru că de ce să imit performanța, ambiția de a ajunge primul avocat, primul inginer, primul în ceva? Nu, imităm ups, i fuck you. Ce imităm? Ceva de neimitat, și mai avem și populația alogenă pe care o imităm. Care are o caracteristică: totul se schimbă la ei, nu durează, hai, hai altceva, altceva. Asta este firea lor și noi facem la fel și se resimte. Acesta este felul nostru și până când nu se va ridica o clasă politică responsabilă, care în primul rând să gândească nimic pentru mine, totul pentru alții, va continua această luptă și această involuție. Dar și în ciuda acestor decidenți se întâmplă și lucruri bune în România”.